Plângere contravenţională. Sentința nr. 4443/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4443/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 76/212/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr.. 4443/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petenta T. M., în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică la data de 06.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 20.04.2015, când a hotărât:
INSTANȚA
La data de 06.01.2015, petenta T. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contraventiilor . nr._ din data de 22.02.2012 emis de intimata C.N.A.D.N.R. S.A., prin care a solicitat anularea acestui proces-verbal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a primit procesul - verbal de contraventie la data de 22.12.2014, odată cu somația emisă de B.E.J. N. M. A. în dosarul de executare nr. 3896/2014. Petenta a arătat că modalitatea de comunicare a procesului – verbal, prin afișare, la data de 09.03.2012 este nelegală, considerent pentru care a apreciat că se află în termenul legal de formulare a plângerii. Aceasta a solicitat anularea procesului – verbal, motivat de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și de prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale.
În drept, petenta a invocat dispozitiile art. 269 Cod Procedură Civilă, O.G. nr. 2/2001, O.G. 15/2002, art. 4 pct.2 și art. 5 din Legea 455/2001.
În sustinerea plangerii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea a fost timbrată cu suma de 20 lei.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca neintemeiata a plangerii si a depus documentatia aferenta procesului verbal atacat.
În cauză, la cererea ambelor părți, a fost încuviințată și administrată proba cu inscrisuri, proba testimonială solicitată de petentă fiind respinsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contraventiei . nr._ din data de 22.02.2012, s-a constatat că, la data de 10.09.2011, autoturismul cu nr._ a circulat pe DN1, Romanești, jud. Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, fapta care constituie contraventie conform art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Instanța va analiza, cu prioritate, excepția tardivității invocată de intimată:
Pentru soluționarea acesteia, instanța trebuie să verifice data la care i-a fost comunicat petentei procesul – verbal contestat.
Conform art. 27 teza I din O.G. 2/2001, „comunicarea procesului – verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.”
Modalitățile menționate nu au caracter alternativ, ordinea aplicării lor nefiind lăsată la latitudinea organului constatator. Astfel, comunicarea procesului – verbal se face prin poștă, cu aviz de primire și numai în subsidiar, se procedează la afișarea acestuia. Această interpretare a normei legale mai sus citate, a fost, de altfel, stabilită, cu caracter obligatoriu, de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 10/2013 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În speță, se observă că intimata nu a făcut dovada comunicării prin poștă a actului contestat, depunând numai procesul – verbal încheiat cu ocazia afișării acestuia.
În aceste condiții, instanța constată că procesul – verbal nu a fost legal comunicat petentei la data de 09.03.2012, pentru că afișarea nu reprezintă o modalitate valabilă de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în lipsa dovezii comunicării anterioare, prin scrisoare cu confirmare de primire, conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, iar petenta a luat cunoștință de existenta acestui act, odată cu comunicarea actelor de executare silită, la data de 22.12.2014, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 21 din dosar.
Având în vedere data învestirii Judecătoriei C. - 06.01.2015 – instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art.31 alineat 1 din O.G. 2/2001, motiv pentru care va respinge excepția tardivității.
Pe fondul plângerii, petenta a solicitat anularea procesului – verbal pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și, de asemenea, a invocat prescripția executării sancțiunii contravenționale.
În conformitate cu art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va proceda, cu prioritate, la analiza legalității procesului – verbal, din perspectiva mențiunilor impuse sub sancțiunea nulității absolute prin art. 17 din O.G. 2/2001.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în format electronic în înțelesul art. 4 pct. 1 și 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Dispoziții relevante ale actului normativ menționat sunt următoarele:
Art. 4 pct. 1 și 2:
„1.date în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice;
2. înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.”
Art. 5 prevede că: „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”, iar art. 6: „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.”
Art. 7: „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Semnătura electronică este definită de art. 4 pct. 3, ca reprezentând "date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare", iar cea extinsă de art. 4 pct. 4, ca fiind "acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar; b)asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.”
Interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai sus citate conduce la concluzia că un înscris în format electronic purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, în ceea ce privește condițiile și efectele sale. În măsura în care actul este comunicat pe suport de hârtie, acesta nu mai este în forma electronică.
Întrucât O.G. nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, devin incidente prevederile dreptului comun în materie, anume art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care stipulează că procesul-verbal încheiat de agentul constatator în lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plată, se comunică acestuia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Or, având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie. În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
Astfel a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6/2015 pronunțată ca urmare a soluționării recursului în interesul legii. În decizia menționată s-a reținut că nu se poate aprecia că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având doar mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, generată de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În speță, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost generat și semnat electronic conform Legii nr. 455/2001 și ale H.G. nr. 1259/2001 de către agentul constatator și a fost comunicat petentei pe suport de hârtie, fără a purta semnătura olografă a agentului constatator.
În consecință, instanța apreciază că procesul verbal nu respectă condițiile de legalitate prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. 2/2001.
Apreciind că acest motiv de nulitate afectează valabilitatea procesului – verbal, atrăgând nulitatea acestuia, analiza prescripției executării sancțiunii contravenționale invocate de petentă nu se mai impune.
În considerarea argumentelor expuse, instanța va admite plângerea și va anula procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta T. M., CNP_, cu domiciliul în C., ., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – C.E.S.T.R.I.N. cu sediul în București, Sector 6, .. 401A, CUI_.
Anulează procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 22.02.2012.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 20.04.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/23.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4436/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3862/2015.... → |
|---|
