Obligaţie de a face. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 3570/212/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința din data de 22.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : A. A.

GREFIER: S. G.

Pe rol soluționarea cererii având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanta M. G. L. cu domiciliul procesual ales în comuna Mereni, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA cu sediul în București, .. 29-31.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra excepției de necompetență teritorială,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015 sub nr._, reclamanta M.-G. L. a chemat În judecată pârâta . pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la convertirea, consolidarea în lei, la cursul de schimb RON/CHF de la data încheierii contractului, a împrumutului ce a format obiectul Contractului de credit nr. 140402J_, precum și a tuturor accesoriilor acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a încheiat cu pârâta .- Suc. Constanta, Contractul de credit nr. 140402J_, prin care i-a fost acordat un împrumut de 9792 CHF, ce urma a fi restituit în 120 rate lunare. Arată reclamanta că, la momentul încheierii contractului, cursul valutar indica o valoare a francului elvețian de 2,2555 lei însă, pe parcursul derulării contractului, moneda s-a apreciat semnificativ, ceea ce a determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute în vedere la data contractării, generând obligații vădit disproporționate.

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat cu titlu prealabil excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..

În susținerea excepției, se arată că, în considerarea prevederilor art. 126 alin. (1) C.proc.civ., părțile, la data încheierii Contractului de credit, au stabilit o competență teritorială convențională, în cazul apariției oricărui litigiu. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 13.5 din Contractul de credit, orice litigiu în legătură cu prezentul Contract, care nu s-a putut soluționa amiabil între părți, va fi soluționat de instanțele judecătorești din București.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse, solicită să se constatate ca fiind întemeiată excepția invocată și, în consecință, să fie admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C., urmând să fie declinată cauza către instanța competentă, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.

Reclamanta a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. privind competența teritorială alternativă, prerogativa alegerii instanței revenind reclamantului. Apreciază reclamanta că intră sub incidența dispozițiilor privind protecția consumatorului inclusiv clauza atributivă de competență inserată în cuprinsul contractului de credit.

Cu privire la excepția de necompetenta teritoriala instanța retine următoarele:

Conform art. 131alin. (1) C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Conform art. 107 alin. (1) C.proc.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În considerarea prevederilor art. 126 alin. (1) C.proc.civ., părțile, la data încheierii contractului de credit au stabilit o competență teritorială convențională, în cazul apariției oricărui litigiu. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 13.5 din Contractul de credit, orice litigiu in legătura cu prezentul Contract care nu s-a putut soluționa amiabil între părți, va fi soluționat de instanțele judecătorești din București.

Prin urmare, prin Contractul de credit, părțile, având în vedere prevederile art. 126 alin. (1) C.proc.civ., în baza acordului de voință exprimat, au încheiat o convenție atributivă de competență prin care au convenit o prorogare convențională de competență teritorială. Astfel, prin convenția atributivă de competență, părțile au stabilit ca, în cazul declanșării oricărui litigiu, în legătură cu contractul de credit, instanța care va avea competența teritorială să judece litigiul să fie instanța, competentă din punct de vedere material, din București.

Potrivit prevederilor art. 107 alin. (1) C.proc.civ., regula generala o constituie competența de la sediul pârâtului. Or, sediul pârâtei este în București, Sector 1.

Mai mult, în ceea ce privește competența convențională, dispozițiile art. 126 alin. (1) C.proc.civ., prevăd că, în litigiile privitoare la bunuri, părțile pot sa dispună să fie judecate și de alte instanțe, altele decât cele care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să judece.

Prin urmare, atât prorogarea convențională de competență, cât și competența teritorială de drept comun, indică o singură instanța competentă teritorial să judece acest litigiu, respectiv, instanța competentă material și teritorial de la sediul social al pârâtei P. B. Romania SA.

În considerarea clauzei atributive de competență, instanța nu poate reține susținerile reclamantei în ceea ce privește incidența unui caz de competență teritorială alternativă și, de asemenea, nici invocarea unei restricționări a accesului la justiție în acest sens. Astfel, părțile, au convenit la momentul încheierii contractului, instanțele competente din punct de vedere teritorial să soluționeze orice litigiu în legătură cu acesta, clauză permisă de lege și care nu este de natură a obstrucționa dreptul la acces la justiție al reclamantei.

F. de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite excepția de necompetență teritorială și va declina competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..

Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta M. G. L. cu domiciliul procesual ales în comuna Mereni, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA cu sediul în București, .. 29-31 în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Înaintează cauza, de îndată, spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 1 București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

A. A. S. G.

Red.Jud. A.A./23.09.2015

Tehnored.S.G./25.09.2015 /4EX

RO M Â N I A

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

Data 25.09.2015

Către,

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

Vă înaintăm alăturat cauza civilă având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul M. G. L. cu domiciliul procesual ales în comuna Mereni, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA cu sediul în București, .. 29-31, întrucât prin Sentința civilă nr._/22.09.2015 s-a dispus trimiterea prezentului dosar către dumneavoastră.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. A. S. G.

RO M Â N I A

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

Data 25.09.2015

Către,

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

Vă înaintăm alăturat cauza civilă având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul M. G. L. cu domiciliul procesual ales în comuna Mereni, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA SA cu sediul în București, .. 29-31, întrucât prin Sentința civilă nr._/22.09.2015 s-a dispus trimiterea prezentului dosar către dumneavoastră.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. A. S. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria CONSTANŢA