Ordin de protecţie. Sentința nr. 2995/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2995/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 6357/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. _2995.
Ședința din cameră de consiliu din data de 16.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. G.
Grefier: M. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerul Public, procuror C. A., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
Pe rol se află soluționarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta G. C. M. și pe pârâtul M. A. H., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu se prezintă reclamanta personal, apărătorul din oficiu al pârâtului, av. P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauză se soluționează în camera de consiliu, conform art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, precum și faptul că s-a depus răspunsul la adresa instanței de la Sectia de Politie 2 Constanta.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților prezente, pe fondul cauzei, pentru dezbateri.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, precizând că emiterea ordinului de protecție solicitat o va face să se simtă în siguranță in eventualitatea unor evenimente provocate de pârât având în vedere că va putea prezenta acest ordin de protecție organelor de Politie dacă pârâtul o va acosta pe stradă. Apreciază că nu există o altă soluție față de situația de fapt mai ales că de la ultimul ordin de protecție atitudinea pârâtului s-a schimbat în sensul că acesta a respectat hotărârea instanței si nu au mai avut loc incidente. O afectează evenimentele provocate de propriul copil, dar acesta este imprevizibil mai ales când consumă alcool.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii deoarece argumentele invocate în acțiune nu sunt de actualitate si nu sunt dovedite, nefiind solicitate probe în susținerea acțiunii. Certificatul medico legal de la dosar reprezintă singura probă pe care se întemeiază cererea de emitere a ordinului de protecție, dar acest înscris nu-l încriminează pe pârât, mai ales că relevă niste echimoze superficiale. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea 217/2013, nefiind făcută dovada pericolului concret si real asupra reclamantei. Cu referire la cererea reclamantei ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de aceasta si de alte rude, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată deoarece nu s-a făcut dovada existenței unor plângeri penale sau a unor acțiuni pe rolul instanței formulate împotriva pârâtului de către reclamanta sau celelalte persoane pentru care se solicită distanța obligatorie si nici dovada relațiilor tensionate dintre acestea si pârât. Apreciază că cererea de supunere a pârâtului la un tratament pentru dezintoxicare alcoolică ar fi oportună față de susținerile reclamantei că pârâtul are probleme cu alcoolul. Solicită acordarea onorariului de avocat din oficiu.
Reprezentantul Ministerul Public solicita respingerea acțiunii deoarece nu există dovezi în susținerea situației de fapt menționate în acțiune. Nu au fost propuse probe care să arate temeinicia acțiunii. Arată că, verificând dosarele menționate în adresa de la Sectia 2 Politie, a constatat că dosarul penal nr. 8477/P/2014 a fost înaintat procurorului cu propunere de clasare iar dosarul penal 2321/P/2015 este în lucru la secția de poliție amintită sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 199 din Codul penal. Nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de lege pentru emiterea ordinului de protecție solicitat de reclamantă. Nu a înțeles de ce reclamanta se afla în compania pârâtului, în masina personală a reclamantei, la momentul când a fost agresată de acesta.
Față de concluziile pârâtului prin apărător si ale reprezentantului Ministerului Public, reclamanta precizează că s-a a aflat în masină împreună cu pârâtul pentru a-i face un serviciu acestuia, anume de a-i încărca butelia, apreciind că evenimentul din data de 14.02.2015 este destul de recent, fiind de actualitate, iar aprecierea apărătorului pârâtului că mențiunile din certificatul medico legal nu atestă o violență majoră a pârâtului, învederează instanței că au fost situații în care a fost lovită mult mai puternic de către pârât și consideră că nu este nevoie de violențe mai grave pentru a i se admite solicitarea de emitere a ordinului de protecție.
În temeiul art.394 C.proc.civ. instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.02.2015 sub număr unic de dosar_, reclamanta G. C. M. a solicitat prelungirea ordinului de protecție dobândit la data de 07.08.2014 împotriva pârâtului M. A. H., fiul său, pentru a înlătura de îndată expunerea sa la tratamente agresive din punct de vedere psihic și verbal, precum și pentru a înlătura o stare de pericol iminent la care este supusă reclamanta.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 de metri față de reclamantă, față de câinele de companie al familiei, față de domiciliul și locul de muncă al reclamantei, față de persoanele apropiate și familiale; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod față de reclamantă; obligarea pârâtului la a urma consiliere psihologică, cu recomandarea pentru pârât de a efectua un tratament în scopul dezintoxicării.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că la data de 07.08.2014, instanța i-a acordat un ordin de protecție pentru o perioadă de 4 luni împotriva pârâtului. Cu o săptămână înainte de expirarea ordinului, pârâtul a căutat-o și a implorat-o să îl primească acasă, motivând că a înțeles situația conflictuală și să își dorește să-i demonstreze că s-a schimbat și că a înțeles greșelile precedente. Reclamanta l-a primit acasă, iar la puțin timp pârâtul a început să recidiveze în comportamentul agresiv față de reclamantă. Din cauza incapacității sale de a păstra un loc de muncă și, neavând astfel bani pentru consumul de alcool și țigări, prin șantaj că distruge autoturismul proprietate personală a reclamantei, a constrâns-o pe reclamantă să-i dea bani și chiar mașina. În jurul datei de 10 decembrie 2014, reclamanta a fost constrânsă să-i dea cheile mașinii, iar pârâtul a plecat cu autoturismul, deși consumase băuturi alcoolice, context în care a lovit o mașină parcată regulamentar, paguba creată fiind de 2800 de lei.
Reclamanta a mai învederat că are un loc de muncă, fiind lucrător comercial, salariul său fiind de 800 de lei, iar în contextul în care fiul să nu lucrează, a fost nevoită să vândă apartamentul cu trei camere în care locuia, avertizându-l pe pârât despre situația în care se află, cerându-i să-și schimbe modul de viață. Întrucât dorea să-l ajute, i-a închiriat pârâtului o garsonieră, pe care a plătit-o pentru o perioadă de 5 luni, timp în care pârâtul trebuia să-și găsească un loc de muncă.
La data de 14.02.2015, reclamanta menționează că a fost contactată telefonic de către pârât, care i-a solicitat să se ducă la garsonieră pentru a-i plăti butelia. Când a ajuns acolo,a observat că pârâtul mirosea a alcool, acesta cerându-i reclamantei să-i dea suma de 500 de lei, pentru a scoate de la amanet un telefon mobil. Pentru că reclamanta nu dispunea de această sumă de bani, i-a cerut să-l ducă până la magazin, cu mașina. Pentru că era închis, pârâtul a devenit agresiv, cerându-i bani (spunându-i reclamantei că are de unde să-i dea pentru că vânduse apartamentul), trăgând de geanta reclamantei pentru a-i lua portofelul. Reclamanta a reușit să iasă din mașină și astfel a sunat la serviciul de urgență 112, cerând ajutorul poliției. Până la sosirea organelor de poliție, pârâtul a coborât din autoturism, a imobilizat-o pe reclamantă de mâini și i-a acoperit gura cu mâna pentru a nu striga după ajutor. În sprijinul reclamantei, până la sosirea organelor de poliție, a intervenit o doamnă care se afla în stația de autobuz.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 23 și următoarele din Legea nr. 217/2003.
În probațiune, reclamanta a depus hotărârea civilă pronunțată la data de 07.08.2014 de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014 și certificatul medico-legal nr. 688/185/A2 agresiuni/2015 din 16.02.2015 emis de Serviciul Județean de Medicină Legeală C..
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/ 2003.
Pârâtul a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat desemnat din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/ 2003. Totodată, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, deși a fost legal citat, iar pentru termenul din 04.03.2015 acesta a primit personal actele, însă a refuzat semnarea dovezii de înmânare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantei, respectiv certificatul medico-legal amintit. Totodată, au fost solicitate și obținute relații de Poliția mun. C. – Secția 2 în legătură cu formularea vreunor plângeri de către reclamantă pe numele pârâtului.
În vederea soluționării cauzei, s-a procedat și la atașarea dosarelor nr._/212/2014 și nr._/212/2014 ale Judecătoriei C., având ca obiect cererea reclamantei de emitere a ordinului de protecție față de pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta G. C. M. este mama pârâtului M. A. H., cei doi figurând cu domiciliu la aceeași adresă, în municipiul C., .. 179, ., ., însă în fapt nu mai locuiesc împreună începând cu luna august 2014, când reclamanta a obținut un ordin de protecție împotriva pârâtului, pentru o perioadă de 4 luni (sentința civilă din 07.08.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014). La acest moment, reclamanta locuiește împreună cu o prietenă – întrucât a vândut apartamentul unde are domiciliul – iar pârâtul locuiește într-o garsonieră închiriată de către reclamantă, situată în C., ., ., jud. C..
Procedura de față este una specială, reglementată de Legea 217/ 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, care dispune, printre altele:
● Art. 3 - „(1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. (2) Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.”
● Art. 4 - „Violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal; e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar; g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”
● Art. 5 - „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.”
● Art. 23 - „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. (2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. (3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
● Art. 24 - „(1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. (2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.”
Prin prisma acestor dispoziții Judecătoria observă că părțile litigante sunt membrii de familie, în accepțiunea art. 5 din Legea nr. 217/ 2003, situație în raport de care sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ, reclamanta fiind mama pârâtului.
Prin urmare, în dezlegarea pricinii se impune a se stabili dacă reclamanta a fost supusă la acte de violență - în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/ 2003 și dacă starea de fapt dovedită impune emiterea ordinului de protecție.
Din probele administrate în cauză, Judecătoria reține că violența fizică invocată de reclamantă este dovedită, prin certificatul medico-legal nr. 688/185/ A2 agresiuni/ 2015 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. (f. 9) la data de 16.02.2015.
Din cuprinsul certificatului medico-legal, se reține că reclamanta a acuzat durere ram mandibular orizontal stâng, durere antebraț stâng, durere latero-cervical drept, medicul-legist observând, la examenul obiectiv, o echimoză brun-verzuie, rotund-ovală, cu diametrul de 1 cm pe antebrațul stâng, marginea radială, distal, precum și o plagă contuză cu minim depozit albicios de 0,2/0,1 cm pe hemibuză inferioară stângă, vestibular, corespunzător dintelui 33. Concluziile medicului-legist au fost în sensul că reclamanta G. C. M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și comprimare cu mâna, că leziunile traumatice pot data din 14.02.2015 și necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
Conținutul certificatului medico-legal face referire la . fizică exercitată de pârât asupra reclamantei, în urmă cu aproximativ două săptămâni înainte de introducerea acțiunii de către reclamantă, poziționarea leziunilor traumatice confirmând situația de fapt expusă de către reclamantă cu ocazia întâlnirii dintre aceasta și pârâtul, fiul său, respectiv imobilizarea mâinilor reclamantei și acoperirea gurii cu mâinile, spre a o împiedica pe aceasta să solicite ajutorul.
Totodată, în susținerea realității stării de fapt descrisă de către reclamantă și care, în opinia acesteia și a Judecătoriei, impune emiterea ordinului de protecție, vine inclusiv împrejurarea că reclamanta a depus plângere penală împotriva fiului său sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 199 Cod penal, plângere care face obiectul dosarului penal nr. 2321/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Judecătoria observă că violența fizică manifestată de pârât împotriva mamei sale este actuală și, ținând cont de mijloacele de probă administrate în cadrul celorlalte două dosare având ca obiect cererea reclamantei de emitere a unui ordin de protecție față de pârât – de care nu se poate face abstracție în raport de obiectul cererii și valorile protejate prin Legea nr. 217/2003, reglementare care instituie în primul rând prevenirea violenței în familie -, tinde să devină inclusiv o violență psihică, în contextul în care atitudinea pârâtului devină agresivă pe fondul consumului de alcool și al lipsei resurselor financiare.
Relativ la violența verbală și psihologică invocată de reclamantă, instanța apreciază că aceasta a fost dovedită în cauză, pârâtul manifestându-se în mod obișnuit, pe fondul consumului de alcool, prin amenințări cu acte de violență asupra reclamantei și asupra bunurilor acesteia – în special autoturismul -, prin șantaj, cu scopul de a obține sume de bani necesare pentru achiziționarea de alcool.
În raport de circumstanțele cauzei, având în vedere și faptul că pârâtul poate reprezenta un real pericol la adresa vieții, integrității fizice – ultimul incident soldându-se cu vătămarea reclamantei prin imobilizarea mâinilor acesteia și acoperirea gurii, în sprijinul reclamantei venind organele de poliție și un trecător – și bunurilor reclamantei, Judecătoria apreciază că cererea de față este întemeiată, astfel încât se impune emiterea ordinului de protecție cerut de reclamanta G. C. M..
Judecătoria va emite prezentul ordin de protecție pentru o perioada de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, fără somație sau trecerea unui termen, în sensul că va dispune ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă, față de domiciliul sau reședința acesteia, față de locul de muncă al reclamantei, precum și față de câinele de companie al familiei; va interzice pârâtului să contacteze reclamanta în orice mod, inclusiv telefonic sau prin corespondență și va obliga pârâtul să urmeze consiliere psihologică, recomandându-se totodată acestuia efectuarea unui tratament în scopul dezintoxicării, sens în care obligă pârâtul să se prezinte la Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. A. A." C. – Secția Clinică Psihiatrie pentru o evaluare psihoterapeutică și să urmeze forma de psihoterapie și tratamentul care va fi recomandat în urma evaluării psihoterapeutice, pe întreaga perioadă a valabilității ordinului.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție va fi de 6 luni, perioadă apreciată suficientă pentru ca pârâtul să își revizuiască comportamentul față de mama sa, Judecătoria având în vedere perseverența acestuia în comportamentul agresiv față de reclamantă.
În fine, cererea de obligare a pârâtului la a urma consiliere psihologică, recomandându-se totodată acestuia efectuarea unui tratament în scopul dezintoxicării alcoolice, a fost admisă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 3 din același act normativ. Judecătoria consideră că această măsură ar fi de natură să îl ajute pe pârât să își amelioreze starea emoțională, să găsească o altă modalitate de exprimare a nemulțumirilor legate de reclamantă, de viață, și să îmbunătățească relația cu reclamanta în interesul familiei, dar în măsura în care pârâtul va înțelege importanța acestui demers și se va implica în mod real în desfășurarea lui
Pentru aducerea la îndeplinire a acestei din urmă dispoziții, văzând dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. c) și ale art. 19 din Legea 217/ 2003, instanța urmează a comunica un exemplar al prezentei hotărâri către Direcția de Sănătate Publică a Județului C., din municipiul C., ..
Instanța va dispune ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, să se plătească din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat I. R.-M., iar pârâtul - căzut în pretenții - va fi obligat la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
În baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/ 2003, prezenta hotărâre se va comunica de îndată către Poliția M. C. - Secția 2 Poliție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta G. C. M., CNP_, domiciliată în municipiul C., .. 179, ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul M. A. H., CNP_, domiciliat în municipiul C., .. 179, ., . și cu reședința în C., ., ., ..
Emite prezentul ordin de protecție pentru o perioada de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, fără somație sau trecerea unui termen, în sensul că:
- dispune ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă, față de domiciliul sau reședința acesteia, față de locul de muncă al reclamantei, precum și față de câinele de companie al familiei;
- interzice pârâtului să contacteze reclamanta în orice mod, inclusiv telefonic sau prin corespondență;
- obligă pârâtul să urmeze consiliere psihologică, recomandându-se totodată acestuia efectuarea unui tratament în scopul dezintoxicării, sens în care obligă pârâtul să se prezinte la Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. A. A." C. – Secția Clinică Psihiatrie pentru o evaluare psihoterapeutică și să urmeze forma de psihoterapie și tratamentul care va fi recomandat în urma evaluării psihoterapeutice, pe întreaga perioadă a valabilității ordinului.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, av. P. C., conform delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 28/03.03.2015.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Prezenta hotărâre se comunică de îndată către Poliția M. C. - Secția 2 Poliție și către Direcția de Sănătate Publică a Județului C., din municipiul C., ..
Executorie, conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, conform art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2015.
P.,GREFIER,
D. G. M. O.
Red./tehnored. D.G./16.03.2015
2 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1399/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2406/2015.... → |
|---|
