Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2440/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2440/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2440/2015
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.2440
SEDINTA PUBLICA DIN 04.03.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect ordonanță de plată (OUG119/2007, art. 1013 C.pr.civ. ș.u.), actiune formulată de creditoarea . (CUI_; J_ ) cu sediul în C., ..125, jud.C., în contradictoriu cu debitoarea . SRL (CUI_; J_ ) cu sediul în Murfatlar, ..2, jud. C. – prin curator av. S. G. cu sediul în C., ..18.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 04.03.2015.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 15.07.2014, reclamanta-creditoare . a chemat în judecată pe pârâta-debitoare . SRL solicitând instanței emiterea unei ordonanțe de plată prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 2.569,28 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate și a sumei de 380,30 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii, precum și la plata dobânzii legale curse în continuare, până la data plății efective.
În motivarea în fapt, reclamanta creditoare a arătat că a efectuat către pârâta debitoare mai multe livrări de produse în valoare de 2.569,28 pentru care au fost emise mai multe facturi fiscale care au fost acceptate la plată și recunoscute de către debitoare prin semnătura de primire și prin aplicarea ștampilei, iar pârâta debitoare nu a achitat integral contravaloarea produselor livrate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1013-1024 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul: facturile fiscale nr. ARTE_/05.07.2012, ARTE_/05.07.2012, ARTE_/14.07.2012 și ARTE_/25.07.2012, somație și confirmare de primire.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 3, 23)
Pârâta-debitoare a fost citată legal, potrivit art.167 alin.3 cod pr.civ. și a fost desemnat un curator pentru reprezentarea intereselor acesteia la dezbateri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Între reclamanta-creditoare ., în calitate de vânzătoare și pârâta-debitoare . SRL, în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă simplificată având ca obiect obligația creditoarei de a livra diverse produse și obligația corelativă a debitoarei de a primi marfa și de a plăti prețul la termenele convenite, în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale nr. ARTE_/05.07.2012, ARTE_/05.07.2012, ARTE_/14.07.2012 și ARTE_/25.07.2012.
Procedura ordonanței de plată reglementată de 1013 și urm. C.pr.civ. se întemeiază pe o aparență a dreptului de creanță a creditorului, în cadrul acesteia nefiind posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor. Potrivit art. 1013 alin. 1 C. pr. civ. procedura emiterii ordonanței de plată este aplicabilă numai creanțelor certe, lichide și exigibile, reprezentând obligații de plată a unor sume de bani, care izvorăsc dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Prin urmare, admisibilitatea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 1013 și urm. C.p.c. este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: formularea unei cereri care să aibă ca obiect plata unei sume de bani, obligația care are ca obiect plata unei sume de bani să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege, iar din actul în cauză, să rezulte o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în speță. Astfel, obligația a cărei executare se solicită are ca obiect o sumă de bani, respectiv suma de 2.569,28 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate și suma de 380,30 lei cu titlu de dobândă legală, și este născută dintr-un contract civil încheiat între profesioniști, încadrându-se în definiția dată de art. 1013 alin. 1 C.pr.civ.
Cât privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, instanța urmează să constate că în cauză aceste caractere ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ sunt îndeplinite. Potrivit art. 662 alin. 2 c.pr.civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
Astfel, în ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că este îndeplinită această condiție, întrucât existența acesteia rezultă din facturile emise de creditoare, în executarea contractului intervenit între părți, și însușite de debitoare, prin semnarea și stampilarea acestora.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că art. 662 alin. 3 C.pr.civ., dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Analizând înscrisurile de la dosar, instanța constată că suma pe care debitoarea o datorează creditoarei cu titlu de contravaloare a produselor livrate este determinată în facturile fiscale emise de reclamanta-creditoare, astfel că și această condiție cumulativă a admisibilității ordonanței este îndeplinită în speță.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze, în caz de nevoie, la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Analizând facturile fiscale nr. ARTE_/05.07.2012, ARTE_/05.07.2012, ARTE_/14.07.2012 și ARTE_/25.07.2012, instanța constată că la data introducerii acțiunii, respectiv data de 15.07.2014, termenele de scadență ale facturilor se împliniseră, fără ca aceasta să fie achitate integral, fiind îndeplinită și cerința exigibilității creanței.
Sub aspectul dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data la care au devenit scadente facturile neachitate de către pârâtă, până la plata integrală a debitului principal, solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Astfel, reclamanta poate solicita atât plata echivalentului pagubei, cât și plata dobânzilor legale aferente acestei sume.
De asemenea, instanța reține dispozițiile art. 1535 C. civ. și art. 2 din O.G. nr. 13/2011, potrivit cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune interese fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare potrivit O.G. nr. 13/2011.
Astfel, instanța va obliga pârâta și la plata sumei de 380,30 lei cu titlu de dobândă legală.
Totodată, instanța constată că debitoarea, cu toate că a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în termen aceste obligații, nu a administrat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți, iar creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare deși acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că, în speță, a executat propriile obligații.
De asemenea, împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauză -, constituie o atitudine procesuală pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. 3 C.pr.civ.
În temeiul art. 1021 C.pr.civ., instanța consideră că un termen de 20 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe este suficient pentru a acorda pârâtei debitoare posibilitatea efectuării plăților, fără a crea prejudicii suplimentare reclamantei creditoarei.
În baza art. 453 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, debitorul va fi obligat, către creditor, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat, onorariu de curator).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de formulată de reclamanta-creditoare . (CUI_; J_ ) cu sediul în C., ..125, jud.C. în contradictoriu cu pârâta-debitoare . SRL (CUI_; J_ ) cu sediul în Murfatlar, ..2, jud. C. – prin curator av. S. G. cu sediul în C., ..18.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicarea ordonanței, suma de 2.569,28 lei, reprezentând contravaloare produse livrate, precum și suma de 380,30 lei, reprezentând dobândă legală aferentă debitului principal, calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 30.06.2014 și la plata dobânzii legale, în continuare, până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâta-debitoare la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat, onorariu de curator).
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de anulare se depune la Judecătoria C.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 04.03.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM- 04.06.2015
Tehnred.gref. DR- 06.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2486/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2442/2015.... → |
|---|
