Plângere contravenţională. Sentința nr. 2442/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2442/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2442/2015
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2442
SEDINTA PUBLICA DIN 04.03.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională (DGAF_), actiune formulată de petenta . (J_ ; CUI_) cu sediul în C., ., nr.12, ., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – RAGIONALA 2 C. cu sediul în București, ., sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 04.03.2015.
I N S T A N T A
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 11.08.2014, sub nr._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – RAGIONALA 2 C., anularea procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._, încheiat la data de 01.08.2014.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, faptul că procesul-verbal de sancționare contravențională este netemeinic, suma de bani, în cuantum de 354,23 lei, apreciată de agenții constatatori ca nefiind justificată de documente fiscale, nu provenea din activitatea comercială pe care o desfășura și nu avea obligația emiterii bonurilor fiscale. Astfel, suma de 354,23 lei aparținea personalului angajat al societății petente, fiind compusă din sumele de bani primite de acesta cu titlu de atenție (bacșiș) separat de cele ce reprezentau contravaloarea mărfurilor vândute.
Petenta și-a întemeiat plângerea contravențională pe dispozițiile conținute de OG 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiate, arătând că sumele de bani nu se regăseau în sertarul casei de marcat ci asupra ospătarilor, iar susținerile petentei cu privire la faptul că suma de bani de 354,23 lei reprezintă bacșiș nu sunt fondate având în vedere disproporția vădită dintre încasările conform raportului intermediar X în cuantum de 501,77 lei și surplusul identificat conform monetarelor în cuantum de 354,23 lei.
Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de sancționare contravențională.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, printre care procesul-verbal de sancționare contravențională . nr._, încheiat la data de 01.08.2014 (fila 30), nota explicativă (fila 31), fișa de monetar faptic (fila 32-36), și proba cu declarația martorilor Sâmpotin P. (fila 55) și T. M.-C. (fila 56), angajați ai petentei la data constatării contravenției.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.08.2014, petenta a fost sancționată contravențional întocmindu-se procesul-verbal de sancționare contravențională . nr._. În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, constând în faptul că nu a emis bonuri fiscale pentru produsele vândute și serviciile prestate. În concret, a fost găsită suma de 354,23 lei, pe care petenta nu a justificat-o cu documente fiscale.
Metodologia de control a agențiilor constatatori ai intimatei, a fost următoarea: (a) s-a procedat la efectuarea monetarul faptic, (b) apoi s-a generat raportul X al caselor de marcat, funcție care permite vizualizarea tuturor operațiunilor efectuate de aparatul electronic de marcat într-o anumită perioadă de timp, (c) s-a confruntat monetarul faptic cu raportul X. În urma acestei confruntări s-a constatat o diferență de 1.362 lei.
Petentei i s-a aplicat o sancțiune cu amenda în cuantum de 8.000 lei, dispunându-se și confiscare sumei de 354,23 lei ce nu a putut fi justificată. De asemenea, în temeiul art. 14 alin. (2) din OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, s-a dispus suspendarea punctului de lucru al reclamantei pe o perioadă de 3 luni.
Analizând sub aspect formal procesul-verbal contestat, instanța observă că au fost respectate dispozițiile conținute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001. De altfel, petenta nu a invocat niciun viciu legat de elementele formale pe care trebuie să le conțină procesul-verbal.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).
Așadar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că susținerile petentei nu sunt dovedite cu nici o probă la dosar.
Astfel, din depozițiile celor doi martor audiați în cauză la solicitarea petentei, instanța a reținut că foarte rar se întâmpla ca clienții să lase bacșiș, prețurile fiind în sume fixe și nu prea lăsau posibilitatea de rest, iar aceștia se străduiau să fie corecți, nu de frica ANAF-ului, ci în relația cu patronul, fiind interesați să nu greșească și să-și piardă locul de muncă. Martorii au mai arătat că nu asupra lor s-au găsit sumele în plus, ci la șeful de sală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind astfel conformă realității.
În ce privește cererea petentei privind înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul, instanța o va respinge întrucât contravenția săvârșită prezintă un pericol social sporit, apreciind că sancțiunea avertismentului în cazul unei persoane juridice nu este de natură să îndeplinească rolul sancționator și preventiv al sancțiunilor contravenționale.
Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând că existența faptelor reținute în sarcina petentului este dovedită și că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, iar sancțiunea amenzii a fost corect individualizată la nivelul minimului special, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul . (J_ ; CUI_) cu sediul în C., ., nr.12, ., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – RAGIONALA 2 C. cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 04.03.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM- 04.06.2015
Tehnred.gref. DR- 05.06.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2430/2015.... → |
|---|
