Contestaţie la executare. Sentința nr. 1366/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 1366/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1366/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1366

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE – M. TRANTU

GREFIER – E. R.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator B. C. R. SA și pe intimat P. I. N., intimat B. O. S., având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 27.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015 și la data de 11.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.09.2014 sub nr._, contestatoarea B. Comercială Română SA, în contradictoriu cu intimații B. O. S. și P. I. N., a formulat contestație la executare prin care a solicitat instanței anularea actelor de executare – somațiilor emise de executorul judecătoresc la data de 12.08.2014 în dosarul de executare nr. 278/2014 și a formelor de executare, anularea încheierii din data de 12.08.2014 privind cheltuielile de executare silită, în sensul celor ce vor fi arătate, anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr._/18.07.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014, precum și restituirea taxei judiciare de timbru.

În motivare, contestatoarea a arătat că, la data de 25.08.2014, i s-a comunicat de către B. O. S. următoarele înscrisuri: două somații emise la data de 12.08.2014 ca urmare a cererii de executare silită formulată de intimatul P. I. N., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă la data de 12.08.2014, încheierea de încuviințare a executării silite și înștiințarea prin care i s-a adus la cunoștință că a fost pornită executare silită directă împotriva acesteia.

În continuare, în esență, contestatoarea a arătat că titlul executoriu pus în executare silită nu cuprinde obligația în sarcina sa de a modifica, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile în sensul că, după primul an de derulare a contractului, pe tot restul perioadei de derulare a contractului, dobânda curentă variabilă este compusă din indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp existentă în contract, dobânda curentă fiind revizuibilă în funcție de valoarea indicelui de referință EURIBOR, această obligație fiind înlăturată în calea de atac a apelului formulată și soluționată prin decizia civilă nr. 176/18.12.2013 a Tribunalului C..

De asemenea, contestatoarea a arătat că, prin adresa nr._/14.07.2014, aceasta a adus la îndeplinire, în mod voluntar, obligația stabilită în sarcina sa în sensul că a comunicat reprezentantului intimatului oferta acesteia pentru punerea în executare a titlului executoriu, însă, până în prezent, între părți, nu s-a încheiat un act adițional prin care să fie modificat contractul de credit, fapt care nu poate fi imputat însă băncii.

Referitor la cheltuielile de executare stabilite, contestatoarea a arătat că acestea au fost stabilite în mod nelegal. Astfel, aceasta a arătat că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 6448 lei nu se justifică față de activitatea acestuia care a emis o somație prin care i s-a pus în vedere să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, demersul acestuia putând să fie încadrat fie la art. 12 din anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006 a Ministerului Justiției, fie la art. 1 din aceeași anexă.

Contestatoarea a menționat că și onorariul avocatului, de 1500 lei, nu se justifică față de activitatea efectivă a avocatului, solicitând reducerea acestuia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ.

În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașate cererii.

Cererea a fost legal timbrată.

Intimatul P. I. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea contestației la executare formulate, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

În esență, intimatul a menționat că obligația băncii de a de a modifica, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile în sensul că, după primul an de derulare a contractului, pe tot restul perioadei de derulare a contractului, dobânda curentă variabilă este compusă din indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp existentă în contract, dobânda curentă fiind revizuibilă în funcție de valoarea indicelui de referință EURIBOR a fost stabilită prin încheierea nr. 12/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în soluționarea cererii de lămurirea a dispozitivului deciziei nr. 176/18.12.2013 pronunțate de aceeași instanță.

Referitor la cheltuielile de executare silită, intimatul a arătat că susținerile contestatoarei nu sunt întemeiate întrucât onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în mod legal conform Ordinului nr. 2550/C/2006, iar onorariul avocatului este proporțional cu activitatea desfășurată, dat fiind faptul că procedura de punere în executare a hotărârii judecătorești este inclusă în noțiunea de proces, astfel că dreptul la apărare este garantat, iar munca avocatului nu este limitată doar la formularea cererii de executare silită, ci implică și acordarea de consultanță juridică privind alegerea formelor de executare, alegerea unui executor, precum și asistarea/reprezentarea clientului în raporturile cu executorul cât și în fața instanței de executare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.

De asemenea, intimatul B. O. S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, întrucât, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 188/200, acesta nu este titular la obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, ci rolul acestuia este de a îndeplini un serviciu de interes public.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/2000 și ale art. 711 alin. 2, art. 622 ind. 1 și C.proc.civ.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, prin lămurirea dispozitivului deciziei nr. 176/18.12.2013 de către Tribunalul C., nu a fost afectată soluția de respingere, în apel, a cererii privind obligarea băncii să interpreteze dobânda de referință ca fiind EURIBOR plus 1,20 pp potrivit pct. 5 din contractul de credit, astfel încât intimatul P. I. N. nu deține un titlu executoriu pentru modificarea clauzei în acest sens.

În continuare, contestatoarea a reluat apărările sale din cuprinsul contestației la executare.

La solicitarea instanței, B. O. S. a depus la dosarul cauzei, în copie, dosarul de executare silită nr. 278/2014.

La termenul din data de 27.01.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. O. S., pentru motivele menționate în încheierea de ședință.

De asemenea, instanța a încuviințat părților administrare probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, în dosarul de executare silită nr. 278/2014 al B. O. S., la solicitarea creditorului intimat P. I. N. din data de 10.07.2014, a fost începută executarea silită împotriva contestatoarei B. Comercială Română SA în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, rămasă definitivă.

Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr._/18.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014.

Prin încheierea din data de 12.08.2014, executorul judecătoresc a stabilit următoarele cheltuieli de executare silită: 6488 lei – onorariul executoriului pentru obligația de a face, 60,76 lei – cheltuieli de transmitere prin poștă, 20 lei – taxa judiciară pentru cererea de încuviințare a executării silite, 1500 lei – onorariul avocațial, în total 8028,76 lei.

Prin somațiile emise la data de 12.08.2014 și comunicate contestatoarei la data de 25.08.2014, i s-a pus în vedere să achite cheltuielile de executare în cuantum de 8028,76 lei, precum și să se conformeze, în termen de 10 zile, dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în sensul de a modifica, prin încheierea unui act adițional clauza inserată la pct. 8 lit. B din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007 în ceea ce privește comisionul de administrare, de a elimina clauza abuzivă prevăzută la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare și de a modifica, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile în sensul că, după primul an de derulare a contractului, pe tot restul perioadei de derulare a contractului, dobânda curentă variabilă este compusă din indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp existentă în contract, dobânda curentă fiind revizuibilă în funcție de valoarea indicelui de referință EURIBOR, având în vedere și lămurirea dispozitivului decizie civile nr. 176/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în sensul că „a fost menținută obligația pârâtei de a modifica clauza prevăzută la pct. 5 din contractul de credit nr. 512/05.09.2012 stabilită prin sentința civilă nr._/16.11.2012 a Judecătoriei C..

Instanța constată că, prin adresa nr._/14.07.2014, comunicată avocatului intimatului P. I. N. prin corespondența electronică, contestatoarea i-a propus intimatului oferta de cost de dobândă de euribor 6m plus marja 6,5 pp, menționând că ar rezulta o dobândă totală de_,11 euro până la data de 14.07.2014, față de o dobândă percepută până în prezent în baza contractului de credit –_,56 euro.

Prin sentința civilă nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. I. N. în contradictoriu cu contestatoarea din prezenta cauză, fiind respinsă cererea convențională a acesteia din urmă, instanța constatând, de asemenea, că unele clauze din contractul de credit pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007 sun abuzive.

Prin aceeași sentință, instanța a mai obligat-o pe contestatoarea din prezenta cauză: - să modifice, prin încheierea unui act adițional clauza inserată la pct. 8 lit. B din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007 în ceea ce privește comisionul de administrare, în sensul perceperii unui comision lunar de administrare în cuantum procentual de 0,005% din valoarea soldului creditului,

- să elimine clauza abuzivă prevăzută la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare prin încheierea unui act adițional,

- să modifice, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile în sensul că, după primul an de derulare a contractului, pe tot restul perioadei de derulare a contractului, dobânda curentă variabilă este compusă din indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp existentă în contract, dobânda curentă fiind revizuibilă în funcție de valoarea indicelui de referință EURIBOR.

Prin decizia civilă nr. 176/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, a fost admis apelul formulat de contestatoarea din prezenta cauză și a fost schimbată în parte sentința Judecătoriei C., menționate anterior, în sensul că a fost respinsă cererea privind obligarea contestatoarei să interpreteze dobânda de referință variabilă ca fiind EURIBOR + 1,20 pp, potrivit pct. 5 din contractul de credit.

Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute prin decizia tribunalului.

În considerentele acestei decizii, Tribunalul, cu privire la soluția de modificare în parte a sentinței apelate, a arătat că „stabilirea de către prima instanță a modalității de calcul a dobânzii excede prevederilor art. 16 din Legea nr. 193/200, judecătorul fondului neavând competența de a stabili în mod efectiv conținutul viitoarelor clauze contractuale, ci doar de a dispune modificarea acestora sub aspectul înlăturării clauzei respective care nu produce efecte juridice.”

De asemenea, s-a reținut că „ a statua în concret un cuantum al dobânzii/modul de interpretare echivalează un o măsură ce încalcă principiul consensualismului, care guvernează raporturile juridice dintre părți, iar negocierea ce urmează a se iniția între părți trebuie să conducă la realizarea unui real echilibru între drepturile și obligațiile acestora.”

Recursul formulate împotriva deciziei tribunalului a fost respins ca neîntemeiat prin decizia Curții de Apel C. nr. 473/18.06.2014.

Prin încheierea nr. 12/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 176/18.12.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ formulată de intimatul P. I. N. și s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei menționate în sensul că „a fost menținută obligația pârâtei de a modifica clauza prevăzută la pct. 5 din contractul de credit nr. 512/05.09.2007, stabilită prin sentința civilă nr._/16.11.2012 a Judecătoriei C..”

Potrivit considerentelor acestei încheieri: „În speță, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile deduse din textul de lege mai sus citat și va lămuri întinderea dispozitivului deciziei în sensul că a fost menținută obligația de a modifica clauza constatată abuzivă prin încheierea unui act adițional.

Așa cum rezultă din considerentele deciziei, netemeinicia hotărârii instanței de fond (sancționată prin admiterea apelului și desființarea în parte a acesteia) a privit împrejurarea că prima instanță a stabilit concret modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile, a dispus unilateral asupra conținutului unei clauze din contractul părților.”

În drept, potrivit art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

Art. 662 C.proc.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar daca debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, daca prin lege nu se prevede altfel.

Conform art. 669 C. proc. civ.: „ (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. (3) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.”

Potrivit art. 669 alin. 4 C. proc. civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 451 alin. 2 C.proc.civ. prevede că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Conform art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Potrivit pct. 12 din Anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006 modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012, onorariul minim pentru orice alte acte sau operațiuni date prin lege este 50 lei, iar onorariul maxim este de 200 lei.

În cauza de față, instanța reține că prezenta contestație la executare este întemeiată în parte pentru următoarele motive:

Întrucât, la termenul din data de 27.01.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. O. S., instanța va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B. O. S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Referitor la obligația contestatoarei menționată în somația emisă la data de 12.08.2014 de a modifica, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile în sensul că, după primul an de derulare a contractului, pe tot restul perioadei de derulare a contractului, dobânda curentă variabilă este compusă din indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp existentă în contract, dobânda curentă fiind revizuibilă în funcție de valoarea indicelui de referință EURIBOR, instanța reține ca fiind fondate apărările contestatoarei în sensul că intimatul P. I. N. nu deține un titlu executoriu pentru modificarea contractului de credit în acest.

Astfel, așa cum s-a arătat anterior, obligația băncii contestatoare de a modifica contractul de credit încheiat cu intimatul în sensul dispus de Judecătoria C. prin sentința civilă nr._/16.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, respectiv indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp, a fost înlăturată prin decizia nr. 176/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ prin care s-a respins cererea privind obligarea contestatoarei să interpreteze dobânda de referință variabilă ca fiind EURIBOR + 1,20 pp, potrivit pct. 5 din contractul de credit.

Motivele avute în vedere de Tribunalul C. au fost citate în cadrul situației de fapt reținute mai sus.

Instanța nu poate reține apărările intimatului în sensul că, prin încheierea nr. 12/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 176/18.12.2013 a Tribunalului C., această instanță ar fi impus în sarcina băncii contestatoare să procedeze la modificarea dobânzii curente variabile în sensul că aceasta este compusă din indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp.

Acest aspect rezultă foarte clar din dispozitivul încheierii Tribunalului și din considerentele acesteia. Astfel, prin încheierea de lămurire a dispozitivului, Tribunalul a arătat că, în continuare, s-a menținut obligația băncii de a modifica, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007, obligația care a fost stabilită prin sentința civilă nr._/16.11.2012.

Rezultă din considerentele încheierii că netemeinicia hotărârii instanței de fond a privit împrejurarea că prima instanță a stabilit concret modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile și a dispus unilateral asupra conținutului unei clauze din contractul părților.

Față de aceste considerente și luând în calcul că s-a pronunțat o încheiere de lămurire a dispozitivului, neputând fi astfel schimbată soluția pronunțată, instanța constată că nu se poate reține că, prin această încheiere, Tribunalul i-a impus băncii contestatoare să aplice modalitatea concretă de stabilire a dobânzii curente variabile.

Instanța reține că, prin încheierea de lămurire a dispozitivului, Tribunalul a arătat doar că banca are în continuare obligația de a modifica, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007.

Iar mențiunea la sentința civilă nr._/16.11.2012 din cuprinsul dispozitivului încheierii de lămurire a deciziei tribunalului a fost făcută întrucât, prin sentința instanței de fond, s-a stabilit această obligație în sarcina băncii, însă nu poate fi interpretată în sensul că s-a menținut și modalitate concretă de calcul a dobânzii curente variabile atât față de considerentele deciziei nr. 176/18.12.2013, cât și față de considerentele încheierii nr. 12/09.04.2014 prin care s-a lămurit decizia nr. 176/18.12.2013.

Prin urmare, instanța va anula în parte somația din data de 12.08.2014 emisă în dosarul de executare nr. 278/2014 al B. O. S. în ceea ce privește somarea contestatoarei la îndeplinirea obligației de a modifica, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile în sensul că, după primul an de derulare a contractului, pe tot restul perioadei de derulare a contractului, dobânda curentă variabilă este compusă din indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp existentă în contract, dobânda curentă fiind revizuibilă în funcție de valoarea indicelui de referință EURIBOR.

Referitor la cererea contestatoarei de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite nr._/18.07.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014, instanța reține că aceasta nu este întemeiată, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., astfel cum a fost modificată de decizia nr. 176/18.12.2013 a Tribunalului C., în sarcina contestatoarei au fost stabilite trei obligații, respectiv: să modifice, prin încheierea unui act adițional clauza inserată la pct. 8 lit. B din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007 în ceea ce privește comisionul de administrare, în sensul perceperii unui comision lunar de administrare în cuantum procentual de 0,005% din valoarea soldului creditului, să elimine clauza abuzivă prevăzută la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare prin încheierea unui act adițional și să modifice, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007.

Instanța nu poate reține că, prin adresa nr._/14.07.2014, comunicată avocatului intimatului P. I. N. prin corespondența electronică, contestatoarea și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile impuse prin titlul executoriu, în condițiile în care, așa cum rezultă din cuprinsul adresei, ofertă se referă doar la modalitatea de calcul a dobânzii datorate de intimat.

Pe de altă parte, instanța constată că această ofertă a fost făcută la data de 14.07.2014, deci după înregistrarea cererii de executare silită a intimatului P. I. N. pe rolul B. O. S. la data de 10.07.2014.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul cererii având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr._/18.07.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014.

În continuare, în ceea ce privește criticile contestatoarei privind cheltuielile de executare, instanța reține că acestea sunt întemeiate.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc, așa cum a arătat și contestatoarea, instanța reține că obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu pus în executare silită sunt intuitu personae, neputînd fi îndeplinite de o altă persoană.

În acest caz, onorariul executorului judecătoresc nu poate fi stabilit la valoare, în condițiile în care obligațiile contestatoarei nu sunt evaluabile în bani.

Sub acest aspect, instanța constată că, prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.08.2014, nu au fost menționate criteriile avute în vedere pentru stabilirea onorariului de 6448 lei pentru obligația de a face, iar această sumă este disproporționată față de activitatea executorului judecătoresc, care a emis o somație de executare și care nu are la îndemână alte mijloace de constrângere a debitorului, în aceste situații, fiind incidente dispozițiile art. 905 C.proc.civ.

Pe de altă parte, instanța reține că anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006 al Ministrului Justiției modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012 nu menționează un onorariu minim și maxim în cazul unei obligației de a face, astfel încât instanța va încadra această situație la punctul 12 al anexei – orice alte acte sau operațiuni date prin lege, onorariul maxim fiind de 200 lei.

În ceea ce privește onorariul avocatului în cuantum de 1500 lei, instanța reține că se impune reducerea acestuia la jumătate, urmând ca suma de 750 lei să fie suportată de contestatoare cu titlu de cheltuieli de executare constând în onorariului avocatului. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere activitatea efectivă a avocatului în cadrul dosarului de executare, precum și rolul redus al acestuia în executarea silită în condițiile în care toate actele de executare sunt efectuate de executorul judecătoresc.

Pentru aceste considerente, instanța va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.08.2014 emisă în dosarul de executare nr. 278/2014 al B. O. S., în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, pentru suma ce depășește 200 lei, și al avocatului, pentru suma ce depășește 750 lei, precum și somația din data de 12.08.2014 emisă în dosarul de executare nr. 278/2014 al B. O. S. în ceea ce privește somarea contestatoarei la îndeplinirea obligației de a achita cheltuielile de executare, constând în onorariul executorului judecătoresc, pentru suma ce depășește 200 lei, și al avocatului, pentru suma ce depășește 750 lei.

Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, parțial sau proporțional, la cerere când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.

Față de aceste dispoziții legale, având în vedere și cererea contestatoarei în acest sens, precum și soluția de admitere în parte a contestației la executare, instanța va dispune restituirea către contestator a sumei de 500 lei cu titlu de taxa judiciară de timbru.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., față de soluția de admitere în parte ce urmează a fi pronunțată, instanța nu poate reține o culpă procesuală totală în sarcina contestatoarei.

Pe de altă parte, instanța reține că intimatul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în cadrul prezentului dosar având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoare, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului P. I. N. de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea B. C. R. SA, cu sediul în mun. București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu intimatul B. O. S., cu sediul în cu sediul profesional în mun. C., ., ., ., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea B. C. R. SA, cu sediul în mun. București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu intimatul P. I. N., domiciliat în mun. C., ., ., ., cu domiciliul procesual ales în mun. C., ., ., ..

Anulează în parte somația din data de 12.08.2014 emisă în dosarul de executare nr. 278/2014 al B. O. S. în ceea ce privește somarea contestatoarei la îndeplinirea obligației de a modifica, prin încheierea unui act adițional, clauza inserată la pct. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 512/05.09.2007, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii curente variabile în sensul că, după primul an de derulare a contractului, pe tot restul perioadei de derulare a contractului, dobânda curentă variabilă este compusă din indicele de referință EURIBOR la care se adaugă marja de 1,20 pp existentă în contract, dobânda curentă fiind revizuibilă în funcție de valoarea indicelui de referință EURIBOR.

Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.08.2014 emisă în dosarul de executare nr. 278/2014 al B. O. S., în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, pentru suma ce depășește 200 lei, și al avocatului, pentru suma ce depășește 750 lei.

Anulează în parte somația din data de 12.08.2014 emisă în dosarul de executare nr. 278/2014 al B. O. S. în ceea ce privește somarea contestatoarei la îndeplinirea obligației de a achita cheltuielile de executare, constând în onorariul executorului judecătoresc, pentru suma ce depășește 200 lei, și al avocatului, pentru suma ce depășește 750 lei.

Respinge ca neîntemeiat capătul cererii având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr._/18.07.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014.

Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 500 lei cu titlu de taxa judiciară de timbru.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului P. I. N. de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Executorie.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2015.

PreședinteGrefier

M. Trantu E. R.

Red. jud. T.M./ 09.05.2015

Dact. R.E./12.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 1366/2015. Judecătoria CONSTANŢA