Plângere contravenţională. Sentința nr. 1592/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1592/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1592/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.1592/16.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. A. I.
GREFIER: Ș. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. T. E. -ACTIVITĂȚI DE SERVICII ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, înregistrată la ORC sub nr.F_, având CUI RO_, cu sediul în comuna Ciorani, ., nr.600, jud.Prahova în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, înregistrată la ORC sub nr.J346/2/25.11.2014, cu sediul în București, ..38, sector 1, și cu sediul procesual ales în C., ., nr.2, ., jud.C., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 06.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.02.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei cu care a fost învestită, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 31.07.2014 cu nr._, petenta P. T E. – ACTIVITĂȚI DE SERVICII ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a chemat în judecată pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, iar în subsidiar anularea Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.09.2012, precum și restituirea sumei de 2.000 lei, reprezentând amendă achitată.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că salariatul său a respectat parțial prevederea legală privind perioada de odihnă zilnică de 9 ore. Din cele 9 ore impuse de lege, conducătorul auto a respectat ca timp de odihnă 7 ore și 19 minute, încălcând prevederea legală cu 81 de minute. Petenta a precizat că este de notorietate faptul că un adult are nevoie de maximum 6-7 ore de odihnă zilnică.
A mai menționat petenta că sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei aplicată pentru această încălcare parțială a textului legal este vădit drastică în raport cu fapta săvârșită și nu respectă principiul prevăzut de art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Reclamanta a arătat că sancțiunea aplicată izvorăște dintr-un fapt personal al salariatului, nu petenta este cea care a săvârșit efectiv fapta. Salariatul se face vinovat de săvârșirea directă a faptei generatoare de aplicarea sancțiunii, deși era obligat să respecte prevederile legale atât în calitate de conducător auto, cât și în calitate de salariat.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar în temeiul art. 233 C.p.c. a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu martorul I. N. și a anexat cererii, în fotocopii certificate pentru conformitatea cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._/04.07.2014 (f. 6) și chitanță (f. 7).
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 12.
Prin întâmpinarea depusă în data de 16.09.2014, intimatul a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că în urma controlului a fost oprit și verificat ansamblul rutier cu numărul de înmatriculare_ -_, deținut spre utilizare de petentă și condus de șoferul I. N., în timp ce efectua un transport rutier internațional de mărfuri contra cost, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă, de minim 9 ore. În speță, conducătorul auto anterior orei 04:32 din 04.07.2014, nu a prezentat documente sau înregistrări din care să-și justifice perioada de odihnă zilnică redusă.
A mai menționat intimatul că în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu este prezent niciunul dintre motivele de nulitate expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în cauză neexistând niciunul dintre cazurile prevăzute de lege care înlătură răspunderea contravențională a faptei.
Intimatul a arătat că se opune înlocuirii amenzii cu sancțiunea avertismentului deoarece O.G. nr. 37/2007 nu prevede aplicarea sancțiunii avertisment. O.G. nr. 37/2007 reprezintă o normă juridică specială în materia contravențiilor, în timp ce O.G. nr. 2/2001 este norma juridică generală, iar norma juridică specială se aplică cu prioritate față de norma juridică generală
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ale art. 205-208 C.p.c., ale O.G. nr. 37/2007, ale Regulamentului Consiliului CEE nr. 3821/1985 și ale Regulamentului CE nr. 561/2006, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.p.c. a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților.
În probațiune, intimatul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: formular de control în trafic (f. 28), certificat de desfășurare a activității (f. 29), diagramă tahograf (f. 30).
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 15.10.2014, petenta a solicitat respingerea excepției tardivității plângerii contravenționale, arătând că procesul verbal i-a fost comunicat în data de 10.07.2014, iar data depunerii plângerii la oficiu poștal a fost 28.07.2014.
La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2014, instanța a respins excepția tardivității plângerii contravenționale, ca neîntemeiată. Instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba cu martorul I. N., iar pentru intimat proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Proba cu martorul I. N. a fost administrată la termenul de judecată din data de 6 februarie 2015, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.07.2014 (f. 6) întocmit de către agentul constatator T. C. A., inspector la I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007.
Prin procesul verbal a fost aplicată și sancțiunea imobilizării vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului.
În fapt, în data de 04.07.2014, ora 17:57 pe DN39A, km 1 + 500, localitatea Agigea, jud. C., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de P. T. E. – Activități de Servicii de Întreprindere Individuală, condus de conducătorul auto I. N. în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică, redusă cu două ore sau mai mult astfel: conducătorul auto nu a prezentat documente sau înregistrări din care să rezulte efectuarea perioadei minime de odihnă zilnică înainte de începerea activității în data de 04.07.2014, ora 04:32.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit de către agentul constatator competent, T. C. A., inspector la I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, potrivit art. 9 alin. 4 din O.G. nr. 37/2007, fiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 17 raportat la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal atacat conține mențiuni cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea petentei, cuprinde o descriere suficientă a faptei săvârșite, data și locul comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Prin plângerea contravențională, petenta a invocat faptul că sancțiunea aplicată izvorăște dintr-un fapt personal al salariatului. Petenta a apreciat că salariatul societății se face vinovat de săvârșirea directă a faptei generatoare de aplicarea sancțiunii, deși era obligat să respecte prevederile legale atât în calitate de conducător auto, cât și în calitate de salariat.
Cu titlu preliminar, instanța constată că O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora a fost modificată prin O.G. nr. 8/2015.
Potrivit art. IV din O.G. nr. 8/2015, prezenta ordonanță intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția art. I. pct. 5 și 6, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării.
O.G. nr. 8/2015 a fost publicat în Monitorul Oficial cu numărul 84 din data de 30 ianuarie 2015.
Așadar, de la data sancționării petentei, 04.07.2014, și până la data pronunțării, 16.02.2015, a avut loc o succesiune de legi contravenționale.
Potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentei își găsește reglementarea atât în dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 în forma de la data de 04.07.2014, precum și în dispozițiile art. 8 alin. 2 pct. 7 lit. g) din O.G. nr. 37/2007, modificată prin O.G. nr. 8/2015.
Cu toate acestea, în ceea ce privește sancțiunea aplicabilă, instanța constată că prin art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 8/2015, s-a diminuat maximul special al amenzii, stabilindu-se că se sancționează cu amendă de la 4.000 la 6.000 lei, spre deosebire de art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007, care prevedea că se sancționa cu amendă de la 4.000 la 8.000 lei.
Prin urmare, instanța apreciază că O.G. nr. 37/2007 modificată prin O.G. nr. 8/2015 este o lege contravențională mai favorabilă pentru petentă.
În consecință, în virtutea principiului constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile, instanța va face aplicarea legii în vigoare la data pronunțării, respectiv a O.G. nr. 37/2007, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 8/2015.
Instanța apreciază că susținerile petentei în sensul că sancțiunea izvorăște dintr-un fapt personal al salariatului și că șoferul se face vinovat de săvârșirea contravenției, sunt neîntemeiate și nu sunt apte să conducă la anularea procesului verbal.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 2 pct. 7 lit. g) din O.G. nr. 37/2007, diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei minime de repaus zilnic redus, atunci când este posibilă reducerea acesteia până la 9 ore reprezintă încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007, contravenția prevăzută la art. 8 alin. 2 pct. 7 lit. g) se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii.
De asemenea, potrivit 10 alin. 2 din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006 din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto menționați la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament.
Din analiza textelor legale incidente, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a sancționat-o contravențional pe petenta P. T. E. – Activități de Servicii Întreprindere Individuală, având în vedere calitatea sa de operator de transport.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază că motivele invocate de petentă sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.07.2014 (f. 6), petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru în data de 04.07.2014, ora 17:57 pe DN39A, km 1 + 500, localitatea Agigea, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică, redusă cu două ore sau mai mult astfel: conducătorul auto nu a prezentat documente sau înregistrări din care să rezulte efectuarea perioadei minime de odihnă zilnică înainte de începerea activității în data de 04.07.2014, ora 04:32.
Prin procesul verbal a fost aplicată și sancțiunea imobilizării vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului.
Instanța constată că potrivit art. 8 alin. 2 pct. 7 lit. g) din O.G. nr. 37/2007, diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei minime de repaus zilnic redus, atunci când este posibilă reducerea acesteia până la 9 ore reprezintă încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție.
De asemenea, potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007, contravenția prevăzută la art. 8 alin. 2 pct. 7 lit. g) se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii.
Articolul 9 alin. 2 din O.G. nr. 37/2007 prevede că în măsura în care contravențiile referitoare la respectarea timpilor de conducere, odihnă sau pauze sunt constatate în trafic, precum și în toate celelalte situații în care conducătorul auto nu poate dovedi efectuarea pauzelor și/sau perioadelor minime de odihnă prevăzute de legislația în vigoare, suplimentar față de sancțiunea cu amenda prevăzută la alin. (1) se va aplica și sancțiunea imobilizării vehiculului până la îndeplinirea condițiilor de legalitate pentru continuarea transportului.
Din analiza materialului probator administrat, respectiv Certificatul de desfășurare a activității de la fila 29, instanța constată că șoferul I. N. s-a aflat în perioada de disponibilitate în intervalul 12.06.2014 ora 08:00 – 04.07.2014 ora 04:30.
Ulterior, în data de 04.07.2014 ora 05:00, acesta a început activitatea de conducere, deplasându-se din localitatea Ciorani către municipiul C., după cum rezultă din diagrama tahograf de la fila 30, precum și din declarația martorului.
Așadar, de la data încheierii perioadei de disponibilitate (04.07.2014 ora 04:30), reținută în certificatul de desfășurare a activității (f. 29) și până la data plecării (04.07.2014 ora 05:00), s-a scurs un interval de aproximativ 30 de minute, fără să fie respectată perioada de repaus zilnic redusă.
Potrivit art. 3 lit. b) din DIRECTIVA 2002/15/CE din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier, prin perioadă de disponibilitate se înțelege perioada, alta decât cea de pauză sau de repaos, în timpul cărora lucrătorului mobil nu i se cere să rămână la postul său de lucru, dar trebuie să fie disponibil să răspundă la orice apel de a întreprinde o călătorie sau a relua conducerea vehiculului sau de a efectua o altă muncă. În special aceste perioade de disponibilitate includ perioadele în timpul cărora lucrătorul mobil însoțește un vehicul care este transportat cu feribotul sau cu trenul, precum și perioadele de așteptare la graniță și cele datorate interdicțiilor de circulație.
Aceste perioade și durata lor previzibilă sunt cunoscute în avans de către lucrătorul mobil, adică fie înaintea plecării fie chiar înaintea începerii efective a perioadei respective, sau în condițiile generale negociate între partenerii sociali și/sau în condițiile legislației statelor membre.
De asemenea, potrivit art. 4 lit. q) din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006 din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, prin "perioadă de conducere" se înțelege durata de conducere cumulată între momentul în care conducătorul auto se așează la volan după o perioadă de repaus sau o pauză și momentul în care începe o perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de conducere poate fi continuă sau fragmentată.
Conform art. 4 lit. d) din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006, prin "pauză" se înțelege orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să-i permită numai să se odihnească.
Potrivit art. 4 lit. e) din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006, prin "altă muncă" se înțelege orice activitate, cu excepția conducerii autor, definită ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector.
Noțiunea de repaus este definită de art. 4 lit. f) din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006, ca fiind orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său.
Noțiunea de perioadă de repaus zilnic este definită de art. 4 lit. g) din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006, ca fiind partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o "perioadă de repaus zilnic normală" sau o "perioadă de repaus zilnic redusă":
- "perioadă de repaus zilnic normală": orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
- "perioadă de repaus zilnic redusă": orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore.
Conform art. 8 alin. 1 din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006, conducătorul auto respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 5 din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006, un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită la articolul 4 litera (e), precum și orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament și înregistrează orice perioadă de disponibilitate, astfel cum este definită la articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual pe o foaie de înregistrare, pe un imprimat scos sau cu ajutorul funcției de introducere manuală de date oferită de aparatul de înregistrare.
Potrivit SUBCAPITOLULUI 4: 3.4. Obiective de securitate din REGULAMENT nr. 3821 din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, datele care urmează să fie verificate de către autoritățile de control trebuie să fie disponibile și să reflecte integral și cu precizie activitățile șoferilor și ale vehiculelor, controlate din punctul de vedere al conducerii, al activității, disponibilității și perioadelor de repaus, precum și din punctul de vedere al vitezei vehiculului.
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției, formularul de control în trafic, diagrama tahograf, certificatul de desfășurare a activității, precum și din declarația martorului I. N., instanța constată că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 pct. 7 lit. g) din O.G. nr. 37/2007, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 8/2015.
Astfel, așa cum s-a arătat anterior în considerente, de la data încheierii perioadei de disponibilitate (04.07.2014 ora 04:30), reținută în certificatul de desfășurare a activității (f. 29) și până la data plecării (04.07.2014 ora 05:00), s-a scurs un interval de aproximativ 30 de minute, fără să fie respectată perioada de repaus zilnic redusă.
Potrivit normelor legale menționate anterior, conducătorul auto era obligat să respecte perioadele minime de odihnă zilnică. În speță, conducătorul auto I. N. s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_ după încheierea unei perioade de disponibilitate, fără ca între perioada de disponibilitate și perioada de conducere să efectueze perioada de repaus zilnic redusă, așa cum era obligat prin normele legale arătate.
Instanța apreciază de asemenea că în cazul în care ar fi efectuat perioada de repaus zilnic redusă, conducătorul auto I. N. avea obligația stabilită de SUBCAPITOLUL 4: 3.4. Obiective de securitate din REGULAMENT nr. 3821 din 20 decembrie 1985, de a prezenta inspectorilor o dovadă în acest sens.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei, instanța constată că aceasta este proporțională în raport de situația concretă a petentei, fiind în cuantumul minim prevăzut de art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 8/2015.
Astfel, legiuitorul consideră fapta petentei ca fiind „foarte gravă”, apreciere făcută în abstract, ținând cont de realitățile sociale și de importanța transporturilor rutiere de mărfuri în cadrul Uniunii Europene, în sensul asigurării unor reguli stricte care să limiteze factori de risc în traficul rutier precum oboseala la volan.
Judecătorul poate, în concret, să constate că fapta este de o gravitate redusă, ceea ce nu se poate considera în speță, mai ales că șoferul a avut o perioadă de disponibilitate mai mare de două săptămâni, fără ca ulterior să beneficieze de nicio perioadă de repaus. Fapta este una de pericol, iar nu de rezultat și, prin nerespectarea dispozițiilor legale, s-a produs un risc evident atât pentru marfă, cât și, mai ales, pentru ceilalți participanți la trafic. Oricum, agentul constatator a aplicat chiar și așa amenda minimă prevăzută de lege, manifestând clemență din acest punct de vedere.
Instanța constată că, fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, de către agenții constatatori competenți, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/04.07.2014 generează o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile sale se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă. Astfel, în conformitate cu art. 249 C.p.c., petentul avea sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții Europene de Justiție a Drepturilor Omului, contravențiile sunt incluse în noțiunea de „acuzație în materie penală”, contravenienții beneficiind de toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, Curtea a stabilit recent, în Hotărârea din 6 aprilie 2012 în cauza N. G. împotriva României, că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept. În principiu, Convenția nu se opune acestora, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească un anumit prag și să încadreze prezumțiile între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptei și protejând dreptul la apărare.
În ceea ce privește respectarea prezumției de nevinovăție, aceasta a fost deplin asigurată în cauză petentei. Cu toate acestea, intimatul a reușit, prin materialul probator administrat, să răstoarne această prezumție și să demonstreze vinovăția petentei în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 pct. 7 lit. g) din O.G. nr. 37/2007, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 8/2015.
În consecință, pentru motivele arătate, plângerea petentei apare ca fiind neîntemeiată și, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 va fi respinsă cu consecința menținerii Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.07.2014 întocmit de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta P. T. E. – ACTIVITĂȚI DE SERVICII ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, înregistrată la ORC sub nr.F_, având CUI RO_, cu sediul în comuna Ciorani, ., nr.600, jud.Prahova în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, înregistrată la ORC sub nr.J346/2/25.11.2014, cu sediul în București, ..38, sector 1, și cu sediul procesual ales în C., ., nr.2, ., jud.C., ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal de constatare a contravențiilor . nr._/04.07.2014, ca legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. I. Ș. D.
Red.jud.V.A.I/16.02.2015
Tehnoredact.D.Ș.
4 ex./16.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1590/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1609/2015.... → |
|---|
