Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 713/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 713/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 713/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.713
Ședința publică din data de 29.01.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, acțiune formulată de creditoarea S.C. D. T. 2000 SRL, cu sediul în C., .. 94, ., ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. OF I. PROFESIONAL GROUP SRL, cu sediul în C., ., Portul Tomis, Clădirea Boat House, Spațiul E5, jud. C. și în C., zona Port Tomis, Tronson 3, L. 1,3,5, nr. 1, jud. C..
Cauza a fost solicitată la amânări fără discuții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoare av. B. M., lipsă fiind debitoarea.
Reprezentantul creditoare arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții întrucât apreciază că procedura de citare este nelegal îndeplinită cu debitoarea, actele de procedură fiind depuse la cutia poștală.
Instanța apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile și dispune lăsarea cauzei la priorități, pentru discuții.
La a doua apelare a cauzei, se prezintă aceleași părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul creditoarei depune facturi reprezentând onorariu avocat.
Instanța constată că reclamanta creditoare a formulat pretenții cu privire la trei contracte a căror valoare nu depășește_ lei fiecare și apreciază că este competentă să soluționeze cauza.
La interpelarea instanței, creditoarea, prin reprezentant, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Creditoarea, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 C., fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei, încuviințeată pentru creditoare proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat ,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul creditoarei pune concluzii de admitere a acțiunii, precizând că între cele creditoare și debitoare au fost încheiate trei contracte necontestate de părți. Arată că nici facturile emise nu au fost contestate. Cu cheltuieli de notificare și de judecată.
În temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, instanța constate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. de dosar_, creditoarea S.C. D. T. 2000 SRL în a chemat în judecată pe debitoarea S.C. M. OF I. PROFESIONAL GROUP SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe debitoare la plata sumei de 226.141,46 lei reprezentând debit principal precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 106.078,52 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 10.09.2014, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a învederat că a încheiat cu debitoarea contractul de prestări servicii nr. 101/03.01.2012, astfel că pentru lucrările contractuale pe care le-a prestat în favoarea debitoarei a emis facturile fiscale nr. 2600/31.01.2012 în cuantum de 8.866 lei, nr. 2815/31.01.2012 în cuantum de 30.655,48 lei, nr. 2817/31.01.2012 în cuantum de 14.861,76 lei, nr. 2819/15.02.2012 în cuantum de 35.675,61 lei, nr. 2820/16.02.2012 în cuantum de 6045 lei și nr. 2952/21.03.2012 în cuantum de 3720 lei. La acest contract au fost încheiate Actele adiționale nr. 1/03.01.2012 și nr. 2/02.02.2012. Întrucât debitoarea nu a efectuat plata facturilor la scadența convenită contractual de 30 de zile, deși serviciile erau prestate, s-au perceput penalități la acest contract în cuantum de 85.529,85 lei.
La data de 09.07.2012, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 113 astfel că au fost emise facturile nr. 3392/29.09.2012 în cuantum de 54.105,96 lei, nr. 3518/31.10.2012 în cuantum de 2.156,41 lei și nr. 3615/03.12.2012 în cuantum de 23.293,40 lei, pe care debitoarea nu a înțeles să le achite. Urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, debitoarei i-au fost aplicate penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale, înregistrând un cuantum de 20.548,67 lei. Părțile au încheiat la acest contract și actele adiționale nr. 1/13.07.2012, nr. 2/17.07.2012, nr. 3/01.08.2012 și nr. 4/01.09.2012.
A mai arătat creditoarea că la data de 19.10.2012 părțile au negociat și încheiat contractul de prestări servicii nr. 129 ce nu prevede clauză de penalități de întârziere, însă, în baza acestui contract a emis factura fiscală nr. 190/13.11.2012 în valoare de 107.579,00 lei.
A menționat contestatoarea că la data de 18.03.2014 a somat debitoarea cu privire la obligația acesteia de a achita debitul restant în sumă de 226.141,46 lei și a penalităților de întârziere aferente acestui debit, iar la data de 14.05.2014 a fost notificată pe acest aspect prin executor judecătoresc, însă toate aceste demersuri au rămas fără rezultat.
Creditoarea a menționat că societatea sa și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract, însă societatea debitoare nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise, acumulând și penalități de întârziere.
Creditoarea mai apreciat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și următoarele C.pr.civ, art. 1270 și art. 1170 cod civil.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contracte de prestări servicii nr. 113/09.07.2012, nr. 101/03.01.2012, 129/19.10.2012, acte adiționale la contracte, facturi fiscale nr. 2600/31.01.2012, 2815/31.01.2012, 2817/31.01.2012, 2819/15.02.2012, 2952/21.03.2012, 3392/29.09.2012, 3518/31.10.2012, 3615/03.12.2012 și 190/13.11.2012, centralizator transport auto, anexă calcul penalități întârziere, notificare debitoare, certificat constatator.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr. 2848/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul C., a fost admisă excepția necompetenței materiale a tribunalului și declinată cauza spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei C..
Primind cauza la Judecătoria C. aceasta a fost înregistrată pe rolul instanței cu același număr de dosar.
Instanța a încuviințat, pentru creditoare, proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între creditoare, în calitate de prestator și debitoare, în calitate de beneficiar, au fost încheiate contractele de prestări servicii nr. 113/09.07.2012, nr. 101/03.01.2012 și 129/19.10.2012, având ca obiect prestarea de către creditoare în favoarea debitoarei beneficiare a unor servicii de transport auto, în condiții stabilite de comun acord și urmare a comenzilor beneficiarului, precum și închirierea de utilaje și autobasculante.
În derularea raporturilor contractuale, creditoarea a emis facturile fiscale nr. 2600/31.01.2012, 2815/31.01.2012, 2817/31.01.2012, 2819/15.02.2012, 2952/21.03.2012, 3392/29.09.2012, 3518/31.10.2012, 3615/03.12.2012 și 190/13.11.2012 pentru o sumă totală de 226.141,46 lei. Toate facturile fiscale au devenit scadente la 30 de zile de la data emiterii lor.
Potrivit art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însușit de părți sub semnătură, instanța constată că este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părți au fost guvernate de contractele de prestări servicii nr. 113/2012, nr. 101/2012, 129/2012 și actele adiționale la aceste contracte, cu privire la care instanța reține ca au fost acceptat în mod expres de către debitoare, fiind semnate și ștampilate.
Referitor la caracterul cert al creanței, instanța reține că existența acesteia este neîndoielnică deoarece facturile au fost emise în baza contractelor, negociate și semnate de către ambele părți. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 662 alin. 2 C.pr.civ., existența creanței rezultă atât din contracte cât și din facturile emise de către creditoare, aceste facturi fiind acceptate în mod expres la plată prin semnătură și ștampilă.
Mai mult, instanța are în vedere și prevederile art. 1018 alin. 3 C.pr.civ. potrivit cărora, în cazul nedepunerii întâmpinării de către debitor, față de împrejurările cauzei, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.Întrucât debitoarea nu a formulat întâmpinare, prin interpretarea textului citat rezultă că aceasta nu a contestat creanța, aceasta fiind astfel recunoscută.
În ceea ce privește caracterul lichid, obiectul creanței trebuie să fie determinat prin înscrisul care o constată sau să conțină elemente care permit stabilirea lui, potrivit art. 662 alin. 3 C.pr.civ. În cauză, instanța constată caracterul lichid al creanței întrucât este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv facturile fiscale emise de creditoare și contractele de prestări servicii mai sus indicate. Astfel, pe baza facturilor mai sus menționate, debitoarea datorează creditoarei suma de 226.141,46 lei reprezentând debit neachitat, conform contractelor încheiate între părți.
Din punct de vedere al exigibilității, conform art. 662 alin. 4 C.pr.civ., este necesar ca obligația debitorului să fie scadentă sau ca acesta să fie decăzut din beneficiul termenului de plată. Având în vedere că potrivit clauzelor contractuale facturile trebuie achitate în termen de 30 de zile de la data emiterii acestora, instanța reține că și această condiție este îndeplinită, facturile mai sus menționate fiind scadente.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 C.pr.civ., instanța reține că, în cauză, creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe în cuantum de 226.141,46 lei reprezentând contravaloare facturi emise în baza contractelor de prestării servicii, în timp ce debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalități, instanța reține că, potrivit art. 7 din contractul nr. 101/03.01.2012 și respectiv art. 7.3 din contractul nr. 113/09.07.2012, părțile au stabilit că, în caz de neplată, se vor percepe penalități de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, din valoarea totală scadentă, până la data efectuării plății, totalul penalităților putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
În conformitate cu prevederile potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora. Daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că debitoarea nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către creditoare, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., debitoarea fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi în parte. Astfel, conform tabelului de calcul al penalizărilor, debitoarea datorează, pentru facturile neachitate, și penalități în cuantum de 106.078,52 lei, calculate până la data de 10.09.2014.
Pentru aceleași considerente, instanța urmează să o oblige pe debitoare și la plata penalităților în continuare, până la data achitării integrale a debitului principal.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite cererea și o va obliga pe debitoare să plătească creditoareisuma de 226.141,46 lei reprezentând debit principal precum și penalități de întârziere în cuantum 106.078,52 lei, calculate de la scadența fiecărei facturi fiscale și până la data de 10.09.2014, dar și în continuare, până la data plății efective a debitului principal.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată referitor la onorariul de avocat solicitat în sumă de 8060 lei solicitat de creditoare față de prevederile art. 451 alin.2 din codul de procedură civilă conform căruia instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentat de onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport de valoarea și complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, instanța va obliga debitoarea să plătească reclamantei un onorariu de avocat în sumă de 2000 lei apreciind că față de obiectului pricinii, și față de munca prestată de avocat, iar în cauză nu au fost administrate probe cu excepția înscrisurilor, nu se justifică acordarea unui onorariu de 8060 lei astfel cum a fost solicitat de către creditoare.
În consecință, în temeiul art. 453 cod proc. civ, debitoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2200 lei, ce se compune din suma de 200 lei achitată de creditoare cu titlu de taxă judiciară de timbru precum și din suma de 2000 lei reprezentând onorariu avocat astfel cum a fost redus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. D. T. 2000 SRL, cu sediul în C., .. 94, ., ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. OF I. PROFESIONAL GROUP SRL, cu sediul în C., ., Portul Tomis, Clădirea Boat House, Spațiul E5, jud. C. și în C., zona Port Tomis, Tronson 3, L. 1,3,5, nr. 1, jud. C., și în consecință:
Obligă debitoarea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma totală de 226.141,46 lei reprezentând debit principal precum și penalități de întârziere în cuantum 106.078,52 lei, calculate de la scadența fiecărei facturi fiscale și până la data de 10.09.2014, dar și în continuare, până la data plății efective a debitului principal.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată doar în cuantumul de 2200 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/18.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 550/2015.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 762/2015.... → |
|---|
