Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 10632/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u., cerere formulată de creditoarea . SRL cu sediul în C. . camera 2 județul C. și sediul procesual ales în C. . nr. 4 județul C. la cabinet avocat V. N. în contradictoriu cu debitoarea . SRL (CUI_; J_ ) cu sediul în Eforie Nord . Giratoriu Hotel Belona camera 2 județul C. și prin curator special D. E. cu sediul în C. . . ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 29.09.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.05.2015 sub nr._ și precizată la termenul de judecată din data de 14.09.2015 creditoarea . SRL a chemat-o în judecată pe debitoarea . SRL, solicitând instanței emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de_,62 lei cu titlu de debit principal, sumei de_,54 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat raporturi civile în baza cărora creditoarea a prestat debitoarei servicii de tranzitare nave în perioada 07.01-17.01.2015. Creditoarea a arătat că debitoarea avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate, obligație neexecutată în cauză, debitoarea acumulând un debit de_,62 lei, precum și penalități de întârziere în cuantum de_,54 lei potrivit clauzei penale inserate în cuprinsul facturii fiscale. A mai precizat că debitoarea a fost notificată în vederea achitării debitului principal, însă fără niciun rezultat în acest sens și că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1013 și urm. c.pr.civ.., art. 1270 c.civ.
În probațiune, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 6).
Debitoare, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Instanța, a încuviințat și administrat pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Între creditoarea . SRL, în calitate de prestator servicii și debitoarea . SRL, în calitate de beneficiar servicii, s-a încheiat un contract în formă simplificată constând în comandă tranzitare nave urmată de executare și având ca obiect obligația creditoarei de a presta servicii de tranzitare și obligația corelativă a debitoarei de a achita integral contravaloarea serviciilor prestate în beneficiul acesteia potrivit tarifelor convenite. În temeiul convenției părților s-a emis factura din data de 22.01.2015 în valoare de_,62 lei (fila 16), iar potrivit facturii menționate s-au emis alte facturi cuprinzând penalizări pentru neplata la scadență a debitului, în valoare de 2042.06 lei (fila 24), 3063,09 lei ( fila 26), 1531.55 lei ( fila 28), 1633,65 (fila 30), 2756,78 lei ( fila 32).
Procedura ordonanței de plată reglementată de 1013 și urm. c.pr.civ. se întemeiază pe o aparență a dreptului de creanță a creditorului, în cadrul acesteia nefiind posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor. Potrivit art. 1013 alin. 1 C.pr.civ., procedura emiterii ordonanței de plată este aplicabilă numai creanțelor certe, lichide și exigibile, reprezentând obligații de plată a unor sume de bani, care izvorăsc dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Prin urmare, admisibilitatea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 1013 și urm. c.p.c. este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: formularea unei cereri care să aibă ca obiect plata unei sume de bani, obligația care are ca obiect plata unei sume de bani să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege, iar din actul în cauză, să rezulte o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în speță numai cu privire la contravaloarea serviciilor prestate. Cu privire la celelalte sume solicitate cu titlu de penalități de întârziere, instanța constată că cererea privind emiterea ordonanței de plată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât din înscrisurile depuse nu a rezultat caracterul cert al creanțelor pretinse.
Astfel, obligația principală a cărei executare se solicită are ca obiect o sumă de bani și este născută dintr-un contract civil încheiat între două societăți, respectiv contract de prestări serviciu.
Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv facturi fiscale, recapitulație tranzit, declarație comandament nr._, nr. 15A0125, istoric de staționare coroborate cu corespondența electronică realizată în perioada 05-01-15-01.2015 care cuprinde confirmări ale ofertei creditoarei privind tariful pentru tranzitare, instanța reține că creditoare a dovedit existența unor raporturi civile între părți, precum și faptul că comenzile de tranzitare au fost executate de către reclamantă, încadrându-se în definiția dată de art. 1013 alin. 1 c.pr.civ. Corespondența electronică anexată la dosar, chiar nesemnată, este asimilată înscrisurilor sub semnătură privată care coroborată cu celelalte înscrisuri face dovada executării contractului de transport de marfă de către reclamantă.
Potrivit art. 662 alin. 2 C. pr. civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. În speța de față, comanda pentru tranzitare nave emană de la debitoare și a fost confirmată și executată de creditoare astfel cum atestă corespondența electronică.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că art. 662 alin. 3 C.pr.civ., dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Analizând înscrisurile de la dosar, instanța constată că suma pe care debitoarea o datorează creditoarei cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate este determinată în comanda de tranzitare și în factura din data de 22.01.2015 emisă de creditoare.
De asemenea, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze, în caz de nevoie, la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Analizând factura nr. 1/22.01.2015 în valoare de_.62 lei, instanța constată că, la data introducerii acțiunii, respectiv data de 26.05.2015, termenul de scadență al acesteia, era deja împlinit, fără ca factura să fie integral achitată.
Totodată, instanța constată că debitoarea, cu toate că a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în termen aceste obligații, nu a administrat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți, iar creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unor contracte valabile și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare.
Împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauză-, constituie o atitudine procesuală pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. 3 c.pr.civ.
În privința penalităților de întârziere, instanța reține că în condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unor contracte în formă simplificată, respectiv comenzi urmate de executare, simpla menționare în cuprinsul facturii fiscale a obligației de plată a unor penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat în art. 1270 cod civil întrucât factura se emite, în mod unilateral, de către creditoare, nefiind asumată de către debitoare. Factura acceptată reprezintă doar un mijloc de probă pentru raportul juridic dintre profesioniști, iar emiterea unei facturi atestă existența unei obligații față de emitent, obligație care își are originea într-un acord anterior, fie el și verbal. Așadar, raportul juridic dintre părți preexistă facturii, fiind temeiul emiterii acesteia.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în Decizia 778/2011 că acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere, iar acest aspect este confirmat atât de doctrină, cât și de jurisprudență. Simpla menționare în cuprinsul facturilor a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectivă forței obligatorii a contractului, întrucât inserarea unei astfel de mențiuni este expresia voinței exclusive a creditorului, respectiva clauză contractuală nefiind negociată direct cu debitorul, fiind încălcat astfel principiul libertății contractuale. Faptul semnării de către beneficiar a facturii fiscale are semnificația recunoașterii de către acesta a executării de către creditor a obligației asumate.
Penalitățile de întârziere pot fi solicitate la plată numai dacă a fost încheiat un contract în sens de instrumentum, între părțile contractante, indiferent de natura acestuia, în cadrul căruia cocontractanții, în urma negocierii, să fi stabilit și penalitățile pe care și le datorează reciproc în cazul în care nu își îndeplinesc la termen și întocmai obligațiile contractuale asumate.
În lipsa unui contract care să cuprindă o clauză privitoare la penalități, este evident că mențiunea de pe facturi care stabilește cuantumul penalităților în caz de întârziere la plată nu este una negociată, fiind stabilită în mod unilateral de către creditoare, neasumată de debitoare, dovadă fiind și faptul că face parte integrantă din tipizat. Or, din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului, mențiunea de pe factură nu poate fi asimilată unei clauze penale.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea . SRL, va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de_,62 lei reprezentând debit principal și va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanței de plată cu privire la suma de_,54 lei reprezentând penalități de întârziere.
Potrivit art. 451 alin. 1 c. pr.civ. taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, onorariu curator reprezintă cheltuieli de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452 c.pr.civ., dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocat în cuantum de 1500 lei, onorariu curator în cuantum de 300 lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei potrivit facturilor anexate la dosar.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 453 c.pr.civ. privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, onorariu curator și onorariu avocat.
În temeiul art. 1022 c.pr.civ., instanța consideră că un termen de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe este suficient pentru a acorda debitoarei posibilitatea efectuării plăților aferente fără a crea prejudicii suplimentare creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea . SRL cu sediul în C. . camera 2 județul C. și sediul procesual ales în C. . nr. 4 județul C. la cabinet avocat V. N. în contradictoriu cu debitoarea . SRL (CUI_; J_ ) cu sediul în Eforie Nord . Giratoriu Hotel Belona camera 2 județul C. și prin curator special D. E. cu sediul în C. . . ..
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de_,62 lei reprezentând debit principal și suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanței de plată cu privire la suma de_,54 lei reprezentând penalități de întârziere.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./01.10.2015.
tehnored.F.M/06.10.2015.
emis 3 comunicări..
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 28/2015.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-09-2015,... → |
|---|
