Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 14451/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința Publică din data de 03 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător Dr. C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal . nr._/30.06.2015, acțiune formulată de petenta G. A. N. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 2, Apt.72, J. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție B. D..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ.rep., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 24.11.2015 și la 03.12.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.07.2015, sub nr._ , petenta G. A. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.06.2015
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment și înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, invocând în acest sens următoarele argumente:
(1). la data de 30.06.2015, a condus autovehiculul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe . Soveja – B. D., zona Galeriile Soveja, încadrându-se pentru efectuarea unui viraj stânga, pe . în care, din sens opus, venea autoturismul marca KIA
(2). conducătorul acestui autoturism a oprit și i-a făcut semn cu farurile petentei să treacă.
(3. agentul de poliție a adus la cunoștință petentei că există o înregistrare video a faptei, din care reiese că nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului marca KIA, că petenta ar fi înaintat pe banda opusă, forțându-l astfel, pe celălalt conducător auto, să oprească
(4). agentul constatator nu a prezentat petentei nici înregistrarea video a faptei, nici planșe foto din care să rezulte fapta.
În drept, petenta a invocat O.U.G 195/2002.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.06.2015 (fila nr.7, din dosar) și copia CI (fila nr.8, din dosar).
Având în vedere art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data CT XWM_/13.07.2015 (fila nr.4, din dosar).
II. Întâmpinarea:
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ.rep., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ.rep..
La data de 04.09.2015, intimatul a depus întâmpinare – act de procedură prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată întrucât, în ziua de 30.06.2015, în timp ce conducea autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe . B. N., ajungând intersecția cu . efectuat viraj stânga, fără a acorda prioritate de trecere unui autoturism marca Kia, care circula din sens opus – faptă prevăzută și sancționată de art.100 alin.3 lit.(c) din O.U.G 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art.111 alin.1 lit.(c) din același act normativ.
Intimatul învederează instanței că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incidentă niciuna din cauzele care ar putea duce la anularea acestuia.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 republicată, ale H.G. nr.1391/2006 și ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire,intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: un număr de 5 fotografii (filele nr.23 – 25, din dosar); buletinul de verificare metrologică (fila nr.20, din dosar); atestatul operatorului radar (fila nr.22, din dosar); certificat de aprobare de model (fila nr.21, din dosar).
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.19 verso, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 30.06.2015, petenta G. A. N. a fost sancționată contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu amendă în cuantum de 390,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.59 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 lit.(b), cu reținerea permisului de conducere, în temeiul art.111 alin.1 lit.(c) din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că, în ziua de 30.06.2015, orele 20:54, în timp ce conducea autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe . B. N., ajungând intersecția cu . efectuat viraj stânga, fără a acorda prioritate de trecere unui autoturism marca Kia, care circula din sens opus.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.59 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, text legal potrivit căruia: în intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentei, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ care statuează că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ. din 1864 (preluat în art.249 C.proc.civ.).
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentei dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Față de considerentele ce succed, argumentele formulate de petentă în apărare nu pot fi reținute.
(1). Din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultă cu claritate că petenta nu a acordat prioritate autoturismului marca Kia(filele nr.23 – 24, din dosar).
Din planșa foto nr.1 rezultă că, la secunda nr.57 a minutului 50 orele 20:00, petenta se angajase deja în efectuarea virajului stânga, virajul fiindu-i facilitat de un autoturism care, venind din sens opus, pe banda imediat alăturată celei pe care se afla aceasta, semnalizase intenția de a vira stânga față de sensul său de mers. Ulterior, la secunda nr.3 a minutului 54, petenta continuă virajul stânga, chiar pe banda autoturismului marca KIA. Din planșa nr.2 rezultă că conducătorul autoturismului anterior menționat a frânat din cauza virajului efectuat de petentă – aspect dedus din faptul că autoturismul are aprinse becurile de frână. În acest context, se impune a reține că petenta nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului marca KIA, ci a înaintat pe banda opusă, forțându-l astfel, pe celălalt conducător auto, să oprească. Apărarea petentei în sensul că i s-ar fi făcut semn cu farurile de către conducătorul auto al autoturismului marca Kia nu este verosimilă și, după cum s-a arătat, este contrazisă de probele din dosar.
Data și ora la care s-au executat cele două planșele foto sunt: 30.06.2015, respectiv 20:53:57 și 20:54:03 (fila nr.23, din dosar).
Din analiza probei menționate instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.28 din dosar)
Intimatul a depus ATESTAT NR.081 din 26.03.2010, care certifică faptul că agent șef principal T. L. face parte din cadrul Serviciului Rutier C. și este autorizat să lucreze ca operator R. cu sisteme de tip AUTOVISION.
(3). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.20, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de 26.06.2015 s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip AUTIVISION, fabricație TSS Anglia, .. montat pe Dacia L. nr. MAI34438, cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (30.06.2015), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
Din cuprinsul actului sancționator rezultă că agentul constatator a menționat . care a realizat înregistrarea video, respectiv hard CT034 montat pe MAI_.
Față de planșele foto depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că fapta a fost înregistrată video la data săvârșirii, dubiile petentei cu privire la împrejurarea inexistenței înregistrării faptei sunt vădit nefondate.
(4). Intimatul a depus la dosarul cauzei precizări formulate de Biroul Român de Mterologie Legală din care instanța a reținut ca relevante pentru speța de față următoarele: aceste mijloace de măsurare își mențin calitatea de mijloace de măsurare legală, dacă sunt supuse și corespund controlului metrologic legal,printre care figurează și verificarea metrologică periodică (fila nr.27, din dosar).
Față de considerentele anterior arătate, instanța va respinge susținerea petentei în sensul nevinovăției sale în săvârșirea faptei contravenționale.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art.59 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției.
2.5.Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.De asemenea, reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art.6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03.04.2012), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentei, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.1091/2014, care prevede că: Începând cu data de 1 ianuarie 2015, salariul minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 5,781 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 1.050 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 6,225 lei/oră.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.1091/2014, rezultă că, în primul semestru al anului 2015, valoarea unui punct amendă este de 97,50 de lei.
Pentru fapta reținută în sarcina petentei, art.100 alin.3 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002 prevede amenda contravențională din clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanța constată că în actul sancționator contestat a fost consemnat eronat textul legal care sancționează contravenția, fiind menționat art.100 alin.3 lit.(b), iar nu art.100 alin.3 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002.
Pentru clasa a II – a de sancțiuni, se aplică patru sau cinci puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002 rep.
În speța dedusă judecății, pentru contravenția prevăzută de art.59 alin.(2) din O.U.G. nr.195/2002, s-a dispus aplicarea amenzii în cuantum de 390,00 lei, ca sancțiune principală, precum și măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, în condițiile în care sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile este prevăzută în însuși textul incriminator menționat în act.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (b) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., coroborat cu art.1 din H.G nr.1091/2014 (patru puncte amendă * 97,50 lei/punct amendă = 390,00 lei amendă). Prin urmare, deși agentul constatator a consemnat eronat textul legal care stabilește sancțiunea pentru contravenția reținută, petenta nu a suferit nicio vătămare, sancțiunea fiind stabilită cu respectarea normelor anterior menționate.
De asemenea, instanța constată că reținerea permisului de conducere al petentei s-a făcut în respectarea dispozițiilor art.100 alin.3 lit.(c) rap. la art.111 alin.1 lit.(c) și alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentei a creat premise favorabile producerii unui accident de circulație, fiind de natură a pune în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celuilalt conducător auto, și doar împrejurarea că acesta, prudent fiind, a frânat și a evitat coliziunea, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petenta să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, și apreciind că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținute în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta G. A. N., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.06.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciu Rutier și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
5. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 în referire la art.453 C.proc.civ.rep., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ.rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.rep.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.rep.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.rep.,
prezenta hhttp://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp917954/_.HTM - #otărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta G. A. N. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 2, Apt.72, J. C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.06.2015, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție B. D..
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.06.2015.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare,conform art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rap. la art.468 alin.1 C.proc.civ. rep..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ. rep..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător Dr. C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 03.12.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 03.12.2015/ 4 exp.
Comunicat 2 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria... → |
|---|
