Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 18-11-2015, Judecătoria CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Având în vedere prevederile art. 1030 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.

Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.09.2015 sub nr._, reclamanta . solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S. E. obligarea acesteia la plata sumei de 461,62 lei reprezentând contravaloare servicii apă/canal aferente perioadei februarie 2015-mai 2015, a sumei de 21,63 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 28.08.2015, precum și a penalităților de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare calculate la valoarea debitului principal de la data de 28.08.2015 și până la achitarea integrală a debitului principal, fără a putea depăși valoarea debitului principal, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 80 de lei reprezentând 50 lei taxă judiciară de timbru și 30 lei taxă notificare.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a furnizat servicii de apă/canal către pârâtă în baza convenției de facturare individuală nr. 2120/11.03.2013 anexă a contractului nr. 230/10.02.2012 încheiat cu asociația de proprietari fiind emise facturi ce nu au mai fost achitate începând cu luna februarie 2015 și până în luna mai 2015, motiv pentru care pârâta figurează cu un debit restant în cuantum de 461,62 lei.

Reclamanta mai precizează că potrivit dispozițiilor contractuale, pârâta avea obligația de a efectua plata în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, iar din moment ce plata nu a fost efectuată la termen, este îndreptățită și la penalități de întârziere. Sub acest aspect reclamanta indică dispozițiile art.20 din contract, penalitățile fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform art.120 alin. 7 c.proc.fiscală.

De asemenea, reclamanta arată că se impune obligarea pârâtei la penalități de întârziere calculate până la achitarea efectivă a debitului, fără a se putea depăși valoarea obligației principale conform art. 31 alin. 7 din Legea nr. 241/2006, calculate de la data scadenței fiecărei facturi.

În drept au fost invocate prevederile art. 1025-1032 c.pr.civ. raportat la art.1.350, 1.270, 1.272, 1.516, 1.523 c.civ. și Legea nr.241/2006.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei conform art.6 alin.1 din OUG nr.80/2013.

Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Între părți s-a încheiat pe durată nedeterminată convenția de facturare individuală nr.2120/11.03.2013 anexă a contractului nr.230/10.02.2012 încheiat cu asociația de proprietari având ca obiect obligația reclamantei, în calitate de operator de servicii de a presta servicii de alimentare cu apă potabilă și de canalizare și obligația corelativă a pârâtei în calitate de utilizator, de a plăti contravaloarea serviciilor, la termenele convenite.

În temeiul convenției de facturare individuală nr. 2120/11.03.2013 au fost emise facturile fiscale anexate la dosar aferente perioadei februarie 2015-mai 2015.

Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 c. proc. civ, privind cererile cu valoare redusă și în raport de obiectul cauzei, cererea este admisibilă.

Potrivit art. 1270 alin.1 c.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.1516 alin.1 c.civ creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației.

În cazul obligațiilor constând în plata unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă. Pe de altă parte, față de dispozițiile art.1522 și 1523 c.civ., pârâta a fost cel mai târziu pusă în întârziere odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 19 din convenție, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii acestora, data emiterii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.

Instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.

Pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-au executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu au administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.

Astfel, instanța constată că termenul de scadență a expirat, fără ca pârâta să își îndeplinească obligația de plată. De asemenea, pârâta nu a achitat facturile emise nici în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 20 din convenție, reclamanta fiind îndreptățită să solicite penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, penalități datorate începând cu prima zi după scadență, fără ca valoarea totală să depășească debitul principal (lit. a, b, c).

Prin urmare, instanța apreciază că pârâta nu și-a respectat obligațiile ce decurg din convenția de facturare individuală nr. 2120/11.03.2013 având ca obiect furnizarea/prestarea a serviciului de alimentare cu apă potabilă și de canalizare, acumulând un debit restant de 461,62 lei în perioada februarie 2015-mai 2015, fără a face dovada în fața instanței că a achitat sumele solicitate de reclamantă, cu toate că obligația de a plăti prețul serviciilor era prevăzut în contract.

Referitor la penalitățile de întârziere, conform art.1530 c.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.

Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform facturilor emise în temeiul convenției de facturare individuală menționată aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, prejudiciu patrimonial concretizându-se în suma reprezentând penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate de la împlinirea termenului de 30 de zile de la data scadenței facturilor și până la achitarea efectivă a debitului (evaluare convențională a prejudiciului –art. 20).

În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că art. 1548 C. civ. prevede o prezumție de vină în sarcina pârâtei prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către pârâtă. Din probele administrate reiese faptul că pârâta nu și-a executat obligația de a achita contravaloarea serviciilor de apă/canal la termenele convenite și nu a învederat vreun motiv justificativ în sensul art.1516 alin.2 pentru neexecutare (de altfel, din această dispoziție legală rezultă că debitorul este cel care trebuie să dovedească executarea sau cauza justificativă, vinovăția sa fiind prezumată relativ).

Astfel, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 21,63 lei pentru facturile care nu au fost achitate cu respectarea termenului prevăzut din contract, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 28.08.2015 astfel cum rezultă din tabelul depus la dosar, urmând ca de la data de 28.08.2015 și până la achitarea integrală a debitului principal suma datorată de către pârâtă cu titlu de penalități să fie determinabilă în funcție de nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare calculate la valoarea debitului principal.

Față de aceste considerente instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. R. S.A. în contradictoriu cu pârâta S. E. și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 461,62 lei reprezentând contravaloare servicii apă/canal aferente perioadei februarie 2015-mai 2015, suma de 21,63 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 28.08.2015, precum și penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare calculate la valoarea debitului principal de la data de 28.08.2015 și până la achitarea integrală a debitului principal, fără a putea depăși valoarea debitului principal.

Potrivit art. 451 alin. 1 c. pr.civ. taxa judiciară de timbru și cheltuielile de notificare sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452 c.pr.civ., dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.

În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei și în privința cheltuielilor de notificare în cuantum de 30 de lei, dovedite cu înscrisurile din dosar.

Văzând dispozițiile art.453 și art.1031 c. pr.civ., precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va obliga pârâta care a pierdut procesul, la plata către reclamantă a sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei și taxă de notificare în cuantum de 30 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. R. S.A. (J_ ; CUI_) cu sediul în C. .-24 județul C. în contradictoriu cu pârâta B. S. E. (CNP_) cu domiciliul în Năvodari . . ..

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 461,62 lei reprezentând contravaloare servicii apă/canal aferente perioadei februarie 2015-mai 2015, suma de 21,63 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 28.08.2015, precum și penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare calculate la valoarea debitului principal de la data de 28.08.2015 și până la achitarea integrală a debitului principal, fără a putea depăși valoarea debitului principal.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 80 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei și taxă de notificare în cuantum de 30 lei.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I. O. F. M.

Red. I.O./18.11.2015.

tehnored.F.M/19.11.2015.

emis 2 comunicări..