Plângere contravenţională. Sentința nr. 1364/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1364/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 23363/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1364
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect plângere contravențională DGAF_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 27.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015 și la data de 11.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2014 sub nr._, petenta . contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.07.2014 și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În motivare, petenta a arătat că, la data de 15.07.2014, inspectorii antifraudă au efectuat un control operativ și inopinat la punctul de lucru al societății situat în C., stațiunea Mamaia V sector plajă, Hotel By T., în urma căruia petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 8000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, pentru motivul că s-a constatat faptic un plus de casă în sumă de 439,48 lei conform monetarului, față de raportul intermediar X emis de casa de marcat a petentei, sumă pe care aceasta nu a putut să o justifice prin înscrisuri.
Petenta a arătat că suma de 439,48 lei nu are o proveniență ilicită ci provine din următoarea stare de fapt: suma reprezintă banii personali ai administratorului în cuantum de 440 lei care, în data de 15.07.2014, a fost pusă la dispoziția societății pentru a completa disponibilul existent în casă în vederea efectuării de plăți către diverși furnizori, sumă pentru care a fost întocmită dispoziția de încasare nr. 31 de către contabilul societății și semnată de către administratorul societății Pusnava G..
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale OUG nr. 28/1999.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată întrucât diferența de 439,48 lei reprezintă suma încasată de la populație pentru produsele livrate și pentru care petenta nu a emis bonuri fiscale.
Intimatul a mai arătat că, deși la data și la ora controlului, administratorul petentei a menționat că suma respectivă reprezintă bani personali, aceasta nu a prezentat documente justificative în acest sens.
De asemenea, intimatul a menționat că nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, apreciind că scopul preventiv și educativ al sancțiunii nu poate fi atins decât prin menținerea amenzii contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 – 208 C.proc.civ., ale OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 28/1999.
În dovedire, au fost atașate înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.07.2014, petenta . a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/199.
În fapt, s-a constatat, la data de 15.07.2014, la punctul de lucru al petentei din stațiunea Mamaia V sector plajă, Hotel By T., un plus de casă în sumă de 439,48 lei conform monetarului, față de raportul intermediar X emis de casa de marcat a petentei, sumă pe care aceasta nu a putut să o justifice prin înscrisuri .
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petenta nu a invocat motive de nulitate a actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că, în ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., revine petentei să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Conform art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale.
Instanța reține că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agenții constatatori este conformă realității, petenta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că, la data de 15.07.2014, la punctul de lucru al petentei, aceasta nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele livrate către populație, dat fiind că, urmare a comparării raportului intermediar X emis de aparatul de marcat electronic fiscal instalat cu suma de bani existentă faptic conform monetarului întocmit la data și ora controlului, a rezultat o diferență de 439,48 lei.
Instanța nu poate reține apărarea că această diferență reprezintă banii personali ai administratorului societății, în condițiile în care, la momentul controlului, deși acesta a declarat că sunt banii săi personali, a menționat nu deține documente justificative pentru această sumă.
Or, la dosarul prezentei cauze, a fost depusă dispoziția de plată nr. 31/15.07.2014 completată de administratorul societății Pusnava G., cu privire la care instanța reține că a fost întocmită ulterior controlului, în condițiile în care aceasta nu a fost menționată în nota explicativă, mai mult, la momentul controlului, administratorul a precizat că nu deține documente justificative.
În continuare, instanța nu poate reține apărarea petentei în sensul că aceste documente justificative s-ar fi regăsit la sediul social al petentei, iar nu la punctul de lucru unde s-a efectuat controlul, în condițiile în care, dacă, într-adevăr, administratorul societății ar fi depus suma respectivă în casiere la data de 15.07.2014, dispoziția de plată trebuia să fie înregistrată și să rămână la dispoziția casierului pentru a putea justifica suma de bani în plus existentă în casa de marcat.
Față de cele arătate anterior, instanța reține că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, și anume că, la data de 15.07.2014, operatorul casei de marcat nu a eliberat bonuri fiscale pentru suma de 439,48 lei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, instanța va analiza în continuare dacă sancțiunile aplicate - amendă contravențională în valoare de 8000 lei și suspendarea activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni - sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 28/1999 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a activităților economice, iar, potrivit art. 11 alin. 3 și 14 alin. 3, contravenția constând în neemiterea bonurilor fiscale atrage, în mod automat, și confiscarea sumei găsite în plus, precum și sancțiunea suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt legale și respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei concrete imputate, ținând seama și de cuantumul sumei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, 439,48 lei, raportat la suma totală găsită, respectiv 381 de lei și de ora controlului, și anume ora 19:00.
Prin urmare, toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.07.2014 formulată de petenta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în mun. C., .. 85, jud. C., CUI RO2751918, J_, în contradictoriu cu intimatul A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2015.
PreședinteGrefier
M. Trantu E. R.
Red. jud. T.M./ 11.05.2015
Dact. R.E./12.02.2015
.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2177/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1620/2015. Judecătoria... → |
|---|
