Plângere contravenţională. Sentința nr. 1541/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1541/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 25359/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 1541
Ședința publică din 13.02.2015
PREȘEDINTE: I. M. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent F. G. A. și pe intimat I. DE J. CONSTANTA – UM 0406.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 02.02.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015 când s-a pronunțat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2014 sub nr._ petentul F. G.-A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de J. Județean C.-U.M. 0406 anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2014.
În motivare petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei deoarece bunurile oferite spre vânzare sunt bunuri personale, cu o vechime mai mare de 15 ani și pentru acest motiv nu prezentau marcaje holografice.
A mai arătat petenul că motivul comercializării acestor bunuri era întregirea veniturilor familiale și că activitatea s-a desfășurat în mod legal și într-un spațiu adecvat.
Petentul a învederat instanței că bunurile i-au fost confiscate în mod abuziv și că a semnat procesul-verbal în alb.
În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, anexa la procesul-verbal.
Petentul a propus audierea ca martor a numitei C. M..
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată deoarece în data de 03.08.2014 petentul oferea spre comercializare videograme și fonograme fără marcaje holografice.
A mai precizat intimatul că procesul-verbal a fost întocmit de către agentul constatator care a constatat fapta direct și prin propriile simțuri astfel încât petentul este cel care are sarcina probei contrare celor reținute.
În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator și a solicitat administrarea probei testimoniale cu numitul M. D. F..
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu numita C. M. iar martorul M. D. F. nu a putut fi audiat deoarece nu a fost găsit la executarea mandatului de aducere.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2014 petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.43 alin.1 lit.c) din OG nr.25/2006 și sancționată de art.43 alin.(1) lit.c) din OG nr.25/2006.
Conform art.42 alin.1 lit.c) din OG nr.25/2006 „ Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: c) comercializarea sau deținerea în vederea comercializării de fonograme ori videograme fără marcaje holografice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei”.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia.
De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În fapt în data de 03.08.2014 petentul a oferit spre vânzare fonograme și videograme fără a avea marcaje holografice. Acestea au fost confiscate și enumerate prin anexa la procesul-verbal . nr._.
OG nr.25/2006 definește noțiunile de „comercializare” și „marcaj holografic” astfel: comercializare - vânzarea originalului sau a copiilor, în formă tangibilă, ale unei fonograme, videograme ori a unui program pentru calculator către utilizatorul final și marcaj holografic - etichetă având un model unic pe teritoriul României, autorizat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care constă într-o imagine tridimensională, înseriată cu un cod alfanumeric, realizată pe suport autoadeziv și autodistructiv.
Având în vedere modalitatea de definire a “comercializării” de către norma legală care a stat la baza sancționării petentului, instanța va respinge apărarea acestuia că nu îndeplinea acte de comerț. De asemenea instanța are în vedere susținerile petentului din plângerea contravențională unde arată “comercializez aceste bunuri personale întrucât trebuie să îmi întregesc veniturile familiale” precum și declarația martorei C. M. “arăt că (…) am hotărât să vindem niște cd-uri personale.”
Cu privire la apărarea petentului în sensul că bunurile nu prezentau marcaje holografice deoarece au o vechime mai mare de 15 ani, instanța constată că noțiunea de marcaj holografic a fost definită de legislația noastră atât prin Ordonanța nr.124/2000 sub denumirea de “marcaj distinctiv” iar ulterior de către Legea nr.213/2002 având aceeași definiție ca cea din OG nr.25/2006.
Prin urmare, instanța va respinge această apărare a petentului, deoarece acum 15 ani fonogramele și videogramele prezentau marcaje de acest tip.
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri.
Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate având în vedere că aceasta a fost aplicată spre minimul special și importanța respectării drepturilor de autor și că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul F. G. A., cu domiciliu în CONSTANTA, PALAS, nr. 6, ., ., jud. C., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. de J. Județean C.-U.M. 0406, CONSTANTA, M. CEL BATRAN, nr. 108 ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. O. L.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1418/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1375/2015. Judecătoria... → |
|---|
