Plângere contravenţională. Sentința nr. 1767/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1767/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 27875/212/2011
Dosar nr._/212/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.1767
Ședința din publică din data de 18.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-I. S.
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/15.09.2011, formulată de petentul S.C. N. I. S.R.L.,cu sediul în București, sector 4, ., ., București, având CUI_ și J_, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., jud.C.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.260 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 18.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.10.2011 sub nr._, petentul S.C. N. I. S.R.L. a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate cu cea a avertismentului. În motivare, petentul a solicitat instanței să țină cont de faptul că prin procesul-verbal contestat a fost sancționată pentru prima dată cu amendă primită în temeiul HCJC 223/2008.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar în probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat (filele 7-64).
Prin notele depuse la dosarul cauzei la data de 06.02.2012, petenul a invocat excepția de nelegalitate a H.C.L.C. nr. 223/2008, excepție ce a fost respinsă ca lipsită de obiect prin Încheierea din 10.02.2012.
Prin Încheierea din 23.03.2012, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/118/2011 aflat pe rolul Curții de Apel C..
În ședința din 06.02.2015, instanța a dispus redeschiderea judecății și a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.09.2011, petentul a fost sancționat cu amendă de 1500 lei pentru că a circulat cu autoutilitara_ pe drumul județean 222 între localitățile M. K. – DN2A, fără a poseda dovada plății taxei de utilizare a drumului județean conform H.C.J.C nr. 223/2008.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun caz de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).
Petentul a fost sancționată în temeiul art. 41 alin. 12 din H.C.J. nr. 223/2008 care stabilește ca fiind contravenție sustragerea de la plata taxei, sancțiunea aplicabilă fiind amenda contravențională de la 1.500 lei la 2.500 lei.
Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul fiind sancționat pentru fapta sa de a se sustrage de la plata taxei pentru autorizația de circulație pe drumurile județene.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, potrivit art. 5 raportat la art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că sancțiunea a fost stabilită la nivelul minimului special, iar aceasta reprezintă o justă individualizare în raport de criteriile mai sus enumerate. Precizările depuse de petent la data de 06.02.2012 prin care aduce critici cuantumului taxelor de drum și rațiunii pentru care au fost instituite, nu reprezintă garanții privind faptul că petentul conștientizează fapta săvârșită, motiv pentru care instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru corectarea conduitei petentului.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea petentului ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul S.C. N. I. S.R.L.,cu sediul în București, sector 4, ., ., București, având CUI_ și J_, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/15.09.2011, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-I. S. C. A.
Red.thred. Jud. M.I.S../14.05.2015
Tehnored. Gref.C.A./ 4ex/14.05.2015
Comunicări./ 2ex/14.05.2015
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 1769/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1486/2015.... → |
|---|
