Plângere contravenţională. Sentința nr. 2012/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2012/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2012/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 19._
Sentința Civilă nr.2012
Ședința Publică din Data de 24 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal de Constatare și Sancționare a Contravențiilor . nr._/04.06.2014, acțiune formulată de petenta S.C. F. E. S.R.L., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, având CUI_, prin reprezentant legal Adm. C. L.-C., cu sediul în Mun. C., ., J. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în Munic. C., ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 24.02.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 25.06.2014, sub nr.19._, petenta S.C. F. E. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Constața ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.06.2014
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, întrucât:
- persoana despre care se susține în actul sancționator contestat că ar fi fost identificată prestând activitate la punctul de lucru situat în C., ., a venit la sediul petentei la data de 26.05.2014, pentru a susține un interviu, în urma anunțului de angajare publicat de petentă în presa locală
- la data efectuării controlului, 02.06.2014, persoana respectivă – B. D., nu presta încă activitate în beneficiul petentei, fiind doar invitată pentru a-i fi prezentate condițiile de muncă și cele de salarizare
- între petentă și numitul B. I. a fost încheiat Contractul individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr.9/04.06.2014.
În motivarea capătului de cerere subsidiar, petenta a solicitat a se avea în vedere pericolul social redus al faptei contravenționale si împrejurarile concrete în care a fost săvârșită contraventia.
În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele nr.5 – 13, din dosar).
Având în vedere data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanței și forma în vigoare la această dată a art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data CT XWM_/17.06.2014 (fila nr.14, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 10.10.2014, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și, pe fondul cauzei, și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că:
- la data de 02.06.2014, inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru aparținând societății petente, respectiv magazin situat în C., ., unde au identificat pe numitul B. D. care desfășura activitate pentru și sub autoritatea petentei. Din fișa de identificare completată de numitul B. D., rezultă că aceasta a declarat pe proprie răspundere că desfășura activitate la data de 02.06.2014, în funcția lucrător, precizând că nu are contract de muncă;
- din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat că petenta nu a înregistrat și nu a transmis contractul individual de muncă pentru numitul B. D., nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 din Codul muncii, care îi revenea în calitate de angajator (obligația de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, în limba română, anterior începerii raporturilor de muncă);
- controlul a fost finalizat la sediul intimatului, în prezența reprezentantului legal al petentei, cele constatate fiind consemnate în Procesul verbal de control . nr._/04.06.2014, anexa de constatări și măsuri dispuse;
- potrivit art.19 din Legea nr.108/1999 rep. privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, prin care se stabilesc drepturile inspectorilor de muncă de a dispune masuri obligatorii, s-au dispus măsuri de intrare in legalitate cu respectarea dispozițiilor art.16 alin.l și 2 din Codul muncii republicat, respectiv încheierea în forma scrisa a contractului individual de muncă, cu începerea activității de la data prestării efective a activității, și transmiterea acestuia în Revisal, conform art.4 alin.l lit.a și art.3 alin.2 lit.a – g din HG nr.500/2011, cu termen realizare la 18.06.2014
- față de cele constatate, inspectorii de muncă au considerat ca sunt întrunite condițiile prevederilor art.l din O.G.ur.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motiv pentru care au încheiat la sediul ITM C., la data de 04.06.2014, ora 09:30, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, fiind întrunite în totalitate elementele constitutive ale contravenției prevăzute si sancționate de art.260 alin.1 lit. (e) coroborate cu art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, rap.la art.l din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că patenta contestatoare a primit la munca o persoană fără a încheia în prealabil contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității – motiv pentru care a fost sancționată contravențional cu amenda de 10.000,00 lei (minimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana depistată fără forme legale de angajare).
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile Legii nr.108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției Muncii; H.G. nr.1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii; Convenția O.I.M. nr.81/1947 privind Inspecția Muncii – ratificată prin Decretul nr.286/1973 – care consacră controlul și aplicarea legislației muncii la locul de muncă; Convenția O.I.M. nr.85/1947 privind Inspectoratele teritoriale de muncă; H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților; art.16 alin.1 și art.260 alin.1 lit.(e) din Codul Muncii rep.; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând:
- ordin de serviciu (fila nr.30, din dosar)
-Fișă de Identificare completată de numitul B. D. (fila nr.31, din dosar)
- Extras interorage REVISAL realizată la data de 02.04.2014 (fila nr.32 și fila nr.34, din dosar)
- Extras interorage REVISAL realizată ulterior datei de 02.04.2014 (fila nr.40, din dosar)
-Înștiințare.._/02.06.2014 (fila nr.33, din dosar);
-Proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.06.2014 (filele nr.38 – 39, din dosar);
- dovada comunicării actului sancționator(fila nr.53, din dosar);
-Proces Verbal de Control . Nr._/04.06.2014 (fila nr.35, din dosar);
-Anexa de Constatare și de Măsuri Dispuse în Domeniul Relațiilor de Muncă (filele nr.36 – 37, din dosar).
La termenul de judecată din data de 13.10.2014, instanța
- a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție invocată de intimat – fila nr.46, din dosar
- a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei – în temeiul art. 255 raportat la art. 237 alin. 2 pct.7 C.proc.civ., respectiv pentru petentă – proba testimonială în cadrul căreia urma a fi audiat martorul B. D., în temeiul art. 255 raportat la dispozițiile art.311 și ale art.309 C.proc.civ., apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a indicat în cuprinsul plângerii contravenționale vreun motiv de nelegalitate care să vizeze neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 04.06.2014, petenta S.C. F. E. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C., cu amendă în cuantum de 10.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep..
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente că, în calitatea sa de angajator, a primit la muncă pe numitul B. D., începând cu data de 26.05.2014, fără a fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., text legal potrivit căruia: Constituie contravenție și se sancționează ……: e)primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), care dispune: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., dispoziție legală care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preliminar, instanța constată că societatea petentă contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție motivând în esență că numitul B. D. venise la sediul petentei la data de 26.05.2014, pentru a susține un interviu, în urma anunțului de angajare publicat de petentă în presa locală, iar la data efectuării controlului, acesta nu presta încă activitate în beneficiul petentei, fiind doar invitat pentru a-i fi prezentate condițiile de muncă și cele de salarizare.
Instanța reține că petenta nu a depus la dosarul cauzei dovada pretinsei publicări în presa locală a vreunui anunț de angajare, ci doar o factură emisă în contul său pentru spațiu publicitar (fila nr.7, din dosar). Or, este de presupus că interesul petentei era acela de a atașa la dosar pretinsul anunț de angajare pe care susține a-l fi publicat în presa locală, factura menționată nefăcând decât dovada că petenta și-a asigurat un spațiu publicitar într-o publicație. Care este conținutul acestuia, petenta a omis a proba, deși este de domeniul evidenței că avea interes a face în speță o astfel de dovadă în ipoteza în care acest conținut viza potențiala recrutare de personal. Prin urmare, se impune a conchide că primul argument invocat de petentă în apărare nu poate fi primit ca întemeiat.
Instanța nu își însușește nici cel de al doilea argument dezvoltat de petentă, pentru toate considerentele ce succed.
Din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat că petenta nu a înregistrat și nu a transmis contractul individual de muncă pentru numitul B. D., nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 din Codul muncii – conform extrasului privind interogarea REVISAL realizată la data de 02.06.2014 (fila nr.32, din dosar)
Potrivit fișei de identificare atașate la fila nr.31 din dosar, la data de 02.06.2014, orele 12:00, numitul B. D. a declarat pe proprie răspundere că, începând cu data de 26.05.2014, prestează activitate ca lucrător în cadrul societății petente, cu normă de două ore pe zi, în condițiile în care nu a semnat contract de muncă și nici nu a negociat cu petenta un cuantum al salariului (nici net, nici brut).
Instanța va înlătura declarația martorului B. D. ca neveridică și subiectivă, având în vedere că, începând cu data de 04.06.2014, martorul este angajat al petentei conform Contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr.9/04.06.2014 (fila nr.40, din dosar). În plus, referirea martorului la pretinsul interviu nu poate fi primită atâta timp cât petenta nu a probat împrejurarea că ar fi publicat în presa locală vreun anunț pentru rectrutare de personal. Pe de altă parte, deși petenta a susținut că martorul s-ar fi prezentat la data de 26.05.2014 la sediul societății, martorul susține că, dimpotrivă, la data de 26.05.2015, s-a prezentat pentru interviu lapunctul de lucru. Or, în timp ce sediul petentei se află în C., ., punctul de lucru se află în C., .. În egală măsură, sediul petentei nu este un magazin, astfel că o posibilă confuzie între două locații cu o destinație evident diferită, este, fără niciun dubiu rezonabil, exclusă.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
De asemenea, reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție ci, dimpotrivă, recunoaște săvârșirea contravenției, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 10.000,00 lei, în raport cu dispozițiile aceluiași text legal.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce asupra siguranței și protecției sociale a angajatului (nu beneficiază astfel de vechime în muncă, de stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și în cel de șomaj), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că aplicarea amenzii contravenționale corespunde unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente. Sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
Sub aspectul pericolului social concret al faptei, instanța își însușește toate argumentele invocate de intimat prin întâmpinare. În acest sens, este de reținut că fapta contravențională reținută afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat pentru perioada lucrată fără contract de muncă precum și regimul asigurărilor sociale instituit in beneficiul salariatului, având, de asemenea, efecte în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului; munca nedeclarată are repercusiuni atât asupra lucrătorului care prestează muncă fără forme legale, în sensul că este lipsit de protecție socială, dar și asupra angajatorului care este lipsit de posibilitatea legală de a responsabiliza pe lucrator pentru eventuale pagube produse de acesta.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța:
- va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. F. E. S.R.L., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.06.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C.
- va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertisment.
Față de soluția dispusă, instanța va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.06.2014.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apeldepunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. F. E. S.R.L., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, având CUI_, prin reprezentant legal Adm. C. L.-C., cu sediul în Mun. C., ., J. C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.06.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în Munic. C., ., J. C., ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertisment.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.06.2014.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea anulării,conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I./26.05.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2921/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 26/2015.... → |
|---|
