Pretenţii. Sentința nr. 2154/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2154/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2154/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2154
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 26.02.2015
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.
GREFIER: M. Ț.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta . cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Constanta, ., în contradictoriu cu pârâtul . sediul în Constanta, ..
Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 19.02.2015, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.11.2014, având nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4836 lei, reprezentând garanție reținută în temeiul contractului dintre părți.
În fapt reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul de subproiectare nr.13B/2011 având ca obiect „Modernizare drumuri zona nord Costinești, asfaltare . a fost de 78.000 lei plus tva, iar părțile au convenit constituirea unei garanții de 5% din valoarea lucrării, care urma să fie restituită după 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor. A mai arătat reclamanta că a predat proiectul conform contractului la data de 09.09.2011, iar la data de 13.12.2013 s-a încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, dată în raport de care este îndreptățită la restituirea garanției.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270, 1272, 1350 C.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta avea obligația conform contractului de a efectua toate modificările și completările la proiect până în momentul avizării acestuia de către beneficiar și finanțator, iar această obligație a fost executată de pârâta . lucrării fiind de 11.160 lei. Prin urmare, operând compensarea sumelor datorate reciproc rezultă că reclamanta este cea care datorează pârâtei suma de 6324 lei. Cu privire la garanția reținută de liderul de asociere .-a arătat că aceasta nu a fost restituită nici către societatea pârâtă, împrejurare atestată prin adresa nr._ . Pe de altă parte, s-a arătat că reclamanta nu a predat documentația la încheierea recepției privind terminarea lucrărilor. Cu privire la factura emisă de reclamantă pârâta a invocat nulitatea acesteia pentru nerespectarea art.155 alin.19 lit.d din Legea 571/2003.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat în raport de apărările formulate că pârâta are obligația de a efectua demersurile pentru restituirea garanției de bună execuție de la liderul de asociere, iar cheltuielile suplimentare pretinse de . au fost dovedite. Referitor la compensare opusă de pârâtă, reclamanta a arătat că instanța nu a fost învestită cu o cerere reconvențională pentru a putea determina valoarea sumelor datorate de reclamantă pârâtei, factura fiscală emisă de aceasta fiind valabilă.
În probațiune a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de subproiectare nr.13B/2011 având ca obiect „Modernizare drumuri zona nord Costinești, asfaltare . a fost de 78.000 lei plus tva.
Contractul a fost pus în executare prin întocmirea proiectului și predarea acestuia de către reclamantă pârâtei la data de 09.09.2011, astfel cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 17 dosar.
Prin urmare, cu privire la legea aplicabilă contractului, instanța reține în raport de data executării acestuia că sunt aplicabile prevederile art.6 alin.2 din noul C.civ., legea aplicabilă fiind cea în vigoare la data executării contractului respectiv C.civ. 1864.
Așadar, în raport de aceste înscrisuri, în cauză, instanța constată că raportul obligațional creat este unul contractual, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 969 și 970 C. civ. vechi, dispoziții conform cărora convenția are față de părțile între care a intervenit efecte obligatorii, de la care părțile nu se pot sustrage:
Art. 969 C. civ. – Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Art. 970 C. civ. – (1) Convențiile trebuie executate cu bună-credință. (2) Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dau obligației, după natura sa.
Potrivit clauzelor contractuale, art.2 alin.4, părțile au convenit constituirea unei garanții de 5% din valoarea lucrării, care urma să fie restituită după 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
La data de 13.12.2013 s-au încheiat procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr.6763 și 6764, aflate la filele 19-24 dosar.
După expirarea termenul de 14 zile, calculat începând cu data de 13.12.2013, instanța reține că obligația de restituire a garanției de 5% din valoarea lucrărilor a devenit exigibilă. Cu toate că, astfel cum rezultă din adresa nr._ a liderului de asociere . mai figurează cu garanții de bună execuție constituite și nerestituite, această împrejurare îi este exclusiv imputabilă pârâtei, obligația de a efectua demersurile pentru restituirea acestor sume revenind . ipoteza contrară, ar însemna să acceptăm că reclamanta nu mai poate obține restituirea sumei ce i se cuvine conform contractului decât dacă și numai atunci când pârâta dorește acest lucru (si voluero), interpretare care nu poate fi primită întrucât o astfel de clauză este nulă. Referitor la posibilitatea reclamantei de a acționa direct împotriva beneficiarului pentru drepturile rezultate din contractul de subproiectare, instanța apreciază că aceasta nu este o obligație a părții, ci un drept pe care îl poate exercita sau nu și care nu condiționează promovarea prezentei cereri (nu are caracter subsidiar).
Cu privire la excepția de neexecutare invocată de pârâtă, instanța apreciază că obligațiile reclamantei au fost executate corespunzător, câtă vreme nu s-a făcut dovada prin înscrisuri a erorilor săvârșite din vina acestora. În acest sens, instanța are în vedere prevederile art.7 și 8 din contract conform cărora reclamanta avea obligația de a rezolva în termen de 15 zile de la data comunicării eventualele observații făcute de la avizare, iar pârâta trebuia să primească gratuit modificarea documentelor greșite din vina acestora. Or, din corespondența purtată de părți nu rezultă observații din partea pârâtei la avizarea proiectului și nici necesitatea efectuării de modificări și completări.
Corelativ cu această obligație pretinsă de pârât, instanța reține că urmare a emiterii dispozițiilor de șantier nu exista obligația efectuării modificărilor la proiect de către reclamantă, în lipsa unei clauze contrarii exprese în acest sens. Prin urmare, în măsura în care proiectul a suferit modificări ca urmare a dispozițiilor de șantier aceasta este o chestiune ulterioară executării contractului de subproiectare, iar contravaloarea cheltuielilor astfel efectuate nu poate fi imputată reclamantei. În plus, nici nu s-a făcut dovada că au fost efectuate cheltuieli în acest sens, care să se ridice la valoarea pretinsă de 11.160 lei.
Pentru aceste motive, instanța nu poate reține nici apărarea în sensul că a operat compensarea convențională a sumelor datorate reciproc.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de valabilitate a facturii fiscale nr._/29.05.2014, instanța reține că aceasta respectă condițiile de formă impuse de lege, iar schimbarea sediului pârâtei care nu a fost înregistrată la ORC (chiar pârâta folosind în antetul întâmpinării vechiul sediu) nu poate atrage nulitatea facturii emise.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea dedusă judecății este întemeiată și urmează să o admită în consecință, astfel cum a fost precizată.
În privința cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art.453 C.proc.civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1212 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Constanta, ., în contradictoriu cu pârâtul . sediul în Constanta, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4836 lei, reprezentând restituire garanție de bună execuție.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1212 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru- 344 lei și onorariu de avocat- 868 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-G. J. M. Ț.
red. jud. AGJ /3.03.2015
emis 2 comunicări la .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2162/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2965/2015.... → |
|---|
