Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 14134/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 26.11.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. C. E.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională CP_, cerere formulată de petentul B. E. D. având CNP_ cu domiciliul în C., .. 50, ., scara D, . în contradictoriu cu intimatul I. C. - SERVICIUL RUTIER având CUI_ cu sediul în C., județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 23.03.2015, sub numărul_, petentul B. E. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 10.03.2015, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul a arătat că procesul verbal a fost încheiat pentru lipsa centurii, iar agentul constatator nu a indicat numele său în procesul verbal de contravenție. Petentul a arătat că fapta reținută în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității ci, în data de 10.03.2015, agentul constatator i-a reproșat că lămpile din spate al mașinii aveau o tentă neagră, iar la explicația petentului că mașina a fost cumpărată astfel, agentul constatator a renunțat la problema lămpilor și i-a reproșat petentului că nu are centura pusă. În apărare, petentul a susținut că la momentul încheierii procesului verbal de contravenție nu a declarat că abia a plecat de pe loc, deoarece era într-o curbă cu vizibilitate redusă. În plus, a mai arătat că la momentul la care i s-a prezentat procesul verbal de contravenție nu era menționat nici un martor în acesta.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând următoarele: copie act de identitate (f.9), copie proces verbal (f.6).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr.80/2013.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Serviciul Rutier C. a depus întâmpinare în termenul legal prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție întrunește toate condițiile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001, iar abaterea a fost constatată în mod direct de agentul constatator conform art.109 din O.U.G. nr.195/2002.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus raportul agentului constatator cu privire la împrejurările constatării contravenției (f.14), dovada confirmării de primirii a procesului verbal de contravenție (f.13).
Intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile O.U.G. nr.195/2002, H.G. nr.1391/2006 și O.G. nr.2/2001.
Petentul, legal citat, nu a depus răspuns la întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, pentru ambele părți, apreciind această probă concludentă și utilă soluționării cauzei potrivit art. 255 alin.1 C.proc.civ. Instanța a dispus, din oficiu, audierea martorului asistent din procesul verbal de contravenție, care nu mai fost auditat față de dispozițiile art. 313 alin.3 C.proc.civ.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 10.03.2015 a fost încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut că petentul a condus autoturismul B-62-CXXI fără avea cuplată centura de siguranță în timpul mersului, faptă prevăzută de art.36 alin.1 O.U.G. nr.195/2002 și sancționată de art. 99 alin.2 din același act normativ.
În drept, potrivit art. 36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 conducătorul de autovehicule trebuie să poarte centurile sau dispozitivele de siguranță omologate în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, iar art.99 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.a pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 stabilește că constituie contravenție fapta conducătorului auto de nerespectare a obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță.
Analizând plângerea contravențională formulată în prezenta cauză, instanța reține că aceasta a fost introdusă cu respectarea termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate:, numele, prenumele și domiciliul contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia, fiind semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Petentul a invocat lipsa numelui agentului constatator din conținutul procesului verbal de contravenție, element prevăzut de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Cu toate acestea din conținutul procesului verbal de contravenție depus la dosarul cauzei de către petent rezultă că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de către agentul constatator P. Geluș. Prin urmare, instanța va respinge această apărare a petentului ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește existența martorului asistent din procesul verbal de contravenție, instanța reține că rol acestuia este să constate fie cazul în care contravenientul nu se află de față, fie când acesta refuză sau nu poate să semneze, potrivit art. 19 alin.1 din O.G. nr.2/2001. Prin urmare, informațiile cu privire la existența martorului asistent nu trebuie să existe la momentul completării procesului verbal, necesitatea unui asemenea martor rezultând din poziția petentului cu privire la semnarea sau nu a procesului verbal de contravenție.
Față de aceste considerente, în condițiile în care procesul verbal de fost încheiat de față cu petentul, care a refuzat să îl semneze, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr.2/2001, procesul verbal fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Astfel, faptelor contravenționale le sunt aplicabile garanțiile recunoscut de jurisprudența Curții Europene de Justiție în materie penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut. În susținerea sa, Curtea a arătat că prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, dar există obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele existente într-un asemenea raport, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției. Cu toate acestea, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției fac dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, având în vedere că procesele verbale sunt înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia. În aceste condiții, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În prezenta cauză a fost administrată proba înscrisuri (f.6-7, 12-14), petentul nepropunând alte probe în susținerea apărărilor formulate prin plângerea contravențională. Totodată, în temeiul rolului activ, instanța a dispus audiere martorului asistent, iar administrarea probei nu putut fi realizată deoarece martorul nu era în țară, astfel încât, în temeiul art. 313 alin.3 din C.proc.civ., instanța a trecut la judecarea mai departe a cauzei.
În legislația română procesul verbal beneficiază de o prezumție relativă de temeinicie manifestată în sensul că petentul trebuie să dovedească situația contrară celei reținute prin procesul verbal de contravenție sau a unei situații care să creeze un dubiu în minte judecătorului. Astfel, situația de fapt reținută printru-un proces verbal atacat poate fi răsturnată prin administrarea probele solicitate de către petent.
Cu toate acestea, din analiza probelor propuse spre administrare de către petent, față de valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție, instanța constă că petentul nu a dovedit situația de fapt pe care își întemeiază plângerea contravențională.
Simpla susținere a petentului, că elementele de fapt din procesul verbal de contravenție nu corespund adevărului, nu înlătură prezumția de temeinice de care beneficiază procesul verbal de contravenție, în condițiile în care petentul nu propune alte probe.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție nu a fost înlăturată, urmând să înlăture apărările pârâtului.
Cu privire la sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 O.G. nr.2/2001, are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, dar și obligația de a hotărî asupra sancțiunii, verificând legalitatea și proporționalitatea sancțiunii aplicate.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 10.03.2015, a fost aplicată o sancțiune contravenționale principală constând în două puncte amendă și o sancțiune contravențională complementară constând în două puncte de penalizare. Astfel, instanța constată că petentul a fost sancționat cu minimul prevăzut de lege, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina petentului, cu scopul urmărit de legiuitor prin sancționarea faptei și starea de pericol creată prin conducerea uni autoturism fără centura de siguranță cuplată.
Față de aceste considerente, instanța constată că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție astfel încât va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 10.03.2015.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. E. D. având CNP_ cu domiciliul în C., .. 50, ., scara D, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. având CUI_ cu sediul în C., județ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Ș. C. ElenaPostolici I.
Red. Jud. Ș. C. E. / 21.12.2015 / 4 ex
Tehored. Gr. P. I. / 21.12.2015
emis 2 ..2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
