Pretenţii. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 13841/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.11.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.I. E. S.R.L în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 23.11.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta S.I E. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF- DRAF 2 C., obligarea acesteia la plata sumei de 6980 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/212/2014, atât în faza de fond, cât și apel, precum și obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii se învederează că reclamanta a fost sancționată de către pârâtă prin PVCC . nr._/15.07.2014, împotriva căruia a formulat plângere contravențională, ce a făcut obiectul dosarului nr._/212/2014. Prin s.c nr._/17.12.2014, procesul-verbal a fost anulat în parte, în ce privește contravenția prevăzută de art.10 lit.b) din OUG 28/1999, sancționată cu amendă de 8000 lei, în sarcina reclamantei rămânând doar obligația de plată a unei amenzi în cuantum de 300 lei. Prin d.c nr.948/18.06.2015 a Tribunalului C. au fost respinse ambele apeluri declarate în cauză, ca nefondate. Se arată căsuma de 6980 lei este formată din 4960 lei, onorariu de avocat în faza de fond, 2000 lei onorariu de avocat în faza de apel; 20 lei taxă judiciară de timbru la fond.
În drept, au fost invocate disp.art.453 C.Proc.Civ .
Pârâta, căreia i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată în condițiile art.201 alin.1) C.Proc.Civ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererei de acordare a cheltuielilor de judecată și să se facă aplicarea disp.art.274 alin.3) C.Proc.Civ . În motivare, se arată că nu este îndeplinită condiția cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată, obiectul litigiului fiind frecvent întâlnit, astfel că din perspectiva criteriilor legate de complexitate și dificultate nu se poate susține noutatea litigiului. De asemenea, la Judecătoria C. au fost acordate 2 termene de judecată, iar la Tribunalul C. alte 2 termene. Se solicită a se micșora onorariul avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat și dosarul nr._/212/2014 al Judecătoriei C..
Analizând cererea, raportat la probele administrate, reține următoarele:
Prin s.c nr._/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014, având ca obiect plângerea contravențională formulată de petenta S.I E. S.R.L împotriva PVCC . nr._/15.07.2014 încheiat de intimata DGAF 2 C., instanța a admis în parte plângerea și a anulat în parte procesul-verbal în ce privește contravenția prevăzută de art.10 lit.b) din OUG 28/1999, dispunând totodată exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 8000 lei și restituirea sumei confiscate, de 34.653,23 lei.
Prin d.c nr.948/18.06.2015 a Tribunalului C. a fost respins ca nefondat atât apelul intimatei ANAF- DGAF 2 C., cât și apelul incident al petentei S.I E. S.R.L .
Din verificarea încheierilor de ședință întocmite cu ocazia dezbaterilor, atât la fond, cât și în apel, se constată că reprezentantul conventional al petentei, reclamanta din prezenta cauză, nu a solicitat cheltuielile de judecată în cadrul respectivului litigiu, învederând că acestea urmează a fi solicitate pec ale separate.
Cu privire la aceste cheltuieli, reclamanta a depus în probațiune facturi fiscale și chitanțe (f.7-12), din care rezultă că se compun din suma de 4960 lei onorariu de avocat în faza de fond, 2000 lei onorariu de avocat în faza de apel și 20 lei taxă judiciară de timbru la fond.
Conform disp.art.435 C.Proc.Civ., “(1)Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.
Temeiul obligării la plata cheltuielilor de jduecată este reprezentat de răspunderea civilă delictuală, respectiv culpa procesuală a părții care a declanșat litigiul, soluționat defavorabil acesteia.
Astfel, conform prevederilor art.1357 C.Civ., „ (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Pornind de la textele de lege enunțate și verificând dacă în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, respectiv: a) o faptă cauzatoare de prejudiciu (și persoana care a cauzat această faptă); b) un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine c) existența raportului de cauzalitate intre fapta dăunătoare și prejudiciu și d) culpa, instanța constată că toate acestea sunt întrunite, culpa pârâtei derivând din încheierea unui proces-verbal parțial nelegal, anulat de instanța de judecată, iar prejudiciul produs – prilejuirea cheltuielilor efectuate de pârâtă pentru contestarea procesului-verbal.
Instanța va reține însă, în egală măsură, și prevederile art.453 alin.2) C.Proc.Civ., potrivit cu care „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”, dar și de cele ale art.451 alin.2) C.Proc.Civ., potrivit cu care „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
Astfel, în aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată ce urmează a fi suportate de pârâtă, instanța va ține cont, sub un prim aspect, de faptul că plângerea contravențională a fost admisă în parte, chiar dacă soluția favorabilă a privit contravenția sancționată în cuantumul cel mai mare dintre cele două reținute prin procesul-verbal contestat.
De asemenea, instanța va avea în vedere și gradul de complexitate al cauzei, ce se va aprecia nu în raport de cuantumul amenzii aplicate și al sumei confiscate (acestea fiind elemente de natură să justifice, eventual, termenii raporturilor juridice dintre avocat și client) ci în raport de legislația aplicabilă litigiului, probatoriul specific, specificitatea speței și frecvența întâlnirii acesteia în practică, inclusiv apărările concrete pe care părțile le-au înfățișat instanței, în scris și prin prezentarea la termenele acordate.
În raport de aceste criterii, instanța urmează a face aplicarea disp.art.451 alin.2) C.Proc.Civ. și a reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care urmează a fi obligată pârâta, constând în onorariu de avocat, în sensul că pentru fond se va reține doar suma de 2480 lei, în loc de 4960 lei cum s-a solicitat.
Prin urmare, pârâta va fi obligată la plata sumei de 4500 lei, din care 2480 lei onorariu avocat fond, 2000 lei onorariu avocat apel și 20 lei taxă judiciară de timbru.
În ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, instanța urmează a o respinge, apreciind că pârâtei nu îi revine culpa procesuală pentru declanșarea acestui demers judiciar, fiind strict opțiunea reclamantei să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată și nu în cadrul litigiului de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.I E. S.R.L. cu sediul social în Stațiunea Mamaia, Hotel P., jud. C., având CUI_, și sediul procesual ales în Mun. C., . nr.60, jud. C. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C. cu sediul procesual în București, ., sector 5.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat pentru etapele procesuale fond și apel.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată aferente prezentului dosar ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./14.12.2015/
Tehnored. Gref. M.E.S./ 21.12.2015/ 4 ex.
Comunicări./ 2 ex/ .2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria... → |
|---|
