Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 13705/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința din data de 20.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : A. A.

GREFIER: S. G.

Pe rol soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții L. P. și L. L. ambii cu domiciliul în C., .-46, . în contradictoriu cu pârâții R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. cu sediul în C., ., jud. C., S. ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în C., jud. C., I. C. cu domiciliul în București, ., ., sector 4 și C. O. cu domiciliul în București, ..1, ..

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.11.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra acțiunii civile de față, reține următoarele.

Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2012 pe rolul. Judecătoriei C. sub nr._, reclamanții L. P. si L. L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții R. A. EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC SI PRIVAT CONSTANTA, S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, I. C. și C. O., obligarea acestora la restituirea prețului de piață al imobilului situat în Constanta, ., minus suma de 628,88 lei reprezentând prețul achitat de aceștia reactualizat cu indicele de inflație si suma de_ lei reactualizată cu indicele de inflație reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate la imobil, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, la data de 18.12.1996 au încheiat cu RAEDPP C. contractul de vânzare-cumpărare nr._ privind imobilul situat în Constanta, ., imobil ce trecuse în proprietate statului conform Decretului nr. 92/1950, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Reclamanții au precizat că, ulterior, prin Sentința civilă nr.244/4.04.2001, s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare nr._/1996 încheiat de reclamanți cu RAEDPP Constanta. Prin Decizia civilă nr. 2/c din 11.01.2002, pronunțată de Curtea de Apel C., a fost admis apelul reclamanților cu consecința schimbării în parte a Sentinței civile nr.244/4.04.2001, în sensul că a fost respinsă cererea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, precum și acțiunea în revendicare a reclamanților. Prin Decizia civilă nr. 4132 din 19.11.2002, Curtea Supremă de Justiție a repsins ca nefondate recursurile declarate de C. M. și I. C..

Ulterior, prin Decizia nr. 114/15.03.2004 a ÎCCJ pronunțată în Dosarul nr. 620/2003, a fost admis recursul în anulare împotriva Deciziei civile nr. 4132 din 19.11.2002 și au fost admise recursurile declarate de C. M. și I. C., precum și de RAEDPP C. împotriva Deciziei civile nr. 2/c din 11.01.2002, pronunțată de Curtea de Apel C., pe care a modificat-o, în sensul că au fost respinse apelurile declarate de către reclamanți împotriva Sentinței civile nr.244/4.04.2001, pe care o menține.

Prin Hotărârea din data de 19.07.2011 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza L. și F. împotriva României, s-a constat încălcarea de către statul român a dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu obligarea statului român să plătească în decurs de 3 luni suma de 2000 de euro reclamanților pentru prejudiciul moral precum și orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit.

La data de 24.08.2011, reclamanții au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 114/15.03.2004 a ÎCCJ pronunțată în Dosarul nr. 620/2003, iar ÎCCJ a admis cererea de revizuire, a respins ca inadmisibil recursul în anulare și a anulat Decizia nr. 114/15.03.2004.

Prin Sentința civilă nr._ din 21.07.2009 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2008, a fost admisă acțiunea reclamanților împotriva acelorași pârâți și s-a dispus obligarea STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și a REGIEI AUTONOME EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. la plata sumei de 6288,850 lei actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective reprezentând prețul achita pentru imobilul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, precum și obligarea STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE la plata sumei de_ lei actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

Prin Decizia civilă nr. 178 din 05.03.2010, Tribunalul C. a modificat în parte Sentința civilă nr._ din 21.07.2009, în sensul că a fost obligat numai S. ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE la plata sumei de 6288,850 lei.

Față de aceste considerente, reclamanții solicită ca, din prețul de piață al imobilului să se scadă sumele de 6288,88 lei și_ lei, actualizate cu indicele de inflație.

În drept, au fost invocate prevederile art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001.

În susținerea cererii, reclamanții au depus înscrisuri.

La data de 30.01.2013 pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția puterii lucrului judecat-fila 32- motivat de faptul că există tripla identitate de părți, obiect și cauză cu Dosarul civil nr._/212/2008, soluționat irevocabil prin Decizia nr.178/5.03.2010 a Tribunalului C..

La data de 12.02.2013, pârâta R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, potrivit art.50 alin. (3) din Legea nr.10/2001, obligația de restituire a prețului reactualizat plătit de chiriași este instituită în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, inclusiv comisionul, iar RAEDPP este doar mandatar remunerat prin comision potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr.112/1995.

La data de 11.03.2013, pârâții I. C. și C. O. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin Sentința civilă nr. 8275 din 06.06.2013, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanții L. P. si L. L. în contradictoriu cu pârâții RAEDPP C., S. R. prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP C., I. C. și C. O., ca fiind autoritate de lucru judecat.

Totodată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a RAEDPP Constanta și a respins cererea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. C. si C. O., ca nefondata și a respins cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., fiind lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți și în aceeași calitate.

Împotriva acestei Sentințe, au declarat recurs reclamanții, iar Tribunalul prin Decizia civilă nr. 413 din 14.04.2014, a admis recursul formulat de reclamanții L. P. și L. L. împotriva Sentinței civile nr.8275 din 06.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți RAEDPP C., S. ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP C., I. CONSTANTI și C. O., a casat Sentința civilă nr. 8275/06.06.2013 și a trimis cauza spre rejudecare către instanța de fond.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că, verificând hotărârea judecătorească față de care se invocă puterea de lucru judecat, Decizia civilă nr. 178/05.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._/212/2008 se constată că între cele două dosare nu există identitate de obiect și cauză. Prin decizia civilă nr. 178/05.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._/212/2008 s-a dispus obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor publice la plata sumei de 6.288.850 ROL, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, reprezentând prețul achitat conform contractului de vânzare cumpărare nr._/1997, încheiat între reclamanți și RAEDPP C..

În motivare, s-a reținut că prin decizia civilă nr. 114/15.03.2004 dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul civil nr. 620/2003 prin care a fost admis recursul în anulare formulat de către Procurorul General al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat reaua credință a reclamanților L. P. și L. L., cumpărători ai imobilului situat in Municipiul C., ., parter, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr._/18.12.1996, în mod judicios, instanța de fond a reținut îndreptățirea acestora de a primi despăgubiri echivalente „prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995”, în respectarea dispozițiilor art. 50 alin.2 din Legea nr. 10/2001.

Ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin decizia nr. 148/05.03.2012 pronunțată de ICCJ, s-a admis cererea de revizuire a deciziei civile nr. 114/15.03.2004 dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 322 pct. 9 Cod de procedură civilă, s-a anulat decizia civilă nr. 114/15.03.2004 și s-a respins recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva deciziei nr. 2/11.01.2002 a Curții de Apel C. și a deciziei nr. 4132/19.11.2002 a Curții Supreme de Justiție, ca inadmisibil, în baza Hotărârii CEDO din 19.11.2011 pronunțată în cauza L. și F. împotriva României.

În consecință, decizia nr. 2/C/11.01.2002 a Curții de Apel C., irevocabilă prin decizia nr. 4132/19.11.2002 a Curții Supreme de Justiție își produce efectul.

Prin decizia nr. 2/C/11.01.2002 a Curții de Apel C. s-au admis apelurile și s-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că s-a respins cererea reclamanților privind constatarea nulității contractului de vânare cumpărare nr._/18.12.1996, încheiat între RAEDPP C. și pârâții L. P. și L. L., s-a respins acțiunea reclamanților privind revendicarea imobilului, prin care s-a reținut cu putere de lucru judecat că, la data încheierii actului, cumpărătorii se bucurau de prezumția bunei credințe, ei nefiind notificați de reclamanți, precum și cu privire la intenția de a-l revendica.

În această situație, reținându-se buna credință a cumpărătorilor la momentul încheierii contractului, devin incidente 50 ind.1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.

Prezenta acțiune are ca obiect restituirea prețului de piață al imobilului situat în C., ., respectiv diferența dintre ceea ce s-a acordat prin decizia civilă nr. 178/05.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._/212/2008, suma de 6.288.850 ROL și suma de 87.800 lei ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate în imobil și valoarea de piață a imobilului, în temeiul art. 50/1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .

La data de 24.06.2014, pârâta RAEDPP C. a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr.10/2001, obligația de restituire a prețului reactualizat plătit de chiriași este instituită în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, inclusiv comisionul, iar RAEDPP este doar mandatar remunerat prin comision potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr.112/1995.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză imobiliară evaluatorie având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului în litigiu.

La data de 20.05.2015, pârâtul I. C. și pârâtul C. O. au depus precizări prin care au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive invocate și în cadrul primului ciclu procesual.

În cadrul ședinței de judecată din data de 13.11.2015, instanța a dispus, în temeiul art. 137 alin. (2) C.proc.civ., unirea cu fondul cauzei a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta RAEDPP C., pârâtul I. C. și, respectiv pârâtul C. O..

Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 3 noiembrie 1998, reclamanții C. M. și I. C. au chemat în judecată statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, municipiul C., prin primar, R. Autonomă pentru Exploatarea Domeniului Public și Privat C., L. P. și L. L., pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, pârâții să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C.. Totodată, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 18 decembrie 1996, încheiat între R. Autonomă pentru Exploatarea Domeniului Public și Privat C. și soții L. P. și L. L..

Prin Sentința civilă nr. 244 din 4 aprilie 2001, Tribunalul C., secția civilă, a admis cererea reclamanților, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/1996, încheiat între R. Autonomă pentru Exploatarea Domeniului Public și Privat C. și soții L. P. și L. L. și au fost obligați pârâții, persoane fizice, să lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în C..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat restituirea imobilului în iulie 1996, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între regia autonomă menționată și pârâții L. P. și L. L. în decembrie 1996. În consecință, instanța a apreciat că acest din urmă contract este lovit de nulitate absolută pentru motivele arătate. Mai mult, această sancțiune este prevăzută și de Legea nr. 112/1995, cu referire la imobilele care au fost preluate de stat fără titlu.

Împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apel pârâții, Consiliul Local al municipiului C., R. Autonomă pentru Exploatarea Domeniului Public și Privat C., L. P. și L. L., iar Curtea de Apel C., secția civilă, prin Decizia nr. 2/C din 11 ianuarie 2002, a admis apelurile și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins cererea reclamanților privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 18 decembrie 1996, încheiat între R. Autonomă pentru Exploatarea Domeniului Public și Privat C. și pârâții L. P. și L. L..

Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins acțiunea reclamanților, privind revendicarea imobilului menționat, care este deținut cu act de vânzare-cumpărare de pârâții L. P. și L. L..

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că soții L. P. și L. L. au cumpărat imobilul respectiv, în calitatea lor de chiriași, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, după expirarea celor 6 luni prevăzute de art. 14 din aceeași lege. La data încheierii actului, cumpărătorii se bucurau de prezumția bunei credințe, ei nefiind notificați de către reclamanți cu privire la regimul juridic al imobilului, precum și cu privire la intenția de a-l revendica. Pe cale de consecință, contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi sancționat cu nulitatea, în lipsa unor dovezi în sensul celor arătate ori a existenței unei înțelegeri între vânzător și cumpărători pentru eludarea drepturilor reclamanților.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanții au declarat recurs, precum și pârâta R. Autonomă pentru Exploatarea Domeniului Public și Privat C., iar prin Decizia nr. 4132 din 19 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a respins recursurile, ca nefondate.

Împotriva ultimelor două hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 330 pct. 2 C. proc. civ., iar ÎCCJ, prin Decizia nr. 114 din 15.03.2004 pronunțată în Dosarul civil nr. 620/2003 a admis recursul în anulare, a casat Decizia instanței de recurs, a admis recursurile declarate de reclamanții C. M. și I. C., precum și de pârâta, R. Autonomă pentru Exploatarea Domeniului Public și Privat C., împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care o va schimba, în sensul că va respinge apelurile declarate de pârâții L. P. și L. L. împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a menținut-o.

La data de 24.08.2011, reclamanții au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 114/15.03.2004 a ÎCCJ pronunțată în Dosarul nr. 620/2003, iar ÎCCJ, prin Decizia civilă nr. 148 din 05.03.2012 pronunțată în Dosarul nr._, a admis cererea de revizuire, a respins ca inadmisibil recursul în anulare și a anulat Decizia nr. 114/15.03.2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut că, în cauza dedusă judecății, consecințele încălcării constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului continuă să se producă, întrucât, ca urmare a hotărârii pronunțate de Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, revizuenții L. P. și L. L. sunt lipsiți de dreptul de proprietate dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare din 18 decembrie 1996, încheiat cu R. Autonomă pentru Exploatarea Domeniului Public și Privat C., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Sub acest aspect, instanța constată existența unor consecințe grave, deoarece revizuenții sunt lipsiți de dreptul de proprietate, drept al cărui caracter fundamental pentru definirea ființei umane într-un stat de drept nu poate face obiectul vreunei discuții suplimentare, în prezența dispozițiilor Constituției României și ale tratatelor internaționale la care România este parte.

Consecința gravă constatată continuă să se producă și nu poate fi înlăturată, deoarece nu există o altă cale procedurală care să permită revizuenților să obțină desființarea hotărârii judecătorești care îi lezează și să redobândească dreptul de proprietate ce le-a fost transferat în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Învestită fiind cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., în raport cu hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la cererea formulată de L. P. și L. L., Înalta Curte nu are competența de a se pronunța cu privire la persoana căreia se cuvine a i se recunoaște în mod legitim dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, având în vedere diferența de substanță existentă între hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Brumărescu (în care s-a constatat încălcarea art. 6 §1 din Convenție în beneficiul persoanei care a deținut dreptul de proprietate asupra imobilului anterior preluării abuzive a acestuia de către stat), respectiv în cauza L. și F. (în care s-a constatat încălcarea art. 6 §1 din Convenție în beneficiul chiriașului care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995).

Prin cererea depusă la data de 04.04.2006 pe rolul Judecătoriei C. sub nr. 3530/2006 (_ ), reclamanții L. P. și L. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâta RAEDPP C., în baza acțiunii în garanție contra evicțiunii produsă prin fapta unui terț, obligarea acesteia la restituirea prețului primit în cuantum de 628,8850 lei, precum și daune interese reprezentând diferența între preț și sporul de valoare dobândit între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii, precum și cheltuielile necesare și utile aduse lucrului, iar prin Sentința civilă nr._ din 08.10.2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituire preț, a respins capătul de cerere având ca obiect restituire preț ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finantelor Publice prin D.G.F.P. C. formulata de pârâta R. Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, a respins excepția inadmisibilității capătului al doilea al cererii principale ca neîntemeiată, a admis capătul de cerere formulat de reclamanții L. P. și L. L. având ca obiect despăgubiri și a obligat pe pârâta R. Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C. la plata către reclamanți a sumei de 29.712 lei reprezentând despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare și utile.

Împotriva acestei Sentințe au declarat recurs L. P. și L. L., precum și R. Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C., iar Tribunalul C. prin Decizia civilă nr. 625 din 09.06.2008, a admis ambele recursuri, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2008, iar prin Sentința civilă nr._ din 21.07.2009, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții L. P. și L. L., în contradictoriu cu pârâții R. Autonomă “Exploatarea Domeniului Public și Privat” C., S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. C., I. C. și C. O., au fost obligați pârâții Ministerul Finanțelor Publice și R.A.E.D.P.P. C. la plata către reclamantă a sumei de 6.288.850 lei ROL, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, reprezentând prețul achitat de reclamanți pe imobilul dobândit în baza Legii nr.112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., după cum urmează: Ministerul Finanțelor Publice – 99% din valoare, R.A.E.D.P.P. C. – 1% din preț, a fost obligat pârâtul S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la plata către reclamanți a sumei de 87.800 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând valoarea cheltuielilor necesare și utile efectuate de reclamanți la imobilul ce constituie obiectul cauzei.

Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții L. P. și L. L., iar Tribunalul C., prin decizia civilă nr. 178/05.03.2010, a admis recursul formulat de recurenta pârâtă R.A.E.D.P.P. C., a modificat în parte Sentința civilă nr._/21.07.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2008, în sensul că a obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice către reclamanți la plata sumei de 6.288.850 lei ROL, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, reprezentând prețul achitat conform contractului de vânzare cumpărare nr._/1996, încheiat între reclamanți și R.A.E.D.P.P. C., a respinge cererea îndreptată împotriva R.A.E.D.P.P. C., ca nefondată și a menține celelalte dispozițiile ale sentinței civile recurate, respingând totodată recursul formulat de recurenții reclamanți și intimați L. P. și L. L., precum și recursul declarat de S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..

Față de toate aceste hotărâri judecătorești, instanța constată că reclamanții au fost despăgubiți, potrivit Decizia civile nr. 178/05.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr._/212/2008 cu suma de 6.288.850 lei ROL, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, reprezentând prețul achitat de reclamanți pe imobilul dobândit în baza Legii nr.112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., după cum urmează: Ministerul Finanțelor Publice – 99% din valoare, R.A.E.D.P.P. C. – 1% din preț, a fost obligat pârâtul S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și cu suma de 87.800 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând valoarea cheltuielilor necesare și utile efectuate de reclamanți la imobilul ce constituie obiectul cauzei, reținându-se incidența dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât se statuase cu autoritate de lucru judecatprin Decizia civilă nr. 114/15.03.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul civil nr. 620/2003 prin care a fost admis recursul în anulare formulat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reaua credință a reclamanților L. P. și L. L., cumpărători ai imobilului situat in Municipiul C., ., parter, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr._/18.12.1996.

Întrucât Decizia 114/15.03.2004 a fost anulată prinDecizia civilă nr. 148 din 05.03.2012 pronunțată în Dosarul nr._, după cum a reținut și instanța de recurs prin Decizia civilă nr. 413 din 14.04.2014, Decizia nr. 2/C/11.01.2002 a Curții de Apel C., irevocabilă prin decizia nr. 4132/19.11.2002 a Curții Supreme de Justiție își produce efectul.

Or, prinDecizia nr. 2/C/11.01.2002 a Curții de Apel C. s-a reținut cu putere de lucru judecat că, la data încheierii actului, cumpărătorii reclamanți în prezenta cauză, se bucurau de prezumția bunei credințe, ei nefiind notificați de reclamanți, precum și cu privire la intenția de a-l revendica, iar în această situație, devin incidente dispozițiile art. 50 ind.1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.

Totodată, instanța are în vedere și dispozițiile art. 315 C.proc.civ., potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, în consecință, reține că prezenta acțiune are ca obiect restituirea prețului de piață al imobilului situat în C., ., respectiv diferența dintre ceea ce s-a acordat prin decizia civilă nr. 178/05.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._/212/2008, suma de 6.288.850 ROL și suma de 87.800 lei ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate în imobil și valoarea de piață a imobilului, în temeiul art. 50/1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Deliberând, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) cu prioritate asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții RAEDPP C. și I. C. și C. O., în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, restituirea prețului actualizat sau, după caz, a prețului de piață se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcțiile generale ale finanțelor publice județene, în temeiul hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile prin care s-a dispus restituirea prețului de piață a imobilelor, norme ce stabilesc în mod expres, în aprecierea instanței, calitatea procesuală pasivă a MFP în ceea ce privește restituirea prețului de piață al imobilelor. În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, având în vedere dispozițiile art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 sau fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și revocabile au dreptul al restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit potrivit standardelor internaționale de evaluare, precum și considerentele instanței de casare, față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța urmează a admite acțiunea formulată împotriva STATULUI și va dispune obligarea acestuia la plata către reclamanți a diferenței dintre prețul de piață al imobilului situat în C., ., astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat de domnul expert ing. M. D., în cuantum de_ lei și ceea ce s-a acordat prin Decizia civilă nr. 178/05.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._/212/2008.

Față de soluția dispusă cu privire la capătul principal de cerere, față de dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul S. român la plata către reclamanți a sumei de 2100 lei, 1500 lei reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței nr. 122 din 23.06.2014 –fila 9 din dosar și 600 lei reprezentând onorariu de expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei RAEDPP C..

Respinge cererea de chemare în judecată a pârâtei RAEDPP C. cu sediul în C., ., jud. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. C. și C. O..

Respinge cererea de chemare în judecată a pârâților I. C. cu domiciliul în București, ., ., sector 4 și C. O. cu domiciliul în București, ..1, ., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții L. P. și L. L. ambii cu domiciliul în C., .-46, ., jud. C. împotriva pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C., jud. C..

Obligă pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C. la plata către reclamanți a diferenței dintre prețul de piață al imobilului situat în C., ., astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat de domnul expert ing. M. D., în cuantum de_ lei și sumele acordate prin Decizia civilă nr. 178/05.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr._/212/2008.

Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2100 lei, 1500 lei reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței nr. 122 din 23.06.2014 și 600 lei reprezentând onorariu de expert.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

A. A. S. G.

Red.Jud. A.A./23.11.2015

Tehnored.S.G.26.11.2015 /8EX

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA		Contestaţie la executare. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria... →

Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA