Plângere contravenţională. Sentința nr. 3052/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3052/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 23406/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3052
Ședința Publică din Data de 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal de Constatare și Sancționare a Contravențiilor . nr._/05.07.2014, acțiune formulată de petenta S.C. S. O. S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, reprezentată legal prin Administrator T. A.-C., cu sediul în București, Sector 5, . și cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocat D. M.-D. din Mun. C., . nr. 12A, .. 38, J. C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., Sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 02.03.2015, 16.03.2015 și 17.03.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 24.07.2014, sub nr.23._, petenta S.C. S. O. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.07.2014, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzilor contravenționale aplicate prin actul sancționator contestat;
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor amenzilor contravenționale cu sancțiunea avertisment.
I. Cererea de chemare în judecată:
1. În fapt, petenta a arătat că, la data de 05.07.2014, în jurul orelor 18:00, inspectori antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă 2 C., au efectuat un control asupra activitatii societății, la punctul de lucru situat în localitatea C., stațiunea Mamaia Zona 1 (Perla – S.). În urma verificărilor efectuate cu această ocazie, s-a reținut că:
- bonurile fiscale emise prin AMEF nu conțin toate datele prevăzute de art.4 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999 rep., în sensul că nu conțin denumirea specifică a produselor, ci doar denumirea generică a acestora – faptă pentru care s-a dispus sancționarea societății cu amendă contravențională în cuantum de 2.500,00 lei
- la data și la ora controlului nu s-a întocmit inventarierea generală a elementelor de natura activelor, dotărilor și capitalurilor proprii deținute pentru anul 2013 – faptă pentru care s-a dispus sancționarea societății cu amendă contravențională în cuantum de 2.500,00 lei.
2. Argumentele invocate de petentă în ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina sa:
(1). Deși în descrierea faptei, astfel cum aceasta este realizată în actul sancționator, ar rezulta că toate bonurile fiscale emise de AMEF fiscalizat la punctul de lucru al societății nu conțin toate datele prevăzute la art.4 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999 rep., acest fapt este contrazis cu înscrisurile atașate prezentei plângeri.
Din rola casei de marcat aferentă datei de 04.07.2014 rezultă ca bonurile fiscale conțin toate datele prevăzute de lege, excepție făcând doar câteva, pe care, de altfel, inspectorii le-au și enumerat cu titlu de exemplu. Aceste excepții s-au datorat unui aflux mai mare de clienți într-o perioadă de timp foarte scurtă, fapt ce a dus la imposibilitatea obiectivă a angajatei de a opera pe casa de marcat folosind toate codurile.
(2). Se impune a reține că, chiar în prezența unui număr mare de clienți, au fost emise bonuri fiscale pentru toate bunurile vândute către populație, fapt atestat chiar de monetarul întocmit cu ocazia efectuării controlului de către inspectorii antifraudă. Prin urmare, petenta nu a avut intenția de eludare a normelor O.U.G. 28/1999 rep. și, cu atât mai puțin, de a comite fapte de evaziune fiscală, în condițiile în care nu s-a constatat existența unor sume provenite din vânzări și neevidențiate în aparatul electronic de marcat fiscal.
3. Argumentele invocate de petentă în ceea ce privește a doua faptă reținută în sarcina sa:
(2). Față de dispozițiile art.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.82/1991 (legea contabilității) raportate la dispozițiile O.M.F.P. nr.2861/2009, nu se poate reține că petenta a săvârșit această faptă.
(2). Pentru această presupusă contravenție, s-a dispus sancționarea persoanei juridice – fără a exista temei legal, în conditiile în care, astfel cum rezulta din textele legale invocate anterior, răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entitătți.
(3). Inventarul aferent anului 2013, potrivit legii, se întocmește cel putin odată pe an, iar aferent anului 2013, acest inventar a fost făcut în luna decembrie 2013. Pe de altă parte aceste documente de evidență financiar-contabilă se țin la sediul social (București, .) și nicidecum la punctul de lucru. Totodata, se impune a reține că nu i s-a impus petentei fectuarea unui nou inventar.
4. Argumentele invocate de petentă în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar:
Având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 coroborat cu art.6 și cu art.7 din O.G. nr.2/2001, se impune a aprecia că faptele reținute în sarcina petentei nu au un pericol social grav și a constata că sancțiunile dispuse prin procesul verbal de sancționare și constatare a contravenției fiind disproporționate.
Petenta a avut o conduită corectă până în prezent, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul. Chiar și textul legal – art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative rezultate din faptele reținute și circumstanțele personale ale petentei (buna conduita a acesteia și lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective) se apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
Cu atât mai mult, se impune a constata că organul de control, în cazul ambelor fapte contravenționale, a dispus sancțiunile spre maximul prevăzute de lege.
În drept, petenta a invocat art.21 alin.3 coroborat cu art.6 și cu art.7 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; art.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.82/1991 (legea contabilității) raportate la dispozițiile O.M.F.P. nr.2861/2009.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (filele nr.10 – 16, nr.26 – nr.33, din dosar).
Raportat la art.19 din O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (http://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197344/_.HTML - #În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data CT XWM_/21.07.2014 (fila nr.9, din dosar).
În temeiul art.223 alin.3 C.proc.civ., petenta a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.7, din dosar).
II. Întâmpinarea:
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatei să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 25.09.2014, prin serviciul registratură al instanței, intimata a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a invocat argumentele ce succed.
(2). Prin procesul verbal nr._/05.07.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu:
- amendă în cuantum de 2.500,00 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.10 lit.(c) din O.U.G. nr.28/1999 - emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art.4 alin.1;
- amendă în cuantum de 2.500,00 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.41 pct.2 lit.(d) din Legea nr.82/1991 - efectuarea inventarierii.
În data de 23.05.2014, echipa operativă a Direcției Generale Antifraudă 2 C. a efectuat un control operativ inopinat la punctul de lucru al petentei din C., stațiunea Mamaia, zona A, Perla S., Jud. C., unde aceasta defășoară activitatea specifică alimentarelor cod CAEN 4719.
Urmare verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal (AMEF) fiscalizat la punctul de lucru al petentei, nu conțin toate datele prevăzute la art.4 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999, în sensul că nu conțin denumirea specifică a produselor, ci doar denumirea generică a acestora.
D. exemplu se pot enumera: bonul fiscal nr.199/04.07.2014 – croissant, bonul fiscal nr.193/04.07.2014 – țigări, bonul fiscal nr.188/04.07.2014 – bere.
De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că petenta nu a întocmit inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute pentru anul 2013, încălcând astfel prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.82/1991.
(2). Referitor la prima faptă reținută în sarcina petentei
La punctul de lucru verificat, erau comercializate diverse sortimente de bere, croissante, țigări, petenta având obligația de a înscrie pe bonul fiscal denumirea fiecărui bun livrat și nu denumirile generice ale acestora. Astfel, bonul fiscal trebuie să conțină denumirea fiecărui bun în parte comercializat, așa cum apar ele în facturile fiscale și în notele de intrare recepție și constatare de diferențe.
În momentul în care legiuitorul a individualizat ca și contravenție fapta prevăzută la punctul 1 din procesul verbal de contravenție contestat acesta nu a condiționat în textul de lege aplicarea sancțiunii de posibilitatea sau imposibilitatea obiectivă a agentului economic de a opera pe casa de marcat folosind toate codurile.
În fapt, acțiunea de a opera pe AMEF codul pentru denumirea generală a produsului livrat presupune o durată de timp egală cu aceea de a opera codul pentru denumirea specifică a bunurilor livrate, în condițiile în care AMEF ar avea introduse coduri care să corespundă fiecărui bun livrat.
Din aceste considerente, rezultă că ne aflăm în fața unei neglijențe din partea petentei și a lipsei sale de diligență cu privire la conformare cu prevederile legale în materie. Aceste aspecte nu sunt în măsură să ducă la exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale fiind legate strict de buna organizare a acitivității petentei.
Petenta recunoaște în cuprinsul plângerii contravenționale că bonurile enumerate cu titlu de exemplu în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat fac excepție de la prevederile legale în materie și de la practicile uzuale ale societății.
În nota explicativă dată și semnată de administratorul petentei, doamna T. O. C., aceasta pecizează faptul că în momentele în care magazinul se aglomerează, din grabă, batem pe casa de marcat și coduri generalități.
Astfel, având în vedere cele menționate mai sus, se apreciază ca nefondată mențiunea petentei referitoare la faptul că cele reținute în actul sancționator nu corespun realității, în condițiile în care, chiar petenta, atât în cuprinsul plângerii, cât și în nota explicativă, recunoaște faptul că bonurile fiscale emise de AMEF din dotare nu conțin denumirea bunului livrat, justificând această abatere de la prevederile legale în vigoare prin prezența unui număr mai mare de clienți într-o perioadă de timp foarte scurtă, fapt ce a dus la imposibilitatea obiectivă a angajatei să opereze pe casa de marcat folosind toate codurile.
Emiterea bonurilor fiscale ce conțin denumiri generice ale produselor/bunurilor livrate împiedică nu oferă o situație clară a stocurilor existente în comparație cu cele înscrise pe bonurile fiscale emise. Cu ocazia controlului de specialitate, organele de control compară stocul faptic al mărfurilor dintr-o gestiune, cu cel scriptic înregistrat în contabilitate. Pentru determinarea stocului scriptic se iau în considerare aprovizionările de mărfuri scriptice și livrările de mărfuri scriptice care se realizează fie prin facturi, fie prin bonuri fiscale.
Emiterea bonului fiscal cu denumirea generică împiedică astfel organul de control să determine ce bunuri au fost livrate dintr-o gestiune pentru a determina plusurile de marfă sau lipsurile de marfă dintr-o gestiune.
În situația în care se constată marfă în plus față de stocul scriptic, probează faptul că în gestiune intră marfă fără documente de proveniență.
În cazul în care stocul faptic este mai mic decât stocul scriptic rezultă faptul că au ieșit mărfuri din gestiune pentru care nu s-au emis documente fiscale (bonuri fiscale, facturi).
În aceste condiții fapta prezintă un pericol social crescut, fiind la limita dintre contravenție și infracțiunea de evaziune fiscală.
(3). Referitor la a doua faptă reținută în sarcina petentei
În nota explicativă dată și semnată de administratorul petentei, doamna T. O. C., se precizează faptul că acesta nu poate prezenta organelor de control inventarierea patrimoniului pentru anul 2013, întrucât nu are cunoștință despre existența acestuia. Față de acest aspect, rezultă că Decizia nr.1/30.12.2013 atașată plângerii, este întocmită ulterior controlului, având în vedere că, chiar administratorul petentei, în nota explicativă, recunoaște că nu are cunoștință de existența vreunei inventarieri.
În conformitate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.82/1991 - Persoanele prevăzute la art.1 au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte situații prevăzute de lege.
La art.1 este prevăzut cine anume are obligația de a aplica prevederile art.7 alin.1 din același act normativ. Astfel, reiese în mod foarte clar faptul că societățile comerciale au obligația de a efectua inventarierea generală a patrimoniului cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar.
Afirmațiile petentei că această obligație revine administratorului sau ordonatorului de credite sunt cât se poate de eronate, ținând cont că prevederile legale în materie stabilesc în sarcina persoanelor enumerate de petentă doar responsabilitatea efectuării, adică le atribuie o sarcina ce revine exclusiv persoanelor enumerate mai sus, și nu s-a prevăzut că aceste persoane răspund contravențional pentru neexercitarea acestei responsabilități.
Nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la efectuarea inventarierii se sancționează potrivit prevederilor art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991.
De asemenea, la art.1 alin.2 din OMFP nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii este prevăzut că – prevederile prezentului ordin se aplică de către persoanele juridice prevăzute la art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, denumite în continuare enități, adică de către petentă ca persoană juridică, în speța de față, și nu de către administrator, care are doar responsabilitatea desfășurării acestei activități.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile OMFP nr.2861/2009, administratorii răspund pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, iar obligativitatea de a respecta prevederile art.7 alin.1 revine enităților comerciale prevăzute la art.1 din Legea nr.82/1991, în cazul de față S.C. S. OANASTYLE S.R.L..
În concluzie, fapta prevăzută la punctul 2 din procesul verbal de contravenție contestat a fost săvârșită de S.C. S. OANASTYLE S.R.L., iar reținerea acesteia în sarcina petentei este atât temeinică, cât și legală.
În conformitate cu prevederile art.15 alin.1 din O.G. nr.2/201, sarcina organului constatator este aceea de a constata contravenția într-un proces verbal și de a o sancționa, lucru ce s-a întâmplat și în speța de față, și nu de a crea o stare de temere și tensiune, cum greșit susține petenta în cuprinsul plângerii formulate.
De asemenea, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și, pe cale de consecință, se impune a se reține că nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile descrise de acest text legal.
(4). La aplicarea și stabilirea cuantumurilor amenzilor contravenționale s-a ținut cont de dispozițiile art.21 din O.G. nr.2/2001, cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la modul de săvârșire al acesteia și la scopul urmărit, asigurându-se atât sancționarea corectă a contravenientului persoană juridică, cât și realizarea prevenției generale și a prevenției speciale.
Astfel, sancțiunea nu este nici disproporționată, și nici excesiv de mare, ci se încadrează în limitele stabilite de lege pentru faptele săvârșite, fiind stabilite spre minimul prevăzut de lege.
Dacă unul sau mai multe acte normative care impun o anumită conduită sunt ignorate de cei care ar trebui să le respecte și să le aplice iar în momentul în care se aplică sancțiuni pecuniare pentru încălcarea lor se susține că pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca în acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere în sensul că agenții economici la adapostul unor astfel de posibile soluții vor continua după bunul plac să ignore și să încalce dispozițiile legale, beneficiind de clemența instanțelor de judecată.
Față de susținerile petentei, legate de buna conduită și situația personală, se arată că aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către legiuitor în momentul stabilirii faptelor ce constituie contravenție și nici în momentul stabilirii nivelului amenzilor contravenționale, legiuitorul urmărind sancționarea faptelor în momentul săvârșirii și nu în funcție de imaginea în societate a unui agent economic, de situația financiară sau de trecutul contravențional. Aceste sancțiuni au fost stabilite tocmai pentru ca agenții economicii să conștientizeze gravitatea faptelor săvârșite și pentru ca pe viitor să nu mai repete aceeași faptă.
Solicitarea petentei de transformare a sancțiunilor pecuniare aplicate în avertisment echivalează în mod direct cu recunoașterea săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție atacat, aspect foarte relevant în soluționarea prezentei cauze. Prin urmare, nu se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate de către agenții constatatori, întrucât acestea au fost corect individualizate prin raportare la pericolul social al faptei, care rezultă nu numai din modul in care a fost savarsita fapta ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contraventionale.
În drept, intimata a invocat art.7 alin.1 din Legea nr.82/1991; art.15 și art.21 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; art.1 alin.2 din OMFP nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
În dovedire, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (filele nr.45 – 51, din dosar).
III. Excepții invocate și soluționate:
Prin întâmpinare, respectiv prin răspuns la întâmpinare, intimata și petenta au invocat:
- excepția tardivității formulării plângerii contravenționale
- excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională pentru fapta contravențională prevăzută de art.41 pct.2 lit.(d) rap. la art.17 alin.1 din Legea nr.82/1991 a contabilității
Instanța s-a pronunțat asupra celor două excepții în sensul respingerii acestora ca neîntemeiate, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință din data de 12.12._ (filele nr.67 – 70, din dosar).
IV. Probe încuviințate și administrate:
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a invocat nicio cauză de nulitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 05.07.2014, petenta S.C. S. Oanastyle S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – prin Direcția Generală Antifraudă 2 C., cu amendă în cuantum de 5.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de:
-art.10 lit.(c) rap. la art.11 alin1 pct.(a) din O.U.G. nr.28/1999 rep. privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
-art.41 pct.2 lit.(d) rap. la art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 a contabilității rep..
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că,
- bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal (AMEF) fiscalizat la punctul de lucru al petentei din C., stațiunea Mamaia, zona A, Perla S., Jud. C., nu conțin toate datele prevăzute la art.4 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999, în sensul că nu conțin denumirea specifică a produselor, ci doar denumirea generică a acestora; că, drept exemplu se pot enumera: bonul fiscal nr.199/04.07.2014 – croissant, bonul fiscal nr.193/04.07.2014 – țigări, bonul fiscal nr.188/04.07.2014 – bere;
- petenta nu a întocmit inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute pentru anul 2013, încălcând astfel prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.82/1991.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este:
-pentru prima faptă contravențională – art.10 lit.(c) din O.U.G. nr.28/1999 rep. (emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art.4 alin.1)
- art.41 pct.2 lit.(d) din Legea nr.82/1991 a contabilității rep. – constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art.4 alin.3, cu privire la: ….http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp1245588/_.HTML - #d) efectuarea inventarierii
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat că fapta reținută în sarcina petentei este sancționată de art.99 alin.1 pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
2.2. Cu privire la prima faptă contravențională reținută în sarcina petentei
Potrivit art.4 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999 rep., http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp135598/_.HTM - #Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.
Din textul legal precitat, instanța reține că legea nu distinge între denumire gen și denumire specie a bunurilor comercializate, așa cum pretinde intimata, dar, făcând trimitere la denumirea fiecărui bunlivrat, pentru o evidență clară a gestiunii, denumirea ce se impune a se înscrie în bonul fiscal trebuie să fie cea cu care marfa a intrat în gestiunea petentei, așa cum aceasta apare în facturile fiscale și în notele de intrare recepție și constatare de diferențe.
Cum la punctul de lucru verificat erau comercializate diverse sortimente de bere, croissante, țigări, petenta avea obligația de a înscrie pe bonul fiscal denumirea fiecărui bun astfel cum aceasta a fost înscrisă în facturile fiscale și în notele de intrare recepție și constatare de diferențe.
Petenta a învederat că din rola casei de marcat aferentă datei de 04.07.2014 rezultă că bonurile fiscale conțin toate datele prevăzute de lege, dar câteva fac totuși excepție – acestea fiind cele pe care inspectorii le-au și enumerat cu titlu de exemplu în actul sancționator (filele nr.46 – 48, din dosar). În plus, din nota explicativă dată și semnată de administratorul petentei, instanța reține faptul că acesta a recunoscut că, în momentele în care magazinul se aglomerează, din grabă, se bat pe casa de marcat și coduri generalități(fila nr.45, din dosar).
Prin urmare, petenta recunoaște săvârșirea faptei contravenționale, dar invocă în apărare, drept circumstanță atenuantă, fluxul mare de clienți într-o perioadă de timp foarte scurtă, fapt ce ar fi dus la imposibilitatea obiectivă a angajatei petentei de a opera pe casa de marcat folosind toate codurile.
În acord cu intimata, instanța reține că, în momentul în care legiuitorul a individualizat ca și contravenție o astfel de faptă, acesta nu a condiționat în textul de lege aplicarea sancțiunii de posibilitatea sau imposibilitatea obiectivă a agentului economic de a opera pe casa de marcat folosind toate codurile. În plus, în fapt, acțiunea de a opera pe AMEF codul pentru denumirea generală a produsului livrat presupune o durată de timp egală cu aceea de a opera codul pentru denumirea specifică a bunurilor livrate, în condițiile în care AMEF ar avea introduse coduri care să corespundă fiecărui bun livrat.
Pentru aceste considerente, astfel cum susține și intimata, rezultă că ne aflăm în fața unei neglijențe din partea petentei și a unei lipse de diligență în privința conformării la prevederile legale în materie.
Având în vedere considerentele anterior reținute, în acord cu intimata, instanța apreciază ca nefondată mențiunea petentei referitoare la faptul că cele reținute în actul sancționator nu corespun realității, în condițiile în care, chiar petenta, atât în cuprinsul plângerii, cât și în nota explicativă, recunoaște faptul că bonurile fiscale emise de AMEF din dotare nu conțin denumirea bunului livrat, justificând această abatere de la prevederile legale în vigoare prin prezența unui număr mai mare de clienți într-o perioadă de timp foarte scurtă, fapt ce a dus la imposibilitatea obiectivă a angajatei să opereze pe casa de marcat folosind toate codurile.
2.3.Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2.2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
2.4. Cu privire la a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentei
Din perspectiva instanței, textul legal care reglementează încadrarea juridică a faptei contravenționale trebuie coroborat cu următoarele dispoziții legale:
Art.7 alin.1 și alin.3 din Legea nr.82/1991 a contabilității rep.:
http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp1245588/_.HTML - #Persoanele prevăzute la art.1 (printre care și societățile comerciale, n.n.) au obligațiasă efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte situații prevăzute de lege.http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp1245588/_.HTML - #http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp1245588/_.HTML - #
Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
Art.1 din Legea nr.82/1991 a contabilității rep. coroborat cu Art.1 alin.2 din OMFP nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii:http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp330506/_.HTM - #
Prevederile prezentului ordin se aplică de către persoanele juridice prevăzute la art.1 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată, denumite în continuare entități.
Subiectul activ al contravenției este cel în sarcina căruia legea prevede obligația inventarierii. Or, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.82/1991 a contabilității rep.http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp1245588/_.HTML - #persoanele prevăzute la art.1 (printre care și societățile comerciale, n.n.) au obligațiasă efectueze inventarierea. Prin urmare, subiectul activ al contravenției este societatea comercială, iar nu administratorul acesteia, așa cum susține petenta.
Din textele legale enunțate, rezultă că în mod clar faptul că societățile comerciale au obligația de a efectua inventarierea generală a patrimoniului cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar.
În nota explicativă semnată de administratorul petentei, se precizează faptul că acesta nu poate prezenta organelor de control inventarierea patrimoniului pentru anul 2013, întrucât nu are cunoștință despre existența acesteia (nu o pot prezenta întrucât contabila se ocupă de aceasta și nu știu de existența acesteia – fila nr.45, din dosar).
Față de acest aspect, așa cum a învederat și intimata, rezultă că Decizia nr.1/30.12.2013 atașată plângerii, este întocmită ulterior controlului, având în vedere că, chiar administratorul petentei, în nota explicativă, recunoaște că nu are cunoștință de existența vreunei inventarieri. În plus, deși petenta a depus la dosarul cauzei decizia nr.1/30.12.2013, aceasta nu a atașat deciziei nici procesul verbal privind întocmirea inventarierii, și nici extras din registrul inventar, deși în lista înscrisurilor pretins a fi fost atașate cererii de chemare în judecată este menționat inventarul întocmit în decembrie 2013 (fila nr.7 rap. la fila nr.26, din dosar). Deși față de dispozițiile OMFP nr.3512/2008 privind documentele financiar-contabile (Registrul inventar cod 14-1-2 prevăzut în Partea I Grupa I Registre de contabilitate) este întemeiată apărarea petentei în referire la faptul că aceste documente de evidență financiar-contabilă se țin la sediul social (București, .) și nicidecum la punctul de lucru, o astfel de apărare nu este de natură să conducă la concluzia inexistenței faptei contravenționale reținute în sarcina sa, având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, la dosarul cauzei nu s-a depus dovada efectuarea inventarierii.
Potrivit Art.2 din OMFP nr.2861/2009, răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr.82/1991 rep., și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității (entitate – societate comercială conform art.1 alin.2 din Ordin). Prin urmare, administratorului unei societăți comerciale îi revine răspundereapentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, iar nu sub aspectul răspunderii contravenționale, așa cum susține petenta. Astfel cum a învederat și intimata, afirmațiile petentei în sensul că această obligație ar reveni administratorului sau ordonatorului de credite sunt eronate, de vreme ce prevederile legale în materie stabilesc în sarcina persoanelor enumerate de petentă doar responsabilitatea efectuării, adică le atribuie o sarcina ce revine exclusiv persoanelor enumerate mai sus, și nu s-a prevăzut că aceste persoane răspund contravențional pentru neexercitarea acestei responsabilități.
2.5.Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2.4 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Contravențiilor reținute în sarcina petentei sunt sancționate după cum urmează
-pentru prima faptă, art.11 alin1 pct.(a) din O.U.G. nr.28/1999 rep. prevede aplicarea unei amenzi de la 2.000,00 lei la 4.000,00 lei
-pentru a doua faptă, art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 prevede aplicarea unei amenzi de la 400,00 lei la 5.000,00 lei.
Prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu:
- amendă în cuantum de 2.500,00 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.10 lit.(c) din O.U.G. nr.28/1999
- amendă în cuantum de 2.500,00 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.41 pct.2 lit.(d) din Legea nr.82/1991.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textele legale menționate și, în plus, respectă condiția impusă de art.10 alin.1 și alin.2 din O.G. nr.2/2001.
4. Asupra reindividualizării sancțiunilor aplicate:
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii aplicate primei fapte contravenționale, instanța apreciază că se impune înlocuirea înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 2.500,00 lei, cu sancțiunea avertisment, ținând cont de argumentele ce succed.
Analiza pericolului social concret al faptei trebuie raportată la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din O.G.2/2001: Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savârșite, ținându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsită fapta, de modul și mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Cu privire la împrejurarile în care a fost savârsită fapta, la modul și mijloacele de savîrsire a acesteia, instanța reține că :
- petenta nu a avut intenția de eludare a normelor O.U.G. 28/1999 rep. și, cu atât mai puțin, de a comite fapte de evaziune fiscală, în condițiile în care nu s-a constatat existența unor sume provenite din vânzări și neevidențiate în aparatul electronic de marcat fiscal
- intimata însăși recunoaște acest aspect, arătând prin întâmpinare că ne aflăm în fața unei neglijențe din partea petentei și a unei lipse de diligență cu privire la conformare cu prevederile legale în materie
- neînscrierea denumirilor bunurilor comercializate astfel cum acestea sunt menționate în facturile fiscale și în notele de intrare recepție și constatare de diferențe nu este o practică a petentei (nu s-a invocat și nu s-a probat din contră acest aspect).
Cu privire la circumstanțele personale ale contravenientului, instanța reține buna conduită a petentei și lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective – aspect necontestat în cauză de intimată.
Scopul urmărit nu a fost eludarea normelor în materie și, cu atât mai puțin, de a comite fapte de evaziune fiscală, în condițiile în care nu s-a constatat existența unor sume provenite din vânzări și neevidențiate în aparatul electronic de marcat fiscal.
Față de circumstanțele reținute, instanța nu își însușește argumentele formulate de intimată în referire la ineficiența aplicării sancțiunii avertismentului și așa zisa clemență a instanțelor de judecată.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii aplicate pentru cea de a doua faptă contravenționale, instanța apreciază că se impune înlocuirea înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 2.500,00 lei, cu amendă contravențională în cuantum de 1.000,00 lei. Având în vedere că din descrierea faptei contravenționale nu rezultă nicio circumstanță agravantă care să concure la aplicarea unei amenzi contravenționale spre maximul prevăzut de lege, instanța reține că amenda în cuantum de 1.000,00 lei răspunde principiului proporționalității și este de natură să responsabilizeze agentul economic în respectarea normei încălcate.
5. Soluția instanței:
În consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. Oanastyle S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală și, dând efect corespunzător acestei soluții, va modifică Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.07.2014, după cum urmează:
- pentru fapta contravențională prevăzută de art.10 lit.(c) din O.U.G. nr.28/1999, va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 2.500,00 lei, cu sancțiunea avertisment
- pentru fapta contravențională prevăzută de art.41 pct.2 lit.(d) din Legea nr.82/1991 a contabilității rep., va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 2.500,00 lei, cu amendă contravențională în cuantum de 1.000,00 lei.
menținând celelalte dispoziții ale actului sancționator.
6. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 în referire la art.453 C.proc.civ.rep., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. Oanastyle S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, reprezentată legal prin Administrator T. A.-C., cu sediul în București, Sector 5, . și cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocat D. M.-D. din Mun. C., . nr. 12A, .. 38, J. C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.07.2014, în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., Sector 5.
Modifică Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.07.2014, după cum urmează:
- pentru fapta contravențională prevăzută de art.10 lit.(c) din O.U.G. nr.28/1999, înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 2.500,00 lei, cu sancțiunea avertisment
- pentru fapta contravențională prevăzută de art.41 pct.2 lit.(d) din Legea nr.82/1991 a contabilității rep., înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 2.500,00 lei, cu amendă contravențională în cuantum de 1.000,00 lei.
Menține celelalte dispoziții ale Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.07.2014.
Ia act că, în prezenta cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. CI/09.09.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3029/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3199/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
