Plângere contravenţională. Sentința nr. 3211/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3211/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 3211/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3211
Ședința publică din data de 20 martie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. D. C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – Direcția Poliția Locală având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului P. M. C. și asupra fondului cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 6 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 martie 2015 când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.09.2014, sub numărul_, petentul D. D. C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.09.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în realitate, a parcat autoturismul în apropierea indicatorului „Parcare”, care nu era semnalizat suplimentar cu tăblița albă dreptunghiulară pe care să fie inscripționată săgeata neagră cu distanța de acțiune a acestuia, zona de incidență a acestuia fiind înainte și după indicator.
A mai arătat că marcajele care delimitau stația de taxi erau cu aproximativ 50 de metri în spatele indicatorului, în spatele locului în care a parcat autoturismul.
A menționat că agentul constatator nu făcea parte din Poliția Rutieră, ci din Poliția Locală, motiv pentru care nu avea calitatea necesară pentru aplicarea sancțiunii.
A solicitat petentul restituirea sumei de pe care i-a achitat societății Litoral Connect SRL, pentru serviciile de ridicare și depozitare a autovehiculului, respectiv 600 lei, deoarece măsura nu a întrunit condițiile legale.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, arătând că este la prima abatere
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în ce privește restituirea sumei de 600 lei, respingerea plângerii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
A susținut intimatul că petentul a fost sancționat în mod legal deoarece, la data de 20.09.2014, ora 23,50, fiind pe ., mun. C., a staționat voluntar autoturismul marca F., înmatriculat sub nr._ în stația mijloacelor de transport public de persoane în regim de taxi nr. 59, semnalizată corespunzător, inclusiv cu indicator rutier cu semnificația „oprirea interzisă”, obstrucționând accesul auto taxi în stație.
În ce privește restituirea sumei de 600 lei, a arătat că această sumă a fost achitată către S.C. LITORAL CONNECT S.R.L., nu către Primăria C., calitate procesuală pasivă având această parte, nu P. mun. C..
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ., OG nr. 2/2001, RAIUG nr. 195/2002, OUG nr. 195/2002.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
În vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând în mod coroborat ansamblul probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.09.2014 s-a constatat că petentul, la data de 20.09.2014, ora 23,50, fiind pe ., mun. C., a staționat voluntar autoturismul marca F., înmatriculat sub nr._ în stația mijloacelor de transport public de persoane în regim de taxi nr. 59, semnalizată corespunzător, inclusiv cu indicator rutier cu semnificația „oprirea interzisă”, obstrucționând accesul auto taxi în stație, faptă ce constituie contravenție conform art. 143 lit. a din RAOUG nr. 195/2002, sancționată de art. 100 alin.2 din OUG nr. 195/2002.
Prin dispoziția privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar nr. 5638/20.09.2014, emisă de Direcția Poliția Locală s-a dispus ca S.C. LITORAL CONNECT S.R.L. să ridice autovehiculul petentului, acesta fiind restituit petentului prin dispoziția din data de 20.09.2014, după achitarea de către petent a taxei de 600 lei.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului privind restituirea sumei de 600 lei, instanța apreciază această excepție ca nefiind întemeiată, din moment ce restituirea acestei sume reprezintă un efect al eventualei admiteri a plângerii formulate și anulări a procesului verbal de contravenție, efectual anulării acestui act constând în repunerea părților în situația anterioară.
Cum procesul verbal a fost întocmit de către intimat, iar ridicarea autoturismului a fost efectuată la dispoziția acestuia, S.C. LITORAL CONNECT S.R.L. fiind doar o societate care prestează un serviciu pentru Primărie, în baza unui contract, este evident că agentul constatator, respectiv P. mun. C. poartă responsabilitatea repunerii părților în situația anterioară emiterii actului a cărui anulare se solicită, împrejurare în care acesta justifică calitate procesuală pasivă și în raport de acest capăt de cerere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenții, sancționate cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, faptele prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) din același act normativ.
La rândul său, art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 incriminează staționarea neregulamentară, pentru care se aplică și 3 puncte de penalizare.
Art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 interzice staționarea voluntară a vehiculelor „în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară”.
Instanța apreciază că temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat în procesul-verbal, iar sancțiunea aplicată corespunde limitelor impuse de lege, motiv pentru care va respinge apărarea petentului în sensul că fapta nu a fost încadrată corect.
Referitor la susținerea petentului că agenții constatatori nu aveau calitatea legală de a aplica sancțiunea, deoarece nu fac parte din Poliția Rutieră, se reține că art. 7 lit. a și h din Legea nr. 155/2010 a poliției locale, în forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal de contravenție, prevede: „În domeniul ordinii și liniștii publice, precum și al pazei bunurilor, poliția locală are următoarele atribuții: a) asigură fluența circulației pe drumurile publice din raza teritorială de competență, având dreptul de a efectua semnale regulamentare de oprire a conducătorilor de autovehicul exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor conferite de prezenta lege în domeniul circulației pe drumurile publice;…..h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;”
În concluzie, această critică a petentului nu este întemeiată, Poliția Locală fiind abilitată să constate astfel de contravenții.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, din pozele depuse la dosarul cauzei, se reține că autoturismul a fost parcat în stația auto, așa cum s-a consemnat, semnul care stabilea că parcarea este permisă fiind mai în față cu câțiva metri față de locul în care petentul și-a parcat autovehiculul.
Așa fiind, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, iar, față de ansamblul probator existent la dosar, se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001, petentul neproducând nicio probă de natură să răstoarne situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În condițiile în care plângerea a fost respinsă, instanța apreciază că și măsura ridicării autoturismului a fost legală, petentul nefiind îndreptățit la restituirea sumei de 600 lei.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța urmează a respinge plângerea, ca neîntemeiată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/ 2001.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga petentul să plătească intimatului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat achitat conform facturii nr. 30/17.11.2014 și a extrasului de cont din data de 17.12.2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului mun. C. cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei de 600 reprezentând taxă ridicare, transportare, depozitare autoturism, ca neîntemeiată.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. D. C., CNP_, cu domiciliul în M., ., nr. 5, .. A, . în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – Direcția Poliția Locală, cu sediul în C., ., județul C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul să plătească intimatului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/ 03.08.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3230/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3216/2015.... → |
|---|
