Plângere contravenţională. Sentința nr. 33/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 33/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 23801/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 33
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 8.01.2015
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.
GREFIER: E. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretențiiinvestire. f. executoriesomație platăplângerecontestație la executarecontestație/suspendare executaredivorțpartajîncredințare minorpensie de întreținereevacuareplângere contravenționalăcuratelăuzucapiune/accesiune, acțiune formulată de petentul T. M.-Ș. (CNP_) cu domiciliul în Constanta, .. 89, ., . cu I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul prin avocat D. Damgalin, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus relațiile solicitate cu privire la modul de reglementare a circulației în zona reversibilă din localitatea Eforie Nord, jud. C., DN39, la data săvârșirii contravenției (14.07.2014).
Instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul petentului solicită admiterea cererii cu anularea procesului-verbal pentru motive de netemeinicie. Precizează că deși s-au depus relații cu privire la modul de reglementare a circulației în zona reversibilă, din planșele foto depuse chiar de către intimată, nu reiese că în fapt ar exista un indicator care să indice faptul că depășirea este interzisă. M. mult, din aceleași planșe foto, rezultă că și un alt conductor auto circula în aceași modalitate.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr._ din 24.07.2014, pe rolul Judecătoriei C., petentul T. M.-Ș. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.07.2014.
În susținerea plângerii petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru că a circulat pe sensul opus pe DN 39, zona loc. Eforie, în zona de benzi reversibile. Petentul a invocat nulitatea actului sancționator pentru lipsa descrierii faptei constatate, pentru lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al petentului și pentru lipsa posibilității de a formula obiecțiuni. Totodată s-a arătat că autoturismul care circula în fața sa avea viteza foarte redusă, fapt care a impus depășirea, cu atât mai mult cu cât marcajul longitudinal era discontinuu și permitea menevra. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea măsurii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
La plângere a fost atașată copia pv contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul verbal a fost legal întocmit, iar fapta reținută este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosarul cauzei.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând în mod coroborat ansamblul probator administrat in cauza, instanța retine următoarele:
La data de 14.07.2014, petentului T. M.-Ș. i s-a întocmit proces-verbal de contravenție de către intimatul IPJ C., . nr._, reținându-se în sarcina sa fapta de a circula pe sensul opus, contravenție prevăzută și sancționată de dispozițiile art.101 alin.3 lit.d raportat la art.111 alin.1 lit.c din OUG 195/2002.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența petentului, care a menționat la rubrica obiecțiuni „Nu am observat indicatorul”.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.
Potrivit aceluiași articol, instanța învestita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la descrierea faptei, instanța apreciază că aceasta a fost suficient descrisă astfel încât să permită încadrarea sa în drept, fiind stabilite și circumstanțele săvârșirii faptei de natură să permită individualizarea sancțiunii contravenționale. Referitor la lipsa posibilității de a formula obiecțiuni, instanța reține că petentul a avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere câtă vreme afirmațiile acestuia au fost consemnate la rubrica mențiuni.
Prin urmare, instanța apreciază că niciuna dintre criticile de nelegalitate a procesului verbal întocmit nu este întemeiată.
În ceea ce privește prezumția relativă de temeinicie, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.249 C.proc.civ. în cauză privitoare la sarcina probei.
În acest sens, instanța reține că sarcina probei revine celui care face o afirmație („actori incumbit probatio”), în cazul de față celui care contestă procesul verbal, act care conform legii se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
Astfel, instanța constată că petentul nu a făcut dovada în sensul că a depășit un autoturism lent, fiind nevoit să efectueze această manevră din cauza noxelor emise de acesta.
Cu privire la sectorul de drum pe care s-a efectuat manevra de depășire, instanța reține din înscrisurile comunicate de CNADNR că la data și ora săvârșirii faptei contravenționale circulația pe direcția C.-M. se desfășura pe un singur sens, fără drept de depășire, fiind amplasate indicatoarea cu semnificația „depășirea interzisă”, precum și indicatoare de interzicere a manevrei de virare la stânga.
Este real că din fotografiile existente la dosar nu rezultă decât indicatoarele care obligă la direcția înainte sau la dreapta, însă existența indicatorului „depășirea interzisă” nu poate fi pusă la îndoială câtă vreme este confirmată de către administratorul drumului prin adresa nr.92/07.01.2015.
Pe de altă parte, fapta a fost constatată personal de agentul de poliție, iar sarcina de a proba o stare de fapt contrară revine petentului, iar acesta nu a dovedit prin probele administrate că la momentul respectiv era posibilă circulația pe cea de-a doua bandă de mers. În plus, în zona de circulația cu benzi reversibile revine conducătorului auto obligația de a se informa prin intermediul indicatoarelor rutiere sau în altă modalitate cu privire la sensul permis într-o direcție în anumite intervale orare, eroarea neputând fi invocată câtă vreme provine din propria culpă.
Reținând că în cauză contravenția a fost constatată în mod direct de către organul constatator (ex propriis sensibus) și că nu s-a formulat nicio probă în apărare care să răstoarne prezumția relativă instituită de lege în favoarea procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge în consecință.
În ceea ce privește incidența în cauză a prezumției de nevinovăție-garanție a aplicării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține următoarele:
Jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg subliniază importanța respectării garanțiilor prevăzute de Convenție și în materie contravențională, prin necesitatea de completare a dispozițiilor legale interne cu principiile statuate de instanța de contencios european.
În raport de cele trei criterii și înțelesul dat lor în jurisprudența Curții (calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii), procedura contravențională – situată în dreptul intern în afara penalului, poate fi asimilată – din perspectiva articolului 6 din Convenție, procedurii penale, cu toate consecințele ce derivă din aceasta, sub aspectul asigurării garanțiilor fundamentale, printre care figurează și prezumția de nevinovăție și aplicarea principiului „in dubio pro reo”.
În egală măsură, Curtea acceptă că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, ci obligă statele ca aceasta să nu depășească o limită rezonabilă și să asigure respectarea drepturilor apărării, sub toate aspectele.
Prezumția de legalitate asimilată procesului verbal de contravenție, ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept, nu este de natură să înfrângă garanțiile consacrate prin art.6 din Convenție.
În hotărârea „A. c. României”, Curtea a calificat fapta contravențională ca fiind acuzație în materie penală, unul din criteriile de bază avute în vedere fiind gravitatea sancțiunii, amenda fiind prevăzută alternativ cu închisoarea contravențională.
În cauza C. N. contra României, Plângerea nr._/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art.6, reținând lipsa prevederii în legea națională a închisorii contravenționale. S-a arătat expres în considerentele hotărârii că, atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile cauzei, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte, prin prisma art.6 din CEDO.
Din jurisprudența constantă a Curții, trebuie reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și, implicit, incidența principiului „in dubio pro reo”.
Concursul dintre cele două prezumții (legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a celui „acuzat”), care nu au un caracter absolut, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
Prin urmare, în condițiile în care petentul nu a infirmat veridicitatea situației de fapt reținute prin actul sancționator, se va da curs constatărilor ex propriis sensibus ale agentului de poliție rutieră.
Nu se pune problema cheltuielilor de judecată, potrivit art.453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul T. M.-Ș. (CNP_) cu domiciliul în Constanta, .. 89, ., . cu I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-G. J. E. F.
red. jud. AGJ /12.01.2015
emis 2 comunicări la .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 738/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 537/2015.... → |
|---|
