Contestaţie la executare. Sentința nr. 647/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 647/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 18980/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR.647
Ședința publică din data de 28.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. G.
Grefier: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator B. C. D. A. AV PURCAREATA F., contestator B. C. D. A. AV PURCAREATA F. și pe intimat B. C. INTESA SANPAOLO ROMANIA SA A., intimat B. C. INTESA SANPAOLO ROMANIA SA PRIN SUCURSALA C., intimat B. C. BUDEI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 09.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 16.01.2015, ulterior la data de 26.01.2015, respectiv 28.01.2015, iar după ce a deliberat, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.06.2014 sub număr unic de dosar_, contestatorii B. C. și B. C. au formulat, în contradictoriu cu B. C. Budei și intimata B. Comercială Intesa Sanpaolo România SA, contestație la executare prin care au solicitat: să se constate nulitatea contractului de garanție reală imobiliară nr. 21/11.05.2010 autentificat sub nr. 1413/11.05.2010 de B. C. Budei, pentru faptul că nu a fost semnat în fața notarului publice, și a procurii autentificate sub nr. 1347/05.05.2010 de B. C. Budei, pentru faptul că este falsă; să se constate nulitatea celor 7 acte adiționale la contractul de garanție reală imobiliară, pentru lipsa semnăturii contestatorilor; să se constate, în mod subsidiar, caracterul abuziv al clauzei stipulate în art. 10 din contractul de garanție reală imobiliară prin care contestatorii se obligă în solidar și indivizibil cu debitorul la plata obligațiilor garantate, renunțând la beneficiul discuțiunii și diviziunii, această clauză nefiind negociată cu contestatorii, iar debitorul B. C. garantând doar cu bunul imobil în limita valorii acestuia; să se anuleze toate actele de executare emise în dosarul de executare nr. 666/2014 al B. Sarkis I. ca o consecință a admiterii capetelor de cerere anterioare, dar și ca urmare a constatării nelegalității calculării cheltuielilor de executare prin raportare la valoarea întregii creanțe urmărite, în contextul în care contractul de împrumut bancar a fost garantat de către debitorii contestatori doar cu imobilul adus garanție și mai există și alte contracte de garanție reală imobiliară încheiate cu alte persoane.
În motivarea cererii, contestatorii au învederat că există o conivență frauduloasă între debitoarea . coordonată în fapt de numitul N. S. și B. C. Budei, întrucât contestatorii niciodată nu au semnat în fața acestui notar public vreun înscris și nu există nici o procură dată de contestator pentru contestatoare în vederea încheierii vreunui contract, contractul de garanție fiind semnat de către contestatoare la sediul băncii, fără să fi primit vreo procură din partea contestatorului în acest sens.
În ceea ce privește actele adiționale, s-a arătat că acestea nu au fost niciodată semnate de către contestatori, sens în care nu a operat prelungirea contractului și astfel debitoarea trebuia să aducă alte garanții.
Referitor la caracterul abuziv al clauzei nr. 10 din contractul de garanție reală imobiliară, contestatorii au invocat faptul că această clauză nu a fost negociată cu aceștia și nici nu a fost citită de către notar în procedura solemnă prevăzută de legea specială, astfel încât renunțarea la anumite beneficii și garantarea peste limita garanției imobiliare care făcea obiectul contractului este lovită de nulitate.
În ceea ce privește actele de executare emise în dosarul de executare, contestatorii consideră că se impune anularea acestora ca urmare a reținerii caracterului întemeiat al motivelor expuse mai sus, dar și în considerarea împrejurări că fiecare garant trebuie să răspundă pentru cheltuielile de executare în mod proporțional cu garanția adusă, iar pentru întregul debit urmărit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 din Codul civil de la 1864, pe Legea nr. 36/1995, pe Legea nr. 193/2000.
În probațiune, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul și cu martori.
Prin întâmpinarea formulată la data de 24.07.2014, intimata B.C. INTESA SANPAOLO ROMÂNIA SA a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și nelegală. Intimata a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea titlurilor executorii reprezentate de contractul de garanție reală imobiliară și de actele adiționale la contractul de credit – linie de credit revolving nr._/11.05.2010, întrucât contestatorii au la dispoziție o acțiune întemeiată pe dreptul comun.
Pe fondul cauzei, intimata a considerat că este neîntemeiată acțiunea promovată de contestatori în condițiile în care aceștia, în mod expres, irevocabil și necondiționat, au constituit în favoarea băncii asupra imobilului lor o ipotecă de rang I în vederea garantării facilității de credit contractată de către ., înțelegând să își asume răspunderea față de bancă în mod solidar cu debitorul și să renunțe la beneficiul discuțiunii și diviziunii, în cazul neexecutării de către debitor a obligațiilor asumate prin semnarea contractelor de credit. Totodată, intimata a considerat că în situația contestatorilor nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000, întrucât contractul de garanție reală imobiliară se grefează pe un contract comercial, obligația accesorie dobândind natură juridică comercială.
Intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând contractul de credit – linie de credit revolving nr._/11.05.2010 și actele adiționale nr. 1/28.04.2011, nr. 2/17.08.2011, nr. 3/28.02.2012, nr. 4/03.08.2012, nr. 5/13.08.2012 și nr. 6/28.09.2012, contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 1413/11.05.2010, procura autentificată sub nr. 1347/05.05.2010 de B. Budei C., sentința civilă nr. 776/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. – secția civilă și certificat de radiere emis la 01.10.2012 de ORC de pe lângă Tribunalul București.
Prin întâmpinarea formulată la 28.07.2014, intimatul BIROUL NOTARULUI PUBLIC C. BUDEI a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât are calitatea de terț față de actele autentice și contractele de credit însoțite de actele adiționale ce solicită a fi anulate pe calea contestației la executare.
Pe fondul cauzei, intimatul B. C. Budei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu se poate face dovada lipsei totale a consimțământului contestatorului B. C. la încheierea contractului de garanție reală imobiliară, în condițiile în care contestatoarea B. C. a acționat în numele acestuia, în calitate de mandatar, prin procură specială și autentică. Referitor la nulitatea procurii, intimatul arată că cererea nu este motivată în fapt și în drept, astfel încât nu poate fi primită. În ceea ce privește locul semnării contractului de garanție reală imobiliară, arată că nu există dispoziție legală care să oblige încheierea acestuia la sediul profesional al notarului. S-a mai arătat că nu se poate reproșa notarului faptul că părțile nu au citit cu atenție clauzele contractului pe care l-au semnat, obligația notarului este de a lua consimțământul părților, după citirea actului de către acestea, iar nu de a citi părților conținutul actului notarial.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul B. C. Budei a solicitat administrarea probei cu interogatoriul contestatorilor și a probei cu înscrisuri, depunând documentația ce a stat la baza autentificării contractului de garanție reală imobiliară nr. 1413/11.05.2010.
În vederea soluționării cauzei, s-a procedat la atașarea copiei certificate pentru conformitate a dosarului de executare silită nr. 666/2014 al B. Sarkis I. – filele 153 și urm.
Prin precizările formulate la data de 17.10.2014 – fila 179 – contestatorii au arătat că, în ceea ce privește actele de executare contestate, acestea sunt reprezentate de procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și de somație; în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a B. C. Budei, aceasta se justifică doar referitor la capătul de cerere privind nulitatea procurii nr. 1347/05.05.2010, în calitate de emitent al actului, inclusiv pentru opozabilitate într-o eventuală acțiune în despăgubiri; în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de intimata bancă, contestatorii au învederat că pot invoca pe calea contestației la executare nulitatea titlului executoriu, întrucât legea nu prevede o cale specifică de a obține nulitatea acestuia.
La data de 14.11.2014, contestatorii au arătat că nu pot asigura timbrajul aferent tuturor capetelor de cerere formulate, sens în care solicită să se constate nulitatea procurii, nulitatea actelor adiționale la contractul de credit nr. 1 și 2, nulitatea clauzei contractuale nr. 10 și anularea actelor de executare.
La termenul de judecată din data de 09.01.2015, întrucât nu au asigurat taxa judiciară de timbru aferentă cererii, așa cum a fost precizată la data de 14.11.2014, reprezentantul convențional al acestora a renunțat la capetele de cerere privind nulitatea procurii, nulitatea actelor adiționale la contractul de credit nr. 1 și 2.
Instanța, față de manifestarea de voință a contestatorilor, prin reprezentant convențional, a constatat ca rămase fără obiect excepția insuficientei timbrări a acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, și excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea nulității contractului de garanție reală imobiliară, a procurii și a actelor adiționale la contractului de credit, invocată de intimata bancă, prin întâmpinare.
Prin încheierea de ședință de la data de 09.01.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. C. Budei, pentru motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul încheierii menționate.
Instanța, față de obiectul precizat al cauzei, a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul precizat al cauzei, instanța reține următoarele:
Instanța reține că prin contractul de credit – linie de credit revolving nr._/11.05.2010, B. C.R. FIRENZE ROOMANIA SA, a cărei succesoare în drepturi și obligații prin fuziune este intimata B.C. INTESA SANPAOLO ROOMÂNIA SA, a acordat împrumutatei . un credit în valoare de 460.000 euro pentru o perioadă de 12 luni. B. a pus la dispoziția împrumutatei linia de credit în vederea utilizării pentru efectuarea plăților pentru acoperirea cheltuielilor aferente desfășurării activității curente, pe baza și în măsura prezentării documentelor justificative.
Contractul de credit a fost garantat de către contestatorii B. C., B. C. (reprezentat convențional prin B. C. în baza procurii speciale autentificate sub nr. 1347/05.05.2010 de B. C. Budei din C.), B. V. și B. C., M. D. și M. N..
Astfel, se observă că contestatorii B. C. și B. C. au garantat obligațiile asumate de debitoarea principală ., în contractul de credit mai sus menționat, prin contractul de garanție reală imobiliară nr. 021/11.05.2010, autentificat sub nr. 1413/11.05.2010 de B. Budei C., instituind o garanție reală imobiliară asupra imobilului situat în ., .. 257A, lotul 1, județul C., compus din teren în suprafață de 313 mp și construcție, având număr cadastral_, înscris în CF nr._ a UAT Valu lui T..
Raporturile juridice mai sus menționate nu mai pot fi puse în discuție, întrucât contestatorii au renunțat la capetele de cerere referitoare la încheierea în mod valabil a contractului de garanție reală imobiliară și a procurii speciale, ca urmare a cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru.
În ce privește susținerile contestatorilor potrivit cărora contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 1413/11.05.2010 îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000 și ar cuprinde clauze abuzive, instanța reține că sunt neîntemeiate.
Astfel, instanța reține că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000: „Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.” iar în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1: „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.”
De asemenea conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000: „Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.”
Față de dispozițiile mai sus menționate, instanța reține că în privința contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 1413/11.05.2010 încheiat între contestatori și intimata bancă nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000 întrucât aceștia, în calitatea lor de garanți ipotecari, nu sunt consumatori conform definiției date de art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 din lege. Î ce privește contractul de garanție imobiliară încheiat de contestatori, accesoriu la contractul de credit, nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000 întrucât contractul de garanție imobiliară nu reprezintă un contract prin care garantului i se vând bunuri sau i se prestează servicii și nici nu poate fi vorba de vreun dezechilibru între prestații, în condițiile în care contractul de ipotecă este un contract cu titlu gratuit.
Astfel, calitatea de consumator este condiționată de prevederile art. 2 alin. 1 din lege de încheierea unui contract care intră sub incidența Legii nr. 193/2000, însă contractul de ipotecă încheiat de contestatori cu intimata bancă, prin care au garantat obligația asumată de alți debitori, nu reprezintă un contract ce poate intra sub incidența prevederilor acestei legi.
În temeiul accesorialității contractului de ipotecă, garantul ipotecar poate invoca apărări pe contractul principal, iar în cadrul acestor apărări ar putea invoca și apărări întemeiate pe incidența clauzelor abuzive conform Legii nr. 193/2000, dar numai în ce privește contractul de credit. În cauza dedusă judecății, contestatorii nu au formulat însă apărări privind incidența clauzelor abuzive în contractul de credit ci doar în privința contractului de ipotecă, or în temeiul caracterului accesoriu al contractului de ipotecă nu se poate extinde aplicarea unor prevederile legale de la contractul principal la contractul de ipotecă, în condițiile în care, așa cum s-a reținut mai sus, acest contract de ipotecă nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 193/2000.
Pe de altă parte, inclusiv în situația în care contestatorii ar fi înțeles să invoce aplicarea Legii nr. 193/2000 la clauze din contractul de credit, instanța reține că aceste apărări nu ar fi putut fi primite, întrucât debitorul principal este o societate comercială, care a încheiat contractul de credit în considerarea atingerii scopurilor sale comerciale – după cum s-a expus anterior referitor la destinația creditului – ceea ce ar fi exclus aplicarea Legii nr. 193/2000.
Față de aceste considerente, instanța reține că în privința contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 1413/11.05.2010, suspus judecății, nu sunt incidente cauze de nulitate ce țin de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000, motiv pentru care constată neîntemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește actele de executare contestate, emise în dosarul de executare nr. 666/2014 al B. Sarkis I., se observă că s-a invocat de către contestatori că a fost solicitat în mod nelegal de la aceștia acoperirea tuturor cheltuielilor de executare.
Instanța constată că executorul judecătoresc, prin încheierea din 23.05.2014, a stabilit în mod legal cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 33.382,64 de lei, prin raportare la întregul debit urmărit de către creditoare.
Nu are relevanță, la stabilirea cheltuielilor de executare, care este valoarea bunurilor aduse drept garanție de către debitorii garanți și faptul că bunurilor acestora sunt urmărite doar în limita valorii bunurilor, în condițiile în care dispozițiile art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă prevăd că cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, fără a se diferenția între calitatea acestuia de debitor principal sau garant.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge ca nefondată contestația la executare cu consecința respingerii cererii contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii B. C. și B. C. cu domiciliul procesual ales la av. PURCAREATA F. din O., ., J. C. în contradictoriu cu intimatul BIROUL NOTARULUI PUBLIC C. BUDEI cu sediul in C., .. 27-29, J. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii B. C. și B. C. în contradictoriu cu intimata B.C. INTESA SANPAOLO ROMÂNIA S.A. cu sediul in A., ., J. A., ca nefondată.
Respinge cererea contestatorilor de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 28.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. G. M. O.
Red jud.D.G./06.10.2015
Tehnored.gref. M.O./2com/07.10.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Hotărâre din... | Pretenţii. Sentința nr. 633/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
