Plângere contravenţională. Sentința nr. 3319/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3319/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 3319/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3319
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. MIHAIȚĂ și pe intimat P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională DPLC_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 10.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2014 sub nr._, petentul M. C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C., a formulat plângere contravențională prin care a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.05.2014 și a tuturor sancțiunilor aplicate prin acesta, restituirea sumei de 170 lei achitate cu titlu de amendă și repararea prejudiciului cauzat prin stabilirea măsurii de ridicare a autoturismului, evaluat la suma de 600 lei, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment și restituirea sumei de 770 lei.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 06.06.2014, la ora 15:45, a staționat voluntar autoturismul personal cu număr de înmatriculare_ pe . acestei străzi adiacentă cu . dintre intersecțiile străzii Dispensarului cu aleea Mărgăritarelor respectiv .-se cu părinții săi și venind de la un hipermarket de unde au făcut cumpărături, iar după transportul acestora și un moment de respiro, la ora 16:30, s-a întors la locul staționării autoturismului unde a constatat că acesta dispăruse.
Petentul a arătat că a sunat la serviciul 112 și a aflat că autoturismul i-a fost ridicat ca urmare a staționării neregulamentare și că acesta este depozitat într-un spațiu aflat pe .. 133, unde s-a deplasat pentru a-l ridica, după ce a primit procesul-verbal de contravenție și a achitat suma de 600 lei.
Petentul a menționat că procesul-verbal nu este întocmit în mod legal întrucât autoturismul nu se afla în locul indicat în acesta, iar agentul constatator se contrazice singur în descrierea pe care o face deoarece indicatorul de „oprire interzisă” este amplasat pe partea dreaptă a străzii Dispensarului, la începutul acesteia, privind dinspre .>
Petentul a indicat că acesta a staționat într-adevăr voluntar în locația precizată de acesta, încălcând o prevedere a Regulamentului de aplicare a Codului Rutier, dar a săvârșit această faptă fără vinovăție, forțat fiind de împrejurări, în sensul că părinții săi sunt bolnavi, locuind la etajul 10 în blocul aflat lângă locul unde a parcat și, în acea zi, aveau multe cumpărături de transportat, iar, în perioada respectivă, fiind sezon estival, sunt mulți turiști cazați la apartamentele din zonă, astfel încât numărul locurilor de parcare libere nu este foarte mare. De asemenea, petentul a arătat că nu a staționat pentru o perioadă lungă de timp pentru că avea de gând să facă o altă deplasare împreună cu mama sa.
În continuare, petentul a precizat că măsura ridicării autoturismului s-a făcut în mod abuziv, iar impunerea taxei de eliberare s-a efectuat în lipsa unui temei legal, astfel încât intimatul are obligația de a-i restitui suma de 600 lei achitată cu acest titlu.
Petentul a mai precizat că inclusiv indicatorul „oprire interzisă” menționează faptul că se vor bloca roțile, recunoscându-se astfel implicit că staționarea în poziția incriminată în zona respectivă nu este de natură să afecteze grav traficul rutier, prin blocarea acestuia.
S-a mai menționat că procesul-verbal nu cuprinde împrejurările care pot duce la stabilirea sancțiunii, așa cum au fost prezentate de petent anterior.
Cu privire la capătul de cerere subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii cu amenda având în vedere lipsa pericolului social al faptei săvârșite de acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 195/2002, ale OG nr. 2/2001 și ale C.proc.civ.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei C., excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea la restituirea sumei de 600 lei motivat de obiectul cererii – plângere contravențională, respingerea excepției nulității procesului-verbal contestat, precum și respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a menționat că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic și beneficiază de o prezumție de adevăr care poate fi răsturnată prin proba contrară, însă petentul a recunoscut săvârșirea faptei, iar aspectele invocate de petent în sensul că zona în care era staționat autoturismul este foarte căutată de turiști, nefiind multe locuri de parcare, nu prezintă relevanță întrucât staționarea neregulamentară s-ar transforma într-o regulă pentru orice conducător auto.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În apărare, au fost atașate înscrisuri.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reluat susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale, solicitând respingerea excepțiilor invocate de intimat.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.06.2014, petentul M. C. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei, 4 puncte penalizare și cu ridicarea autoturismului, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, la data de 06.06.2014, ora 15:57, pe ., în aproprierea intersecției cu . staționat voluntar autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ în raza de acțiune a indicatorului rutier „oprire interzisă”, obligând participanții la traficul rutier să efectueze manevra de depășire.
În cadrul secțiunii „alte mențiuni”, s-a notat faptul că petentul a precizat că acolo nu este . mașina nu se afla în locația descrisă.
Autoturismul petentului a fost ridicat în temeiul dispoziției privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar nr. 3742/06.06.2014.
În temeiul dispoziției privind restituirea vehiculelor ridicate de pe drumurile publice, domeniul public sau privat al municipiului C. din data de 06.06.2014, s-a dispus restituirea către petent a autoturismului său.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent prin plângerea contravențională referitor la locul exact al staționării autoturismului, instanța reține că acesta nu este întemeiat.
Astfel, prin plângerea contravențională, petentul a arătat că, într-adevăr, a staționat autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe . acestei străzi adiacentă cu . dintre intersecțiile străzii Dispensarului cu aleea Mărgăritarelor respectiv .>
Or, din cuprinsul procesului-verbal, rezultă că petentul a staționat autoturismul pe . chiar petentul a arătat. Mențiunea din procesul-verbal în sensul că autoturismul staționat se afla în aproprierea intersecției cu . relevanță pentru a stabili temeinicia faptei în condițiile în care, din chiar harta depusă de petent la dosarul cauzei, se constată că . cu . . petentului era staționat exact în această intersecție.
Faptul că autoturismul petentului era staționat pe latura străzii Dispensarului adiacentă cu . aproape de această alee, nu înlătură împrejurarea că autoturismul se afla în apropierea intersecției dintre . Umbrei.
Pe de altă parte, din schița depusă la dosar de petent, instanța reține că locul staționării autoturismului petentului coincide cu locul staționării care rezultă din fotografiile realizate de agentul constatator la momentul constatării faptei.
Referitor la lipsa menționării împrejurărilor care pot conduce la stabilirea gradului de pericol social al faptei, instanța reține că aceasta nu poate duce la nulitatea absolută a procesului-verbal, nefiind una dintre cauzele specificate de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că, în ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale.
În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
În cauza de față, instanța reține că, prin însăși plângerea contravențională, petentul a recunoscut săvârșirea faptei, acesta precizând că a staționat într-adevăr voluntar în locația descrisă de acesta, încălcând o prevedere a Regulamentului de aplicare a Codului Rutier.
Referitor la motivele indicate de petent care, în opinia sa, justifică că acesta a acționat fără vinovăție, instanța nu poate reține că acestea fac dovada săvârșirii faptei fără vinovăție întrucât petentul cunoștea prevederile legale care interziceau staționarea autoturismului în acel loc, însă acestea vor fi avute în vedere la analizarea gradului de pericol social al faptei săvârșite de petent.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și 4 puncte penalizare, aceste sancțiuni încadrându-se în limitele legale impuse.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Aceeași dispoziție menționează criteriile în funcție de care se apreciază gradul de pericol social concret al faptei, și anume: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.
Conform art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Acesta se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că fapta săvârșită de petent prezintă un grad de pericol social redus, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a decide astfel, instanța are în vedere, în primul rând, atitudinea sinceră a petentului care a recunoscut săvârșirea faptei de staționare neregulamentară. Deși această recunoaștere nu înlătură vinovăția petentului, totuși constituie o împrejurare ce relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite.
În continuare, instanța are în vedere împrejurările, modul și mijloacele în care a fost săvârșită fapta și scopul urmărit de petent.
Astfel, acesta a staționat într-un loc apropriat blocului în care locuiesc părinții săi pentru a-i ajuta să transporte cumpărăturile făcute. Instanța mai reține și perioada scurtă de timp în care a fost staționat autoturismul petentului, aproximativ 15 minute, acesta arătând a parcat în jurul orei 15:45, iar, conform procesului-verbal contestat, fapta a fost constatată la ora 15:57.
De asemenea, instanța mai reține că, deși era staționat neregulamentar, urmările acestei faptei, nu au fost grave, reieșind, din fotografiile depuse de intimat, faptul că se putea circula pe ambele sensuri de mers ale străzii Dispensarului, fiind loc de câte un autoturism pe fiecare dintre sensuri.
În ceea ce privește ridicarea autovehiculului, instanța reține că, în temeiul art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 a poliției locale, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are atribuția de a constata contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Astfel, în temeiul aceste dispoziții legale, poliția locală are competența de a dispune ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar, astfel cum era staționat și autoturismul condus de petent.
Referitor la taxa achitată pentru recuperarea autoturismului, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.
În continuare, instanța reține că, în mod legal, petentul a fost sancționat și cu 3 puncte de penalizare, în temeiul art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea și, pe cale de consecință, va modifica în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.06.2014 în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei cu sancțiunea avertismentului, menținând restul dispozițiilor actului constatator contravențional.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere să respecte dispozițiile legale.
Având în vedere că se va aplica sancțiunea avertismentului, instanța va dispune restituirea către petent a sumei de 170 lei, reprezentând jumătate din cuantumul minim al amenzii, achitate conform chitanței nr. A_/07.06.2014 emise de Consiliul Local al M. C. – Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local.
Față de soluția de admitere în parte, ambele părți fiind în culpă procesuală, și având în vedere cererile acestora în acest sens, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța îl va obliga pe intimat la plata către petent a sumei de 10 lei cu titlu de jumătate din cuantumul taxei judiciare de timbru reprezentând cheltuieli de judecată, și pe petent la plata către intimat a sumei de 189,535 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul parțial al avocatului. Instanța va compensa cheltuielile de judecată până la concurența sumei de lei și îl va obliga pe petent la plata către intimat a diferenței de 179,535 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. MIHAIȚĂ, cu domiciliul în mun. București, .. 89, ., ap. 176, CNP –_, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în mun. C., ., jud. C..
Modifică în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.06.2014 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere să respecte dispozițiile legale.
Menține restul dispozițiilor actului constatator contravențional.
Dispune restituirea către petent a sumei de 170 lei achitate conform chitanței nr. A_/07.06.2014 emise de Consiliul Local al M. C. – Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local.
Îl obligă pe intimat la plata către petent a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cuantumul parțial al taxei judiciare de timbru.
Îl obligă pe petent la plata către intimat a sumei de 189,535 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul parțial al avocatului.
Compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 10 lei și îl obligă pe petent la plata către contestatoare a diferenței de 179,535 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2015.
PreședinteGrefier
M. Trantu E. R.
Conform art. 426 alin. 4 C.proc.civ.,
semnează grefierul-șef de secție civilă
M. Ț.
Red. jud. T.M./ 29.06.2015
Dact. R.E./30.03.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3260/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Succesiune. Sentința nr. 5821/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
