Plângere contravenţională. Sentința nr. 3353/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3353/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 3353/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3353
Ședința publică din data de 24.03.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: F. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . SRL și pe intimat I.G.P.R.- S. AUTOSTRAZI- BIROUL A2, având ca obiect plângere contraventionala CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015, dată la care s-a pronunțat.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2014, petenta S.C. P. G.-D. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 27.06.2014, încheiat de I. - Secția Autostrăzi Biroul A2, prin care societatea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 7000 lei. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că în procesul verbal atacat există mențiuni contradictorii, respectiv, pe de o parte se menționează că faptele imputate au fost săvârșite în ziua de 27 iunie 2014, pe de altă parte, în descrierea faptei se menționează despre controlul care a condus la constatarea contravenției, că a avut loc la data de 25 iunie 2014, deci cu 2 zile înainte de data consemnată ca fiind a săvârșirii faptei contravenționale.
Astfel, din cauză că fapta nu a fost descrisă corespunzător, fiind imposibil ca o
faptă să fie constatată printr-un control, înainte de săvârșirea ei, apreciază că sunt în
imposibilitate de a-și face apărările, în raport de conținutul procesului-verbal.
Se mai arată că societatea a fost sancționată pentru depășirea perioadei maxime de conducere cu mai mult de o oră și 30 de minute dar și pentru depășirea perioadei maxime zilnice de conducere cu până la o oră, apreciind că aplicarea concomitentă a celor două amenzi este nelegală.
Petenta menționează că pe autostrada A4, unde s-a constatat abaterea, nu există locuri special amenajate și păzite, locuri care să permită conducătorilor auto să parcheze autovehiculele și să beneficieze de perioada de odihnă minimă prevăzută de normele în vigoare, fiind în prezența unui caz fortuit ce înlătură care înlătură caracterul contravențional al faptei, conform art. 11 din OG nr.2/2011.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din Ordonanța de
Guvern nr.2/2001.
Intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În apărare, intimata a susținut că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând cazuri de nulitate
absolută, iar exemplarul nr. 2 al procesului - verbal a fost comunicat persoanei juridice în
calitate de contravenient la sediul acesteia, conform prevederilor Ordonanței Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările
ulterioare, aspect menționat în cuprinsul procesului-verbal.
Se susține că actul sancționator a fost completat în mod corect de agentul constatator,răspunderea contravențională aparținând persoanei juridice pentru fapta săvârșită de prepusul său, conform prevederilor legale.
Intimata susține că petenta nu a făcut dovada respectării timpilor de conducere, astfel că prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, iar intimata a depus ca dovadă imprimatele tahografice din datele de 25, 26,
27.06.2014 din care reiese că prepusul petentei nu a respectat perioada de odihnă.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia ar faptele nu au fost descrise corespunzător, fiind imposibil ca o faptă să fie constatată printr-un control, înainte de săvârșirea ei, arată că agentul de poliție a realizat o descriere suficientă a tuturor faptelor, astfel că reiese cu certitudine că abaterile contravenționale prevăzute de O.G. nr. 37/2007 au fost săvârșite în data de 25.06.2014. Mai mult decât atât în conformitate actul normativ menționat mai sus, dar și în temeiul Ordinului nr. 1058 din 19 octombrie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de
înregistrare a activității acestora, polițiștii au competența de a efectua în trafic controale
a respectării perioadelor de conducere ale conducătorilor auto.
Totodată cu privire la afirmațiile petentei referitoare la imposibilitatea acesteia de
a respecta prevederile legale din cauza faptului că pe autostrada A4 nu sunt spații de
parcare special amenajate și păzite, se arată că ceste susțineri nu pot constitui un
temei pentru admiterea plângerii contravenționale.
În circumstanțiere se arată că petenta a mai fost sancționată contravențional
pentru fapte prevăzute de O.G. nr. 37/2007 prin procesul verbal . nr.
_/25.10.2013, împotriva căruia a depus plângerea contravențională ce face
obiectul dosarului nr._/212/2013. In acest dosar. Judecătoria Constanta s-a
pronunțat prin Sentința civilă nr. 8174/04.08.2014 prin care a fost respinsă plângerea
contravențională.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de
procedură civilă, Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, precum și art. 16 și 17 din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu
modificările și completările ulterioare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
La data de 27.06.2014, ora 21.00, pe Autostrada A4, la km 0, sensul de
mers O. - Agigea a fost a fost oprit pentru control, autotractorul marca Volvo cu
numărul de înmatriculare_, care tracta semiremorca cu numărul de
înmatriculare_ . In urma controlului efectuat pentru verificarea respectării
perioadelor zilnice de conducere cât și a perioadelor de odihnă zilnice și a extragerii imprimatelor tahografice din datele de 25, 26, 27.06.2014, iar agentul de poliție a constatat,
că la data de 25.06.2014 a fost depășită perioada maximă de conducere cu până la o oră.
Totodată, în aceeași dată a fost depășită perioada maximă neîntreruptă de conducere cu
mai mult de o oră și 30 de minute.
Totodată, petenta nu a asigurat la bordul autoutilitarei existența legitimației de
serviciu valabile a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului
de transport, conform art. 4 alin. (1) pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012 privind stabilirea
încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 (...), contravenție sancționată potrivit
art. 7 alin. (1) din același act normativ.
Petenta a fost sancționată prin întocmirea procesului verbal de contravenție .>CP nr._/27.06.2014, cu amendă în valoare de 7000 de lei pentru săvârșirea
contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (3) pct. 1 și art. 8 alin. (1) pct. 4 din O.G. nr.
37/2007, respectiv cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4
alin. (1) pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012.
Potrivit art. 8 alin. (3) pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind
stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și
perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a
activității acestora, constituie contravenție „1. depășirea perioadei maxime zilnice de
conducere cu până la o oră". De asemenea, la art. 8 alin. (1) pct. 4 din același act
normativ este prevăzută contravenția referitoare la „depășirea perioadei maxime de
conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult".
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. d) și e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, în cazul
săvârșirii faptelor prevăzute de art. 8 alin. (3) pct. 1 și art. 8 alin. (1) pct. 4 din același
act normativ răspunderea revine întreprinderii/operatorului de transport rutier. De
asemenea, potrivit art. 27 alin. (2) lit, d) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 revine
persoanelor juridice, proprietare de autovehicule, obligația de a verifica respectarea
timpilor de repaus și de odină, precum și a regimului legal de viteză, prin citirea
înregistrărilor aparatelor de control al timpilor de odihnă și al vitezei de deplasare.
Conform art. 177 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 de aprobare a
Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare,
îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe
drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale
acestora se realizează de către polițiști rutieri din cadrul Poliției Române.
Raportat la descrierea faptei contravenționale, astfel cum aceasta a fost înscrisă în actul sancționator, instanța constată că motivele de nulitate invocate de petentă sunt neîntemeiate, iar procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Petenta, nu a prezentat probe în susținerea plângerii sale, nedovedind aspectul că
situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat nu corespunde realității.
Simplele afirmații ale petentei, în sensul că situația de fapt reținută de agentul
constatator nu corespunde realității, nesusținute de probe nu sunt de natură a înlătura
prezumția de adevăr relativ de care se bucură actul constatator.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse în cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
Sub acest aspect, instanța își însușește toate argumentele invocate de intimat în referire la pericolul social concret al faptei: petenta a pus în pericol relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice ; fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, legiuitorul însuși considerând această faptă ca fiind o încălcare gravă a prevederilor legale în domeniu, astfel cum rezultă chiar din încadrarea juridică ; perioada de odihnă a conducătorului auto este absolut necesară pentru desfășurarea în siguranță a traficului rutier și pentru a preveni punerea în pericol a conducătorilor auto și a celorlalți participanți la trafic; eliminarea pauzelor de odihnă pentru ca șoferul să ajungă la o oră fixă într-un anumit loc și cât mai repede, agraveză mult efectul oboselii și duce la supraîncărcarea conducătorului auto, creând risc de accident; principala primejdie a oboselii constă în subaprecierea ei și, uneori, în ignorarea ei, conducătorul auto care a renunțat la câteva ore de somn adormind la volan și pierzând cu totul controlul.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că societatea petentă nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. P. G.-D. S.R.L., cu sediul in TULCEA, ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul in sector 5, București, .. 83- 85 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2015.
P. GREFIER
M. TIMOAȘCĂ F. S.
Red jud. MT
Tehnored gref SF
Data redactării: 30.09.2015/4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5810/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3320/2015.... → |
|---|
