Plângere contravenţională. Sentința nr. 3397/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3397/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 27317/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr_
SENTINȚA CIVILĂ NR 3397
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 25.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Meral F.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala - DGAF_, acțiune formulată de petenta ., cu sediul ales la Cabinet de Avocat A. Z. în Constanta, ., nr. 2, ., . în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA- DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA, cu sediul în sector 5, București, ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.08.2014 sub nr._, petenta S.C. E. E. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA anularea procesului- verbal . nr._/10.08.2014 cu privire la prima faptă contravențională. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petenta a arătat că în data de 10.08.2014 a avut loc un control la punctul de lucru al societății din stațiunea Mamaia, Club Ego, ocazie cu care petenta a fost sancționată contravențional. Aceasta a învederat instanței că înțelege să conteste procesul- verbal sub aspectul punctului 1 privind încadrarea contravențională și sancțiunea, cu privire la punctele 2 și 3 petenta recunoscând situația de fapt reținută. Totodată, s-a arătat că pentru suma de_ lei reținut drept plus de casă de către agenții constatatori, petenta deținea documente justificative aflate la contabilul societății. În esență, petenta a arătat că fapta contravențională nu există.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosarul cauzei procesul –verbal contestat, copii de pe role, contracte de muncă.
Cererea a fost legal timbrată conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii U. L., C. N. B..
Analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor legale incidente și probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În urma unui control efectuat în data de 10.08.2014 la punctul de lucru al petentei situat în stațiunea Mamaia, Club Ego, s-a constatat faptul că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate produsele comercializate către populație, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 republicată, în urma comparării raporturilor intermediare X cu efectuarea monetarului faptic a reieșit un plus de 53.470 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin datele înscrise prin documentele emise.
Totodată, s-a constatat că raportul de gestiune nu este completat din data de 06.08.2014, încălcându- se prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 republicată, iar pe bonurile fiscale apar date eronate, nerespectându- se prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 28/1999 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului– verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În drept, instanța reține că potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999 republicată, constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (b)(…), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative; (c) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1);
Aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agenții constatatori ai intimatei cu propriile simțuri, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret petenta a avut posibilitatea de a administra probe în susținerea apărării sale.
Instanța constată că potrivit notei explicative întocmite (anexa 1 la procesul- verbal, fila 57 dosar), reprezentantul societății petente, C. A., la solicitarea organelor de control de a prezenta documente justificative pentru suma de 53.460 lei, a arătat că suma de 40.935 lei provine din vânzări anterioare pentru care va prezenta documente justificative, iar suma de 12.000 lei reprezintă valoarea dintre raportul x și raportul de vânzări defalcat pe ospătari în parte, care au fost scoase la interval de 7 minute.
Or, martorul audiat, C. N. B., a arătat că în casa de marcat nu se păstrează bani din vânzări anterioare, iar martorul U. L. a declarat că nu are cunoștință de acest aspect.
Așadar, analizând probele administrate în cauză, instanța constată că susținerile petentei, în sensul că pentru suma de_ lei deținea documente justificative aflate la contabilul societății, sunt neîntemeiate, apreciind că aceasta își invocă propria culpă, pentru a justifica sumele de bani găsite cu ocazia controlului.
Depozițiile martorilor în ceea ce privește modalitatea în care ospătarii clubului procedează la preluarea comenzilor de la clienți și emit bonuri fiscale pentru fiecare masă servită, nu probează sub nicio formă că societatea petentă și- a îndeplinit obligația de emitere a bonurilor fiscale.
Astfel, instanța reține că în urma comparării raporturilor intermediare X cu efectuarea monetarului faptic a reieșit un plus de 53.470 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin datele înscrise prin documentele emise. Or, sumele de bani descoperite trebuie să figureze în raportul X în condițiile în care banii se încasează de la clienți ulterior emiterii bonurilor fiscale.
Așadar, întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul -verbal de contravenție, instanța constată că fapta reținută în sarcina sa, constând în aceea că nu a emis bonuri fiscale, constituie contravenția prev. de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată.
Raportat la celelalte două fapte contravenționale reținute în sarcina petentei, constând în aceea că raportul de gestiune nu este completat din data de 06.08.2014, iar pe bonurile fiscale apar date eronate, instanța ia act că petenta și- a recunoscut vinovăția în săvârșirea faptelor și nu a înțeles să le conteste.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 11 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 care dispune că faptele prevăzute la art. 10 lit. b) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei, instanța constată că sancțiunea amenzii a fost aplicată cu respectarea limitelor prevăzute de actul normativ.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 28 din 1999 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a activităților economice.
Astfel, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei, este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care a nesocotit dispozițiile legale. Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate constând în neemiterea de bonuri fiscale pentru suma de_ lei.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., J_, CUI_, cu sediul ales la Cabinet de Avocat A. Z. în Constanta, ., nr. 2, ., ., împotriva procesului-verbal . nr._/10.08.2014 în contradictoriu cu intimatul A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în sector 5, București, ..
Cu drept de apel ce se depune la Judecatoria Constanta în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Meral F. M. B.
Red jud MF: 14.04.2015
Tehnored gref MB: 06.04.2015
4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2939/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3164/2015.... → |
|---|
