Plângere contravenţională. Sentința nr. 3547/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3547/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3547/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3547
Ședința publică de la 27.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulată de petent ., cu sediul în O., ., ., în contradictoriu cu intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA REGIONALA 2 CONSTANTA, cu sediul în sector 3, București, ., având ca obiect, plângere contraventionala DGAF_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.03.2015 și la data de 27.03.2015, când,
I N S T A N T A,
Prin cererea înregistrată la data de 30.04.2014, petentul S.C. P. A. S.R.L, în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – REGIONALA 2 C., a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.04.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii și a suspendării activității cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că se află în procedura insolvenței potrivit Încheierii nr. 2142/06.11.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ fără a se ridica dreptul de administrare și conducere al societății; s-a mai arătat că în cuprinsul procesului verbal contestat, fapta a fost descrisă generic, lapidar; iar fapta reținută cu corespunde realității.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, art. 1 din OUG nr. 28/1999.
În probațiune, petentul a depus în copie procesul verbal . nr._/11.04.2014, Încheierea nr. 2142/06.11.2013 a Tribunalului C., actul constitutiv.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii, iar în probațiune a depus în copie documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent proba testimonială cu audierea martorului Adescenco M..
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei și suspendarea activității la acest punct de lucru pe o perioadă de 3 luni, pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b) din același act normativ. S-a constatat în fapt că petentul nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 542 lei găsită de agentul constatator în casa de marcat.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice sancționate, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Conform art. 16 „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.”
Față de textele legale menționate, instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de petent referitor la nedescrierea corespunzătoare a faptei.
Pe de altă parte, motivele de nulitate relativă prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 presupun dovedirea de către petent a producerii unei/unor vătămări, ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, ori, în lipsa dovedirii producerii vătămării, neprecizarea tuturor datelor de identificare ale martorului asistent nu este de natură a duce, prin ele însele la anularea actului.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, instanța reține că potrivit art. 10 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 28/1999, constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative. Regimul sancționator al faptei este prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 28/1999, privind aplicarea unei amenzi contravenționale de la 8000 lei la_ lei, de art. 11 alin. 3 din același act normativ, potrivit căruia sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, conform art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare printre altele la neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Instanța reține că intimatul a probat săvârșirea contravenției de către petent, astfel cum rezultă din coroborarea constatărilor personale ale agenților constatatori cu nota explicativă dată la momentul efectuării controlului de Adescenco M., în care aceasta a recunoscut că a fost găsită suma de 542 lei, aspect care se coroborează cu declarația dată de către aceasta în fața instanței.
În ceea ce privește motivele învederate, instanța constată că terminarea „bandei de casă” în situația prezenței a peste 10 clienți la punctul de vânzare și emiterea bonului fiscal ulterior controlului efectuat nu sunt cauze exoneratoare de răspundere delictuală, acestea fiind expres prevăzute e art. 11 din OG nr. 2/2001.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
O primă precizare care se impune vizează persoana contravenientei care este o societate comercială cu răspundere limitată ce presupune o calificare superioară din punctul de vedere al desfășurării activităților comerciale atrăgând exigențe superioare cu privire la respectarea reglementărilor fiscale în domeniu, în raport de ceilalți subiecți ai raporturilor comerciale, cum ar fi întreprinderile individuale.
Instanța constată că in ceea ce privește sancțiunea principală a amenzii, organul constatator a făcut o corectă individualizare, aplicând minimul amenzii prevăzute de lege, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă pentru a asigura prevenirea săvârșirii aceleiași fapte contravenționale în viitor și față de imperativul sancționării oricărei forme de evaziune fiscală.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii complementare cu avertismentul, instanța reține următoarele:
Avertismentul este o sancțiune principală conform art. 5 alin 2 lit. a din OG nr. 2/2001, iar sancțiunea complementară nu poate fi înlocuită cu o sancțiune principală, motiv pentru care instanța va respinge acest capăt de cerere.
În concluzie, față de toate aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent, formulată de petent ., CUI-_, cu sediul în O., ., ., în contradictoriu cu intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA REGIONALA 2 CONSTANTA, cu sediul în sector 3, București, ..
Cu drept de apel la Judecătoria C. în termen de 30 de zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./31.03.2015
tehnored. D.S./06.04.2015
Emis 2 comunicări, la data de 06.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3596/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5551/2015. Judecătoria... → |
|---|
