Plângere contravenţională. Sentința nr. 4030/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4030/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 19576/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4030
Ședința publică din data de 07.04.215
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. I. V.
GREFIER: E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S.C. S. E. S.R.L. – D și pe intimat I. T. DE munca CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională CT_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 25.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei cu care a fost învestită, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 24.07.2013 cu nr._, petenta S.C. S. E. S.R.L. – D a chemat în judecată pe intimatul I. T. DE MUNCĂ C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal anularea Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/20.06.2013, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că în urma unui control efectuat de inspectorii de muncă în data de 20.06.2013, prin procesul verbal de control și anexa de constatare s-a reținut faptul că nu au fost încheiate contracte individuale de muncă pentru numiții R. F., B. F. A., I. V., R. L., E. V., O. G., M. A..
Petenta a arătat că dintre toți cei menționați, doar doi sunt angajații societății, respectiv R. F. și B. F. A., angajați cu contract individual de muncă.
Petenta a arătat că la data efectuării controlului nu era de față, motiv pentru care nu a putut să formuleze obiecțiuni. De asemenea, a mai invocat faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsa martorilor.
Reclamanta a invocat faptul că în cauză lipsește vinovăția sa, deoarece nu îi cunoaște pe cele 5 persoane pentru care se susține că nu a încheiat contracte indviduale de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16,17 și 31 din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat instanței proba cu înscrisuri și cu martorii B. F. A. și R. F. și a anexat cererii înscrisuri (f. 7-19).
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 29.
La termenul de judecată din data de 10 iunie 2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Prin întâmpinarea depusă în data de 12 iunie 2014, intimatul I. T. de Muncă C. a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că în data de 19.06.2013, în urma controlului efectuat la locul de desfășurare a activității din Eforie Nord, . identificat un număr de 5 persoane care au declarat prestarea activității pentru și sub autoritatea S.C. S. E. S.R.L. – D. cu mențiunea că nu au semnat contract de muncă, sunt în probă.
În continuare, intimatul a arătat că din verificările efectuate în registrul de evidență a salariaților privind contractele individuale de muncă a rezultat faptul că petenta nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 16 alin. 2 din Codul muncii cu privire la înregistrarea și transmiterea contractului individual de muncă al celor cinci persoane.
A mai precizat intimatul că procesul verbal de control, din punct de vedere al legalității formei și oportunității a fost încheiat cu respectarea normelor sistemului legislației muncii și nu a fost contestat în condițiile legii contenciosului administrativ.
Intimatul a apreciat că fapta angajatorului de a primi la muncă cinci persoane fără a încheia în prealabil contracte individuale de muncă în formă scrisă anterior începerii activității îndeplinește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile 0.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ale Legii nr. 108/1999, ale H.G. nr. 1377/2009, ale Legii nr. 53/2003, iar în temeiul art. 583 C.p.c. a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
În probațiune, intimatul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat întâmpinării înscrisuri (f. 51-71).
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2014, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu martorii B. F. A. și R. F., apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Proba cu martorul B. F. A. a fost administrată la termenul de judecată din data de 7 noiembrie 2014, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei la fila 97.
La termenul de judecată din 7 noiembrie 2014, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu martora M. M., iar din oficiu proba cu martorii I. V., R. L., E. V., O. G. și M. A., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Proba cu martorii E. V. și M. M. a fost administrată la termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2015, declarațiile lor fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, la filele 116-117.
Prin notele scrise depuse în data de 4 februarie 2015, petenta a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, arătând că procesul verbal nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 2/2001.
Proba cu martorul R. L. a fost administrată la termenul de judecată din data de 6 februarie 2015, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, la fila 132.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2015 instanța a calificat juridic excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale ca fiind o apărare de fond.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.06.2013 (f. 7-8) întocmit de către agenții constatatori B. S. și N. S., inspectori de muncă, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 50.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003.
În fapt, s-a reținut, în urma controlului efectuat în data de 19.06.2013 la locul de desfășurare a activității din Eforie Nord, . angajatorul a primit la muncă pe numiții I. V. începând cu data de 17.05.2013, R. L. începând cu data de 13.03.2013, E. V. începând cu data de 14.06.2013, O. G. începând cu data de 27.02.2013 și M. A. începând cu data de 01.01.2013, fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit de către agenții constatatori competenți, inspectorii de muncă B. S. și N. S., potrivit art. 260 alin. 2 din Codul muncii, fiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 17 raportat la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal atacat conține mențiuni cu privire la numele, prenumele și calitatea agenților constatatori, denumirea și sediul petentei, cuprinde o descriere suficientă a faptei săvârșite, data și locul comiterii acesteia, precum și semnăturile agenților constatatori.
Prin plângerea contravențională, petenta a invocat faptul că i-a fost încălcat dreptul de a face obiecțiuni prin încheierea procesului verbal în lipsa sa.
Instanța constată că potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni“, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Instanța apreciază că lipsa mențiunilor prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 7 nu se află printre motivele de nulitate prevăzute în mod expres de art. 17, ci este sancționată cu nulitatea relativă a procesului verbal, nulitate condiționată de dovedirea unei vătămări.
Deși prin plângerea contravențională petenta a susținut că agenții constatatori au omis să consemneze declarațiile date, susținerea este contrazisă prin însuși conținutul plângerii contravenționale, în care petenta a formulat toate obiecțiunile despre care a considerat că ar conduce la anularea actului sancționator. Instanța constată astfel că petenta nu a dovedit producerea unei vătămări care nu ar putea fi înlăturate decât prin anularea procesului verbal.
Un alt motiv de nulitate invocat de petentă a fost acela că prin încheierea procesului verbal la sediul intimatei, în lipsa unui martor asistent, au fost încălcate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța amintește că potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În speță, procesul verbal a fost încheiat în data de 20.06.2013, la sediul ITM C.. Din lecturarea procesului verbal . nr._/20.06.2013 (f. 7-8), instanța constată că acesta cuprinde mențiunea ”La data, locul și ora încheierii procesului verbal nu există nicio persoană care poate avea calitatea de martor”.
Or, potrivit art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. Instanța apreciază că susținerea petentei în sensul că agentul constatator a generat o așa zisă imposibilitate de a obține confirmarea unui martor este neîntemeiată, fiind nedovedită.
Dispozițiile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 nu disting între agenții care au încheiat procesul verbal de contravenție și ceilalți agenți constatatori aflați în serviciul intimatei. O asemenea interpretare ar duce la o practică abuzivă din partea agenților constatatori, care nu poate fi admisă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază că motivele invocate de petentă sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.06.2013 (f. 7-8), petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 50.000 lei pentru că în data de 20.06.2013 la locul de desfășurare a activității din Eforie Nord, . angajatorul a primit la muncă pe numiții I. V. începând cu data de 17.05.2013, R. L. începând cu data de 13.03.2013, E. V. începând cu data de 14.06.2013, O. G. începând cu data de 27.02.2013 și M. A. începând cu data de 01.01.2013, fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).
Instanța constată că, potrivit art. 31 alin. 1 din Codul muncii, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Articolul 32 alin. 3 din Codul muncii, prevede că perioada de probă constituie vechime în muncă.
Așadar, inclusiv în ipoteza în care numiții I. V., R. L., E. V., O. G. și M. A. se aflau în perioada de probă, petenta avea obligația de a încheia contractul individual de muncă cu o zi înainte de începerea activității și de a-l transmite în sistemul Revisal.
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției, procesul verbal de control încheiat în data de 20.06.2013 (f. 64-67), precum și din extrasele REVISAL de la filele 52-62, instanța constată că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
În speță, situația de fapt, consemnată în procesul-verbal legal întocmit, reprezintă constatări directe ale echipei de control, rezultate din verificarea înscrisurilor puse la dispoziție de petentă.
Deși prin plângerea contravențională, petenta a invocat că faptei îi lipsește vinovăția, deoarece nu cunoaște cele cinci persoane pentru care se susține că nu a încheiat contracte de muncă, susținerea sa este contrazisă de materialul probator administrat.
Astfel, fiind audiat în calitate de martor, numitul E. V. a declarat că a lucrat pentru petentă în perioada iunie – iulie 2013, ca zugrav și că nu semnase niciun contract de muncă la data controlului, că este zugrav și nu știe ce acte trebuie semnate (f. 116).
De asemenea, fiind audiat în calitate de martor, numitul R. L. a declarat că a lucrat pentru petentă în aproximativ 3 săptămâni, zilnic, între 8 dimineața și 6 seara, că că nu a solicitat și nu știa că trebuie să aibă contract de muncă (F. 132).
Mai mult, din extrasele REVISAL de la filele 52-62 din dosar, instanța constată că la data la care au fost surprinși în timp ce desfășurau activitate pentru petentă, S.C. S. E. S.R.L. – D nu transmisese în sistemul Revisal nici un contract individual de muncă pentru numiții I. V., R. L., E. V., O. G. și M. A..
Din fișele de identificare aflate la filele 52-62 din dosar, semnate de către numiții I. V., R. L., E. V., O. G. și M. A., instanța constată că aceștia au declarat că la data de 19.06.2013 prestau activitate pentru petentă în funcția de zugravi, respectiv zidar, fără a fi încheiat anterior un contracte individuale de muncă.
Instanța constată că martorii E. V. și R. L. au recunoscut semnăturile din fișele de identificare și au declarat că au prestat muncă pentru S.C. S. E. S.R.L. – D, fără a fi încheiat în prealabil contracte individuale de muncă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, amenda contravențională în cuantum de 50.000 lei, instanța constată că aceasta este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, fiind în cuantumul minim prevăzut de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
Fapta este una gravă (văzând limitele ridicate ale sancțiunii amenzii) și are în vedere în primul rând protecția celui care prestează o muncă în beneficiul angajatorului fără ca acesta din urmă să încheie un contract individual de muncă cu salariatul în formă scrisă. D. fiind contextul social-economic actual, lipsa acută a locurilor de muncă, angajatorii care procedează precum petenta profită practic de aceste împrejurări și de faptul că persoanele fizice care doresc să muncească sunt dispuse să renunțe la drepturile de care ar beneficia în cazul în care pe numele lor s-ar încheia un contract în formă scrisă (dreptul de a beneficia de salariul minim pe economie, vechime în muncă și în specialitate, nu are dreptul la concediul legal de odihnă plătit și alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite, nu este asigurat pentru riscuri previzibile și imprevizibile cum sunt: invaliditatea, accidentele de toate felurile, bolile, maternitatea, bătrânețea, decesul, etc.). De altfel, din textul legal rezultă că pentru fiecare persoană primită la muncă și identificată se va plăti o amendă în limitele deja arătate, ceea ce este un element în plus în sensul că se are în vedere protejarea persoanelor fizice aflate în căutarea unui loc de muncă.
În schimb, angajatorul se expune doar riscului de a fi depistat de organele de control și de a plăti o amendă contravențională ori, în cazul în care ar angaja fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă mai mult de 5 persoane, de a răspunde penal. În schimb, avantajele sunt consistente și cu implicații în ceea ce privește bugetul consolidat și cel al asigurărilor sociale, din moment ce acesta nu va mai vira sumele cuvenite acestora.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 față de cele mai sus arătate, instanța apreciază că în cauză sancțiunea aplicată pentru este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, iar agenții constatatori au procedat la o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Instanța constată că, fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, de către agenții constatatori competenți, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.06.2013 generează o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile sale se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă. Astfel, în conformitate cu art. 249 C.p.c., petenta avea sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții Europene de Justiție a Drepturilor Omului, contravențiile sunt incluse în noțiunea de „acuzație în materie penală”, contravenienții beneficiind de toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, Curtea a stabilit recent, în Hotărârea din 6 aprilie 2012 în cauza N. G. împotriva României, că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept. În principiu, Convenția nu se opune acestora, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească un anumit prag și să încadreze prezumțiile între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptei și protejând dreptul la apărare.
În ceea ce privește respectarea prezumției de nevinovăție, aceasta a fost deplin asigurată în cauză petentei. Cu toate acestea, intimatul a reușit, prin materialul probator administrat, să răstoarne această prezumție și să demonstreze vinovăția petentei în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
Prin notele scrise depuse în data de 4 februarie 2015, petenta a invocat prescripția executării sancțiunii contravenționale, precizând că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat acestuia în termen de o lună de la data întocmirii.
Instanța constată că potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001 (în forma de la data sancționării), executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Articolul 25 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001 2001 (în forma de la data sancționării) prevede că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Conform art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 2001 (în forma de la data sancționării), în cazul în care contravenientul nu este prezent comunicarea procesului verbal, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii
Potrivit art. 27, astfel cum acest text de lege a fost interpretat prin Decizia nr. XII/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, interpretare obligatorie, intimatul din prezenta cauză avea obligația de a-i comunica petentei procesul verbal de contravenție contestat în modalitatea principală prevăzută de acest text de lege, respectiv, prin poștă, cu aviz de primire.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că intimatul și-a îndeplinit obligația de comunicare a procesului verbal în ambele modalități prevăzute de lege. Astfel, la dosarul cauzei a fost depusă dovada comunicării procesului verbal prin poștă cu confirmare de primire la sediul petentei (sediul pe care petenta l-a indicat și prin cererea de chemare în judecată), petenta neridicându-și însă corespondența.
Ulterior, prin procesul verbal de afișare încheiat în data de 11.07.2013 (f. 71), intimatul a procedat la comunicarea procesului verbal și în modalitatea subsidiară prevăzută de lege, respectiv prin afișarea la sediul petentei.
Instanța apreciază că susținerile petentei în sensul că procesul verbal nu a fost niciodată comunicat la sediul său nu sunt adevărate.
În primul rând, împrejurarea că martora asistentă M. M. a declarat (f. 117) că nu s-a deplasat la sediul petentei pentru a afișa procesul verbal nu este echivalent cu faptul că agenții constatatori nu au afișat procesul verbal de contravenție la sediul petentei. Martora a confirmat că semnătura din procesul verbal de afișare îi aparține.
Instanța amintește faptul că procesul verbal de afișare este un act autentic care, potrivit art. 270 C.p.c. face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
Deși i-a fost comunicată documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal, inclusiv procesul verbal de afișare încă din data de 21.08.2014, petenta nu a susținut niciodată că acesta ar fi fals.
În al doilea rând, instanța subliniază faptul că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în data de 20.06.2013, iar în data de 23.07.2013 petenta a trimis prin curierat rapid plângerea contravențională, fiind anexat procesul verbal de contravenție în original.
Or, este evident faptul că agenții constatatori au îndeplinit obligația de comunicare a procesului verbal în termen de o lună de la data încheierii acestuia, iar petenta a intrat în posesia originalului procesului verbal de contravenție.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că în cauză nu a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale.
În consecință, pentru motivele arătate, plângerea petentei apare ca fiind neîntemeiată și, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 va fi respinsă cu consecința menținerii Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.06.2013 întocmit de către I. T. de Muncă C..
În ceea ce privește cererea petentei privind cheltuielile de judecată, instanța constată că potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de soluția de respingere a plângerii contravenționale ce va fi pronunțată în cauză, instanța constată că petenta a pierdut procesul, cererea sa de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată fiind astfel neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. E. S.R.L. – D, cu sediul ales în mun. C., .. 36, jud. C., J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în mun. C., ., jud. C., CUI_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.06.2013, ca legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2015.
PreședinteGrefier A. I. V. E. R.
Red. jud. V.A.I./24.04.2015
Dact. R.E./21.04.2015
.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4053/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4500/2015.... → |
|---|
