Plângere contravenţională. Sentința nr. 4500/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4500/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 33884/212/2014
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.4500
SEDINTA PUBLICA DIN 21.04.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventională (CP_), actiune formulată de petentul Ș. C. E. (CNP_) cu domiciliul în Mamaia Sat, ., jud.C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 21.04.2015.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.10.2014, sub nr._, petentul Ș. C. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.10.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este netemeinic, acesta a pătruns în intersecție pe culoare verde a semaforului.
Mai arată petentul că semaforul era montat doar pentru fluidizarea traficului în sezonul estival, nefiind o intersecție cu circulație intensă, în special în extrasezon, cand parcarea din zonă este practic goală.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
Cererea a fost timbrată potrivit dispozițiilor legale din art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la dosar fiind atașată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
În dovedirea plângerii au fost atașate la dosar, în copie, înscrisuri, procesul verbal de contravenție . nr._/07.10.2014.
În data de 08.01.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, atașând documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție, respectiv un număr de 4 fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului radar, certificatul omologare, raportul agentului constatator.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că în data de 07.10.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DC 86, din direcția Năvodari, către C., iar la intersecția semaforizată din zona Summerland, nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune (abatere ce a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr._ ), fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d) raportat la art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, OG nr. 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.10.2014, petentul Ș. C. E. a fost sancționat contravențional de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d) raportat la art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002, în sarcina sa reținându-se că a în data de 07.10.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DC 86, din direcția Năvodari, către C., iar la intersecția semaforizată din zona Summerland, nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.
Astfel, în privința temeiului legal al sancționării petentului, instanța reține că agentul constatator a realizat o corectă încadrare juridică a faptei, prin indicarea art. 100 alin. 3 lit. d) și art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002.
În privința descrierii faptei, instanța apreciază că aceasta a fost realizată de o manieră rezonabilă, suficientă pentru a se putea verifica în ce măsura fapta concretă reținută în sarcina persoanei sancționate este tipică raportat la modelul abstract de incriminare descris de legiuitor.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, Semnalul de culoare roșie interzice trecerea, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului constituind contravenție și sancționându-se cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, conform art. 100 alin. 3 lit. d) raportat la art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002.
În practica judiciară internă, plecând de la prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 C.civ., se reține, de regulă, că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față sarcina probei revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, instanța apreciază că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ș. C.-E., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., urmând să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.03.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ș. C.-E. (CNP_) cu domiciliul în Mamaia Sat, ., jud.C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 21.04.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM-
Tehnred.gref. DR- 17.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4030/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3884/2015. Judecătoria... → |
|---|
