Contestaţie la executare. Sentința nr. 3884/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3884/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 36025/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3884
Ședința publică din data de 3 aprilie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimații A., DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și A. – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ C. având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 20 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2015, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.010.2014, sub nr._, contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimații A., DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și A. – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ C., anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/03.10.2014 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C..
În susținerea contestației, a arătat că inspectorii intimatei au efectuat un control la societatea contestatoare, concretizat prin întocmirea unui proces verbal FN din data de 01.10.2014, prin care s-a reținut că nu are obligația verificării partenerilor comerciali, a comportamentului lor fiscal, respectiv că nu este legal să se reține în sarcina persoanelor impozabile care solicită restituirea de TVA, neregularități pe care le-a săvârșit furnizorul, pentru a i se refuza valorificarea dreptului de recuperare a taxei respective.
Mai mult, a arătat contestatoarea că, deși i se refuză restituirea de TVA, întrucât ar exista indicii că aceste societăți comerciale ar fi creat un circuit fictiv, veniturile obținute din valorificarea acestor bunuri nu sunt fictive și sunt supuse TVA și impozitului de profit, eventual cu penalități și amenzi.
A precizat că rezultatul instituirii acestor măsuri constă este blocarea activității societății, până la faliment, imposibilitatea de a-și achita datoriile scadente, neplata salariilor și concedierea unora dintre salariați.
În drept, a invocat dispozițiile art. 129 alin.11 coroborat cu art. 172 și 173 OG nr. 92/2003.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă.
Contestatoarea a solicitat cheltuieli de judecată compuse din taxa judiciară de timbru, onorariu expert, onorariu avocat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei – fila 57.
Intimata A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a arătat că s-a constatat, în urma controlului efectuat, că societatea contestatoare ar fi înregistrat, în perioada 2012 – 2014, în evidența financiar-contabilă, facturi reprezentând achiziții de bunuri și servicii de la S.C. NICOL PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. AVANTAJ PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. STYL METAL CLASIC S.R.L., S.C. CLIK – CLIK PLAST S.R.L., S.C. JTIL PRO CONSTRUCT S.R.L., însă s-a constatat că o parte dintre aceste societăți nu mai funcționează la sediul social, nu au salariați, având comportament fiscal inadecvat, nu își îndeplinesc obligațiile declarative, existând suspiciuni cu privire la posibilitatea livrării efective de bunuri și servicii către contestatoare.
S-a evaluat, pe baza facturilor înregistrate în contabilitate, că prejudiciul estimat se ridică la suma de_ lei, motiv pentru care a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/03.10.2014.
A arătat intimata că s-a apreciat că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În drept, a invocat dispozitiile art. 205 C.proc.civ., art. 129 din OG nr. 92/2003.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei A. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Intimata a comunicat în copie dosarul de executare.
Analizând actele și lucrările dosarului se rețin următoarele:
Prin decizia nr._/03.10.2014, emisă de A. – Direcția generală antifraudă fiscală – Direcția regională antifraudă fiscală 2 C., s-a dispus înființarea de măsuri asiguratorii privind pe contestatoarea ., pentru suma de_ lei, prin poprirea contului deschis de aceasta la Unicredit Tiriac Bank C..
Se remarcă că, în cuprinsul motivelor pentru care s-a dispus instituirea acestei măsuri se face referire la concluziile controlului ce s-a încheiat prin emiterea procesului verbal nr. 4059/02.10.2014, respectiv că, în urma controlului efectuat, s-ar fi constatat că societatea contestatoare ar fi înregistrat, în perioada 2012 – 2014, în evidența financiar-contabilă, facturi reprezentând achiziții de bunuri și servicii de la S.C. NICOL PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. AVANTAJ PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. STYL METAL CLASIC S.R.L., S.C. CLIK – CLIK PLAST S.R.L., S.C. JTIL PRO CONSTRUCT S.R.L., însă aceste societăți, s-ar fi constatat, nu mai funcționează la sediul social, nu au salariați, având comportament fiscal inadecvat, nu își îndeplinesc obligațiile declarative, existând suspiciuni cu privire la posibilitatea livrării efective de bunuri și servicii către contestatoare, motiv pentru care s-a apreciat că există indicii că aceste societăți comerciale au creat un circuit comercial fictiv, menit a crea aparența realității și legalității provenienței licite a bunurilor facturate, inclusiv prin viramente bancare, fiind folosite ca emitente de facturi de către contestatoare, ceea ce a condus la înregistrarea de cheltuieli și TVA deductibilă nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale și a disimulării provenienței reale a bunurilor facturate.
În conformitate cu dispozițiile art. 94 al. 3 lit. h din C. pr. fisc, luarea măsurilor asigurătorii reprezintă o măsură ce poate fi dispusă de organul de inspecție fiscală tocmai în vederea ducerii la îndeplinire a atribuțiilor inspecției fiscale.
Potrivit art. 94 al. 3 lit. h din C. pr. fisc, pentru ducerea la îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la aliniatul 2 al aceluiași articol, organul de inspecție fiscală poate dispune luarea măsurilor asigurătorii, însă potrivit art. 129 al. 2 din C. pr. fiscală., „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/ sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea".
Potrivit art. 5.1.1. din Procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobată prin Ordinul 2605/2010, potrivit căruia „In situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și, totodată, apreciară că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organele de control"
Interpretând sistematic aceste dispoziții legale, instanța reține că măsurile asigurătorii nu se dispun în toate cazurile în care se efectuează inspecția fiscală, ci numai dacă sunt întrunite cumulativ două condiții, respectiv existența unor informații suficiente în sensul că debitorul și-a micșorat materia impozabilă și existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Rațiunea reglementării legale se justifică prin aceea că măsurile asigurătorii - datorită efectelor pe care le produc asupra debitorului, îngrădit, pe perioada instituirii lor. în exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunurilor al cărui proprietar este - trebuie luate cu prudență și numai în cazuri grave.
In speță, apreciem că nu este îndeplinită condiția existenței unui pericol iminent ca debitorul să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul.
În ce privește această condiție, instanța apreciază că un asemenea pericol trebuie să rezulte din fapte și împrejurări concrete, reținute pe bază de probe și expres menționate de organul de inspecție fiscală.
Pericolul la care face referire al art. 129 al. 2 din C. pr. fisc. nu este prezumat, iar pentru a se dispune luarea măsurii asigurătorii, el trebuie să fie și concret, iar nu eventual.
Or, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă care este pericolul respectiv, organul fiscal nefăcând niciun fel de referire cu privire la motivele ce l-au determinat să aprecieze că un astfel de pericol ar exista în cauză, fiind prezentate doar niște aprecieri ale organului decontrol, privind existența unor indicii cu privire la eventuale neregularități.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanta va admite contestatia la executare, respectiv va anula decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/03.10.2014 emisa de A. – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală C..
Referitor la solicitarea contestatoarei de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, instanța va respinge această cerere, ca neîntemeiată, având în vedere aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. f), din OUG nr. 80/2013 privind taxele de timbru, conform cărora în cazul în care contestația la executare este admisă, iar hotărârea rămâne definitivă, sumele achitate cu titlu de taxă de timbru urmează să fie restituite, la cererea contestatorului, proporțional cu admiterea contestației (alin.2).
Instanța apreciază că, în cazul contestațiilor la executare, dispozițiile art. 453 C.proc.civ. nu sunt aplicabile, deoarece se recunoaște contestatorului un drept la restituirea taxei judiciare de timbru, iar posibilitatea acestuia de a uza atât de calea stabilită prin OUG nr. 80/2013 cât și cea stabilită prin art. 453 C.proc.civ. ar conduce la o dublă despăgubire a contestatorului, care ar putea obține sumele respective atât de la stat cât și de la intimat, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără just temei a acestuia.
Admițând că și în cazul contestației la executare sunt aplicabile dispozițiile art. 453 C.proc.civ., am ajunge la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 23 alin. (1) pct. f), din OUG nr. 80/2013, aceste dispoziții fiind speciale și, în consecință, urmând să se aplice cu prioritate față de dispozițiile generale în materia cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în C., ., nr. 2, ., ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, cu sediul ales la Cabinet de Avocat V. S. din C., ., nr. 1B, ., . în contradictoriu cu intimații A., cu sediul în București, ., sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, județul C. și A. – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ C., cu sediul în C., ., județul C..
Anulează decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/03.10.2014 emisa de A. – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală C..
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 5/ 03.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4500/2015.... | Acordare daune interese (art 580 ind.3 alin.2 CPC). Încheierea... → |
|---|
