Validare poprire. Sentința nr. 4370/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4370/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 28850/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4370
Ședința publică din data de 17.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect validare poprire, cerere formulată de către petenta Biroul Executorilor Judecătorești Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S., privind pe creditoarea ., pe debitoarea . și pe terțul Poprit T. M. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic D. S. C. pentru debitoare, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Debitoarea prin consilier depune la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că debitul a fost achitat, solicitând să se constate că cererea a rămas fără obiect.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție competența Judecătoriei C..
Debitoarea prin consilier juridic apreciază că Judecătoria C. este competentă a soluționa prezenta cerere. La interpelarea instanței, precizează că . în circumscripția Judecătoriei M..
Instanța din oficiu ridică excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Având cuvântul, debitoarea prin consilier juridic lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.09.2014 sub nr._, petenta Biroul Executorilor Judecătorești Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S. a solicitat validarea popririi la T. M. M..
În motivarea cererii a arătat că prin prevederile titlului executoriu sentința civilă nr._/14.11.2013 a Judecătoriei C., debitoarea . are de achitat debitul în valoare de_,73 lei. În urma înființării popririi din data de 18.08.2014, comunicată terțului poprit la data de 21.08.2014, acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de dispozițiile art. 786 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 789 Cod procedură civilă.
Petenta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei C. (filele 5-9), încheierea de încuviințare a executării silite nr. 9065/09.05.2014 (fila 10), adresă de înființare poprire (fila 11), dovadă de înmânare (fila 11), înștiințare (fila 12).
La data de 11.11.2014 debitoarea . a solicitat respingerea cererii.
În motivare a arătat că potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, astfel încât executarea a continuat cu încălcarea termenului de grație stabilit de acest act normativ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și 206 Cod procedură civilă.
La data de 26.11.2014 a formulat întâmpinare Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., solicitând respingerea cererii ca nefondată.
În motivare a arătat că s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de debitoare la unitatea de trezorerie a municipiului M. din cadrul acestei instituții. Față de specificul executării silite a debitorilor care au calitatea de instituții publice, legiuitorul a înțeles să stabilească atribuții și responsabilități atât unității de trezorerie, cât și ordonatorului de credite al debitorului, acestea fiind îndeplinite față de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 și Ordinul MFP nr. 2336/2011.
Au fost anexate întâmpinării următoarele înscrisuri: adrese (filele 24-26), situație cont (filele 27-28), înființare poprire (fila 29), încheiere încuviințare executare silită nr. 9065/2014 (filele 30-31), încheiere executor (fila 32).
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 789 Cod procedură civilă, competența materială și teritorială asupra cererilor de validare a popririi aparține instanței de executare.
Art. 650 Cod procedură civilă definește această noțiune. În forma inițială, instanța de executare a fost judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Prin Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16 iulie 2014, această dispoziție a fost declarată neconstituțională.
În lipsa unui text de lege special, instanța competentă a soluționa cererile în materia executării silite date în competența instanței de executare a fost determinată potrivit regulii de drept comun, prevăzută de art. 107 Cod procedură civilă, ca fiind instanța de la domiciliul sau sediul debitorului.
Lacuna legislativă a fost complinită prin Legea nr. 138/2014, care a intrat în vigoare la data de 19.10.2014 și a modificat art. 650 Cod procedură civilă în sensul că instanța de executare este instanța de la domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării organului de executare.
Situația existenței unei succesiuni de legi în timp este reglementată de art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Deși executarea a început sub imperiul Codului civil în forma sa inițială, iar încuviințarea acesteia a fost dată de către Judecătoria C. ca instanță de executare, declararea ca neconstituțională a unei dispoziții legale are ca efect înlăturarea respectivei norme din ordinea juridică internă, fără ca aceasta să poată produce efecte în continuare. Astfel, declararea neconstituționalității nu poate fi asimilată unei abrogări, cu consecința aplicării dispozițiilor procesuale care reglementează situația apariției unei succesiuni de legi în timp, ci efectele sale sunt mai extinse, în sensul menționat anterior.
În consecință, instanța apreciază că art. 650 Cod procedură civilă în forma sa inițială nu mai produce efecte la acest moment, chiar dacă potrivit art. 25, la care s-a făcut referire, executarea este supusă dispozițiilor în vigoare la momentul începerii acesteia.
În lumina argumentelor expuse anterior, instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei M., în circumscripția căreia se află debitoarea . Guvernului nr. 337/1993.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., ridicată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect validare poprire, formulată de către petenta B. S.-C. A. și S.-C. G.-S., cu sediul în C., bulevardul Tomis nr. 44, etaj 1, apartament 1, județul C., CF RO_, creditoarea ., cu sediul în M., . nr. 2, etaj 2, camera 203, județul C., debitor ., cu sediul în comuna L., ., județul C., CUI_, terț poprit T. M. M., cu sediul în municipiul M., .. 13, județul C., în favoarea Judecătoriei M..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. A. ArdeleanuMihaela D.
Red.jud.V.A.A./20.04.2015
Tehnored M.D/6 ex/22.04.2015
Emis 4 ..2015
| ← Acordare daune interese (art 580 ind.3 alin.2 CPC). Încheierea... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3906/2015. Judecătoria... → |
|---|
