Acţiune în constatare. Sentința nr. 3906/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3906/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 6128/118/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 3906
Ședința publica din 03.04.2015
PREȘEDINTE: P. R. I.
Grefier: O. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanți C. R., C. C. și pe pârât B. R. S.A., având ca obiect acțiune în constatare – constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Herjenescu C., pentru reclamanți, reclamanta personal legitimată cu CNP_, lipsind pârâta.
Instanța constată că procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care învederează instanței că pârâta a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare.
Instanța acordă cuvântul părților pe cererea de amânare formulată de către pârâtă.
Reprezentantul reclamanților arată că nu se opune, dacă aceasta este dovedită.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de către pârât ca neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prev. art. 222 Cod procedura civilă, sens în care instanța constată că pârâta nu a dovedit în nici un fel cererea de amânare, aceasta fiind transmisă prin fax.
Prin aplicarea art. 131 Cod procedura civilă instanța pune în dezbaterea părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., în raport de momentul tardiv la care a fost invocă excepția necompetenței la Tribunalul C..
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C., având în vedere că aceasta a fost invocată după ce cauza a fost repusă pe rol.
Instanța reține spre soluționare excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.03.2015 sub nr. de Dosar_, dosar declinat prin Sentința civilă nr. 382, pronunțată de Tribunalul C., Secția a II-a Civilă la data de 12.02.2015, reclamanții C. R. și C. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. R. S.A., constatarea caracterului abuziv al unor clauze cuprinse în contractul de credit bancar nr. B0016584/30.06.2008, referitoare la perceperea unui comision de administrare de 2 % din valoarea totală a creditului, perceperea unei dobânzi variabile compusă din dobânda de referință a băncii la care se adaugă o marjă de 5,1550%, dobânda fiind revizuibilă în funcție de evoluția dobânzii de referință a băncii, privind posibilitatea acordată doar băncii de a modifica unilateral dobânzile printr-o simplă notificare, existența și a unei dobânzi variabile, deși s-a prevăzut o dobândă fixă, posibilitatea perceperii de penalități doar de la consumator, privind obligarea reclamanților la restituirea creditului în franci elvețieni, deși creditul a fost oferit în contravaloarea în euro stabilită de bancă, ratele putând fi achitate doar în lei, lipsa transparenței în identificarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine, clauza potrivit căreia toate costurile suplimentare – chiar fără legătură cu creditul acordat, urmau a fi achitate de consumatorii reclamanți.
De asemenea reclamanții au solicitat repunerea în situația anterioară încheierii contractului de credit, în sensul obligării pârâtei la plata următoarelor sume: 7.672lei- dobânda legală aferentă comisionului de administrare perceput (capătul I al acțiunii), 36.671,29 lei – diferența dintre suma achitată prin perceperea dobânzii variabile și suma ce trebuia achitată în cazul perceperii doar a dobânzii fixe (capătul II al acțiunii), 87.633,54 lei – suma ce trebuie restituită reclamanților până în prezent în situația rambursării creditului la cursul de schimb al francului elvețian de la data contractării creditului (capătul VI al acțiunii) – astfel cum aceste sume au fost precizate prin notele scrise depuse de reclamanți.
La termenul de judecată din data de 03.04.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
În temeiul art. 248 alin. 1 NCPC, procedând la analiza cu prioritate, asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. invocată de instanță din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 2 din NCPC, necompetența materială (necompetență de ordine publică) trebuie invocată de părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
În raport de textul legal relevant și incident, în sistemul Noului cod de procedură civilă legiuitorul nu mai permite invocarea excepției de necompetență materială până la începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei, limitând drastic limita temporală și corelativ momentul procesual (primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate) în care aceasta poate fi invocată, fără posibilitatea derogării. Astfel dacă nu a fost invocată în termenul legal stipulat de dispozițiile legale precitate, nu mai poate fi invocată, în mod legal, până la finalizarea procesului, nici în faza judecății în fața primei instanțe, nici în căile de atac.
În acest sens se poate concluziona că, prin neinvocarea necompetenței la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța inițial necompetentă material sau teritorial devine exclusiv competentă să soluționeze cauza, eventuala necompetență materială sau teritorială (ambele de ordine publică), in concreto sancțiunea nulității care derivă din acestea, fiind acoperită cu caracter definitiv.
Aplicând aceste considerente de ordin teoretic la situația din prezenta cauză, instanța constată că Tribunalul C., Secția a II-a Civilă putea invoca excepția necompetenței materiale numai la termenul de judecată din data de 13.11.2014 (f. 121 dosar), acesta fiind primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, termen la care instanța nu a procedat din oficiu la verificarea competenței acesteia, în baza art. 131 alin. 1 NCPC, și nu a pus în dezbaterea contradictorie a părților nicio chestiune litigioasă privitoare la necompetența instanței, ci a acordat termen pentru administrarea probatoriilor solicitate la data de 11.12.2014 și a rămas în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune a capătului nr. I, invocată de pârâtă, pronunțarea fiind amânată la data de 20.11.2014.
Ulterior Tribunalul C., Secția a II-a Civilă a procedat la repunerea cauzei pe rol referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune a capătului nr. I, urmând ca la termenul de judecată din data de 13.11.2014 (f. 122 dosar) să pună în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului C..
În continuare Tribunalul C., Secția a II-a Civilă la termenele de judecată din data 11.12.2014 (f. 130) și 15.01.2015 (f. 157) nu a procedat la punerea în dezbatere contradictorie a părților a excepției necompetenței materiale a instanței, această activitate procesuală fiind prorogată succesiv (două termene), în contextul în care reclamanților li s-a solicitat formularea de precizări cu privire la evaluarea capelor de cerere solicitate, pentru a se stabili în raport de această evaluare competența materială.
Într-adevăr instanța mai reține că potrivit art. 131 alin. 2 NCPC, numai în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.
În cauza de față, Tribunalul C., Secția a II-a Civilă la termenul de judecată din data de 13.11.2014 (f. 121 dosar), acesta fiind primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța nu a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția necompetenței materiale sau altă chestiune litigioasă referitoare la necompetență și nici nu a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 corelate cu alin. 2 ale aceluiași articol.
Instanța statuează că este lipsită de relevanță, pentru chestiunea în discuție, împrejurarea repunerii cauzei pe rol după rămânerea în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune a capătului nr. I, invocată de pârâtă, pronunțare care a fost amânată la data de 20.11.2014, în contextul în care dispozițiile art. 130 alin. 2 din NCPC referitoare la momentul procesual al invocării necompetenței materiale sunt clare și imperative.
Chiar și în cazul în care s-ar aprecia că Tribunalul C., Secția a II-a Civilă a procedat la aplicarea art.131 alin. 2 NCPC, în contextul în care reclamanților li s-a solicitat formularea de precizări cu privire la evaluarea capelor de cerere formulate, pentru a se stabili în raport de această evaluare competența materială, instanța constată că s-au acordat două termene de judecată succesive, termenele de judecată din data 11.12.2014 (f. 130) și din data de 15.01.2015 (f. 157), deși dispozițiile art. 131 alin. 2 se referă în mod imperativ la acordarea unui singur termen de judecată, în mod excepțional.
În raport de ansamblul acestor considerente instanța constată că Tribunalul C., Secția a II-a Civilă a invocat (act de procedură, în sensul de manifestare de voință a instanței ca participant la judecată) excepția de necompetență materială a instanței la data de 12.02.2015 (f. 167), deci în mod tardiv în raport de dis part. 130 alin. 2 coroborat cu art. 131 NCPC, motiv pentru care instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată de instanță din oficiu, și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
În temeiul art. 133 pct. 2 NCPC constatând ivit conflictul negativ de competență urmează să suspende de drept cauza și să dispună înaintarea Dosarului nr._ Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
În temeiul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă constată ivit conflictul negativ de competență. Constată suspendată de drept cauza și dispune înaintarea Dosarului nr._ Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. R. I. O. L.
Red. Jud. P.R.I. /09.04.2015
Tehnored. L.O./ex 3/10.04.2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr. 6128 /118/2014 Complet C38 Reclamant: C. R., C. C. Pârât: B. R. S.A. | |
Către,
CURTEA DE APEL C.
Vă înaintăm dosarul mai sus menționat, în vederea soluționării conflictului de competență ivit între această instanță și TRIBUNALUL C., conform prevederilor art. 134, art. 135 C. pr. civ.
PREȘEDINTE GREFIER
P. R. I. O. L.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4370/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 4454/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
