Revendicare imobiliară. Sentința nr. 6549/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6549/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 6549/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6549
Ședința publică de la 04.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. S.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect revendicare imobiliară, acțiune formulată de reclamantul G. P. domiciliat în orașul Eforie, localitatea Eforie Nord, ..28, cu domiciliul procesual ales în C., ..23, ., parter, . la Ș. și Ș. societate civilă de avocați, în contradictoriu cu pârâtul S. G. N. domiciliat în C., ..12A, ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 14.05.2015, 21.05.2015, 28.05.2015 și 04.06.2015 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.03.2012, sub nr._, reclamantul G. P., în contradictoriu cu pârâtul S. G. N., a solicitat lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului proprietatea sa, în suprafață de aproximativ 170 mp, situat în partea estică a parcelei A399/17/2/2, în suprafață totală de 815 mp, având nr. cadastral 1110/2/2, intabulat în cartea funciară nr._ a unității administrativ teritoriale Agigea, precum și obligarea pârâtului să ridice piatra și materialele de construcție depozitate în mod abuziv pe terenul proprietatea sa, într-un termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, iar în situația în care pârâtul nu-și va îndeplini obligația în termenul astfel stabilit, a solicitat autorizarea să le ridice el însuși, pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că prin titlul de proprietate nr._/377 emis la data de 06.10.1993 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru terenul situat în ., sola 79, . suprafața totală de 1 ha (10.000 mp).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notarul public M. M. prin încheierea de autentificare nr. 1396/06.09.2005, a înstrăinat către R. G. și R. R. L. cota de ½ din terenul descris anterior, respectiv suprafața de 5000 mp.
Prin contractul de partaj voluntar încheiat între reclamant și soții R., contract autentificat prin încheierea nr. 1703/25.10.2005, s-a hotărât sistarea stării de indiviziune și partajarea terenului în suprafață de 1 ha astfel:
- soții R. au luat în deplină proprietate și posesie lotul 1, în suprafață de 5000 mp, ce constituie ./1, având număr cadastral 1110/1, iar reclamantul a luat lotul 2, în suprafață de 5000 mp, ce constituie ./2, cu număr cadastral 1110/2.
Prin același contract de partaj, fiecare și-a împărțit propriul lot, astfel: soții R. au hotărât să-și partajeze lotul nr. 1 într-un lot de 4184 mp și un lot de 816 mp, care reprezintă alee de acces către lotul de 4184 mp, proprietatea soților R.. Reclamantul și-a partajat tot astfel lotul nr. 2, într-un lot de 4184 mp și un lot de 816 mp, care reprezintă alee de acces către lotul de 4184 mp, proprietatea sa.
S-a procedat la delimitarea loturilor, prin baterea de țăruși pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, mai exact pe linia despărțitoare dintre parcelele cu destinația de alee de acces.
Ulterior, terenul proprietatea soților R. în suprafață de 4184 mp – . – a fost împărțit în 10 loturi, prin actul de dezmembrare nr. 752/4 mai 2007.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 651/20 iulie 2011, soții R. au înstrăinat pârâtului din cauză atât ./9, în suprafață de 418 mp, cât și o cotă de 10% din . suprafața indiviză de 81,60 mp din ./2 reprezentând drum de acces.
Pe acest teren, pârâtul a început edificarea unei construcții. Profitând că linia de hotar dintre cele două parcele cu destinația alee acces nu este marcată decât prin semne de hotar și stâlpi de beton, nu și de un gard, pârâtul a depozitat în mod abuziv piatra și materialele de construcție pe terenul proprietatea sa, mai exact pe porțiunea de aproximativ 170 mp. La cererea reclamantului, pârâtul a refuzat să-i elibereze proprietatea, ba mai mult, a formulat plângere penală împotriva sa, iar prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din data de 15.04.2010 din dosarul nr. 5367/P/2009, a fost clasată cauza. Prin această rezoluție, s-a constatat că pârâtul este în eroare cu privire la limitele proprietății sale, întrucât drumul de acces este inclus în lotul său, această alee de acces nefiind în afara liniei de hotar.
În probatoriu, s-au solicitat înscrisuri, martori, cercetarea la fața locului, expertiză.
La cerere, s-au anexat înscrisuri (f. 8-16).
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat, pe cale de întâmpinare, respingerea cererii ca nefondată, solicitând să se pună în vedere reclamantului să-și timbreze acțiunea, iar pe cale reconvențională, a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile, cu obligarea reclamantului să contribuie în mod egal cu subsemnatul la edificarea gardului despărțitor al celor două proprietăți, iar în cazul în care acesta din urmă refuză, să fie autorizat pârâtul să edifice gardul, iar pârâtul să-i plătească jumătate din contravaloarea materialelor și manoperei.
În motivarea apărării, pârâtul a învederat, în esență, că acțiunea reclamantului-pârât este nefondată întrucât pârâtul a cumpărat, potrivit contractului nr. 651/20.07.201, lotul nr. 9 în suprafață de 418 mp care constituie ./9, precum și cota de 10% din . suprafața indiviză de 81,60 mp din parcelaA399/17/1/2 reprezentând drum de acces. Pe latura estică care cuprinde drumul de acces spre lotul nr. 9 cumpărat de pârât, la marginea proprietății reclamantului pârât, acesta și-a edificat un gard cu o poartă încuiată cu lacăt prin care doar acestuia îi restricționează accesul către lotul nr. 9, în timp ce familia R. și terții cumpărători au liber acces către terenurile care le aparțin.
Toate materialele de construcție la care se referă reclamantul sunt depozitate pe ternul său propriu, pe care reclamantul i-l restricționează.
Cu privire la cererea reconvențională, a arătat că se impune cu necesitate stabilirea liniei de hotar între proprietăți printr-o expertiză tehnică imobiliară.
În probatoriu, a solicitat înscrisuri, interogatoriul reclamantului pârât, expertiză.
La întâmpinare, s-au anexat înscrisuri (f. 30-39).
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a mai arătat că, pe terenul proprietatea sa, respectiv pe suprafața revendicată este amplasată și o baracă metalică proprietatea pârâtului folosită în prezent de către un angajat al acestuia, precum rezultă din planșele foto. Ulterior, pârâtul și-a împrejmuit terenul cu un gard de plasă, iar pe latura sudică a proprietății sale a scos bornele (țărușii din beton prin care dl R. delimitase terenul și drumul său de acces de drumul de acces al reclamantului) care marcau limita dintre proprietăți și le-a înlocuit cu un gard din plasă de sârmă susținut de stâlpi din fier.
Pentru a proteja restul bornelor puse de către dl R. și pentru a evidenția linia de hotar dintre proprietatea sa și restul terenului rămas în proprietatea soților R., în continuarea gardului edificat de către pârât, reclamantul a edificat un gard din plasă de sârmă.
Astfel că, cererea reconvențională este nefondată, chiar lipsită de interes, de vreme ce gardul a fost edificat chiar de către pârât, iar linia de hotar stabilită și marcată încă din anul 2007.
A mai arătat că, pe latura nordică a parcelei de 1 ha, pe lungimea parcelelor A399/17/1/1/9 și A399/17/1/1/10, pârâtul și-a creat în interiorul proprietății, la o distanță de 4-5 m de la limita de nord a proprietății o alee pe care o folosește pentru diferire culturi și iată că nu a respectat destinația parcelei A399/17/1/2, având număr cadastral 1110/1/2, în suprafață totală de 816 mp, care reprezintă . de soți R. pe proprietatea lor.
A mai precizat că limitele proprietății sale nu au fost niciodată modificate, proprietatea reclamantului situându-se în interiorul delimitării făcute încă din anul 1993 cu gardul de sârmă și gardul viu. De altfel, limitele nici nu ar putea fi modificate întrucât pe latura de sud a proprietății sale este edificat gardul Stațiunii de Cercetare Pomicolă de la Agigea, care poate fi considerat, datorită vechimii sale, ca fiind limita istorică de la care s-a pornit în măsurarea proprietății sale.
În cursul procedurii judiciare, instanța a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, dispunând și efectuarea unei expertize tehnice topografice, sens în care s-au atașat la dosar raportul tehnic de expertiză întocmit de către expertul V. A. (f. 107-116), iar urmare faptului că expertul nu a putut răspunde obiecțiunilor la acest raport, încuviințate de către instanță (f. 129), s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză (f. 182-203).
Instanța a dispus efectuarea în cauză și a unei cercetări la fața locului, sens în care s-a întocmit un proces verbal, care se regăsește la dosar (f. 233).
Reclamantul și-a modificat obiectul acțiunii inițiale, arătând că nu mai insistă în capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la ridicarea materialelor de construcție.
Reclamantul a depus concluzii, prin care a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost modificată, arătând că prin probele administrate în cauză a demonstrat faptul că pârâtul îi încalcă proprietatea pretinzând nejustificat că îngrădirea realizată de către el ar delimita loturile 9 și 10 al căror unic proprietar este, de . de către soții R. și din care deține o cotă indiviză aferentă loturilor 9 și 10 cumpărate.
Mai mult, OCPI C. nu a avizat decât expertiza conformă cu realitatea din teren (conform îngrădirilor efectuate) pentru că planul parcelar pentru sola A399 întocmit de către Revei C. la cererea Primăriei Agigea și avut în vedere la întocmirea PUZ, nu a fost recepționat de către OCPI C..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile de drept substanțial din NCC, raportat la data înregistrării cererii pe rolul Judecătoriei C..
Potrivit art. 563 din NCC, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Rezultă din cuprinsul textului legal că, acțiunea în revendicare este mijlocul juridic specific de apărare a dreptului de proprietate privată prin care proprietarul al cărui bun a intrat în stăpânirea nelegitimă a unei alte persoane urmărește să obțină recunoașterea dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv și redobândirea stăpânirii acestuia.
În ipoteza în care dreptul de proprietate a fost dobândit printr-un mod derivat, respectiv prin acte juridice constitutive/ translative de proprietate, dovada dreptului implică producerea înscrisului constatator al actului juridic respectiv, urmând ca instanța să compare titlurile părților și să determine astfel dreptul mai preferabil.
Cât privește titlul de proprietate al reclamantului, instanța reține că acesta este reprezentat de titlul de proprietate nr._/377 emis la data de 06.10.1993 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru terenul situat în ., sola 79, . suprafața totală de 1 ha - 10.000 mp (f. 8).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1396/06.09.2005, reclamantul a înstrăinat numiților R. G. și R. R. L. terenul în suprafață indiviză de 5000 mp din suprafața totală de 1 ha ce formează sola 19, . s-a efectuat în temeiul certificatului de sarcini nr._/06.09.2005 emis de către ANCPI – OCPI C. - Biroul de Carte Funciară.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 01.09.2005, . primit numărul cadastral 1110, iar primul expert desemnat în cauză a constatat, în urma analizării inventarului de coordonate (sistem de proiecție STEREO 70) recepționat de către OCPI C., că, odată cu atribuirea numărului cadastral, . cu aproximativ7,5 m spre direcția sud-est.
Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1703/25.10.2005, încheiat între aceleași părți, soții R. au luat în deplină proprietate și posesie lotul nr. 1 format din terenul în suprafață de 5000 mp, iar reclamantul lotul nr. 2 format din teren în suprafață de 5000 mp, pe care se află construcția C1. Ambele părți și-au partajat lotul de 5000 mp în alte două loturi, astfel: soții R. au hotărât să-și partajeze lotul nr. 1 într-un lot de 4184 mp și un lot de 816 mp, care reprezintă alee de acces către lotul de 4184 mp, iar reclamantul și-a partajat propriul lot, tot în suprafață de 5000 mp, într-un lot de 4185 mp și un lot de 815 mp, care reprezintă alee de acces către lotul de 4185. mp, proprietatea sa.
În cuprinsul actului de partaj, s-a mai prevăzut că părțile copartajante se angajează să nu schimbe destinația de alee de acces a loturilor în suprafață de 816 mp și respectiv, 815 mp care asigură accesul către loturile fiecăruia și de asemenea, să înstrăineze cu condiția ca dobânditorii să respecte destinația de alee de acces a loturilor respective.
Prin urmare, având în vedere că, actul de sistare a stării de indiviziune prezintă caracter declarativ, fiind încheiat anterior datei intrării în vigoare a dispozițiilor NCC, actul cu valoare probatorie în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant îl constituie titlul nr._/377/06.10.1993 emis în procedura prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, obținut prin constituirea dreptului de proprietate.
Cât privește titlul de proprietate al pârâtului, prin contractul de vânzare cumpărare cu privilegiu rest preț autentificat sub nr. 651/20.07.2011 încheiat cu soții R., în calitate de vânzători, pârâtul S. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan arabil, situat în ., ce constituie ./1/9 în suprafață de 418 mp conform actelor de proprietate și documentației cadastrale, precum și asupra imobilului în suprafață de 81,60 mp aferent lotului, reprezentând 10% din A399/17/1/2 (drum de acces), conform documentației cadastrale.
Ambele suprafețe de teren erau intabulate în cartea funciară la data vânzării cumpărării, astfel suprafața de 418 mp era înscrisă în cartea funciară nr._, conform încheierii nr._/15.05.2007, iar suprafața de 81,60 mp, reprezentând 10% din A399/17/1/2 (drum de acces) era înscrisă în cartea funciară nr._ a localității Agigea, conform încheierii nr._/14.2.2005 a OCPI C..
Instanța mai notează că, suprafața de 418 mp constituind ./1/9 reprezintă lotul nr. 9 dintre cele zece loturi constituite de către vânzătorul R. asupra terenului în suprafață de 4184 mp, prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 752/04.05.2007.
Comparând titlurile de proprietate ale celor două părți, instanța observă că, acestea provin de la autori diferiți, ipoteză în care, potrivit practicii unanime în materia acțiunii în revendicare, urmează a se da câștig celui al cărui autor avea un drept preferențial. Cu toate acestea, premisa necesară comparării titlurilor de proprietate constă în identificarea unei suprapuneri în fapt a imobilelor în litigiu, întrucât promovarea acțiunii în revendicare are ca scop reluarea posesiei, implicit și a proprietății suprafețelor ocupate în mod efectiv, respectiv în fapt, de către partea adversă.
Raportul de expertiză întocmit de către expert Roscan A. relevă că, terenul proprietatea reclamantului este compus din două parcele, respectiv ./1, în suprafață de 4227 mp și . 399/17/2/2, în suprafață de 820 mp. Suprafața de 4227 mp este delimitată conform punctelor de contur 25-24-23-26-_-32-33-34-35-36, iar suprafața de 820 mp, reprezentând . punctelor 21-20-19-18-17-16-15-40-22-14-13-39-12-11-42-10-9-23-24 (anexa nr. 1 la raportul de expertiză). Rezultă, prin urmare, o suprafață totală de 5047 mp, respectiv mai mare decât suprafața totală aparținând reclamantului conform înscrisurilor de proprietate.
Conform aceluiași raport de expertiză, terenul proprietatea pârâtului este compus din două parcele, respectiv ./1/9, în suprafață de 402 mp, conform măsurătorilor, față de 418 mp din acte, identificată prin punctele de contur 37-38-39-13-14-22 și 40, precum și din ./1/10, care compune lotul nr. 10, în suprafață măsurată de 407 mp, față de 422 mp, cât rezultă din acte. În consecință, în fapt pârâtul stăpânește o suprafață de teren mai mică decât cea din acte, cu 31 mp.
Totodată, raportul de expertiză relevă că, în fapt, pârâtul nu ocupă teren din suprafața reclamantului.
În acest context, aspectul că, urmare întocmirii documentațiilor cadastrale, a rezultat translatarea loturilor 9 și 10 ale pârâtului spre sud, peste ./17/1/2 până la limita proprietății reclamantului, respectiv până la ./2/ aparținând reclamantului nu poate fi corectat pe calea acțiunii în revendicare, dat fiind că într-o astfel de acțiune, interesează eventualele suprapuneri în fapt ale imobilelor în litigiu, nu și suprapunerile în drept.
De altfel, chiar și expertiza primului expert desemnat în cauză sugerează că, „este necesară revenirea pe poziția îngrădită a lizierei, deoarece în această poziție translatată precum este prevăzută în inventarul de coordonate al documentațiilor cadastrale, drumul de acces creat trece prin construcția edificată de reclamant” (f. 109).
Astfel fiind, instanța apreciază că argumentele reclamantului potrivit cărora poziția în teren a parcelei A399/17 nu coincide cu coordonatele trasate în planul parcelar, ceea ce înseamnă că acest plan parcelar a fost întocmit în mod greșit de către Primăria Agigea, precum și cele cu privire la aspectul că pentru loturile cumpărate de către pârât, deși există cărți funciare deschise, coordonatele din cartea funciară nu corespund cu cele din raportul de expertiză, toate acestea nu prezintă relevanță în cauză, raportat la limitele învestirii instanței, care nu a fost sesizată cu identificarea și rectificarea erorilor strecurate în documentațiile cadastrale întocmite pentru imobilele în litigiu.
Tot astfel, deși reclamantul a susținut cu prilejul cercetării la fața locului că, suprafața individualizată în anexa nr. 1 la raportul de expertiză prin punctele 37-38-41-6-5-4 este stăpânită în fapt de către pârât, în concordanță cu poziția nouă a parcelelor A399/17/1/1 și A399/17/1/2 rezultată în urma actualizării documentației cadastrale pentru parcelele A399/17/2/1 și A399/17/2/2, cu toate acestea reclamantul nu a reușit să probeze că, în fapt, pârâtul ocupă suprafața respectivă. Contrar argumentelor reclamantului, expertiza nu precizează că suprafața - neîngrădită - cuprinsă între punctele 37-38-41-6-5-4 este stăpânită de către pârât, ci doar că este inclusă în ./1, însă conform documentațiilor cadastrale.
În consecință, rezultă că, în fapt, pârâtul nu a îngrădit, posedă ori ocupă vreo suprafață de teren proprietatea reclamantului, iar îngrădirea loturilor 9 și 10 include și cotele indivize aferente de câte 10% din drumul de acces A399/17/1/2 – respectiv din . care reclamantul a înstrăinat-o soților R. și nu din propria alee de acces, A399/17/2/2, pe care reclamantul a inclus-o în suprafața cu care a rămas în urma înstrăinării și partajării suprafeței totale de 1 ha. Contractele de vânzare cumpărare încheiate între pârât și soții R. atestă fără dubiu că, acesta a dobândit în proprietate atât suprafețele individualizate ca fiind loturile nr. 9 și 10, cât și o cotă indiviză de 10%, măsurată ca fiind în suprafață de 81,60 mp, din drumul de acces A399/17/1/2.
În contextul argumentelor învederate, instanța va respinge acțiunea în revendicare formulată de către reclamantul G. P., în contradictoriu cu pârâtul S. G. N., ca neîntemeiată.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la ridicarea barării metalice edificate pe suprafața de teren reprezentând alee de acces, respectiv ./2, reclamantul nu a probat că pârâtul este proprietarul acestei construcții ori că exercită acte de folosință asupra acesteia (personal sau prin angajații săi). În cuprinsul raportului de expertiză – necontestat – se afirmă că baraca metalică este proprietatea numitului R., aflându-se numai în folosința pârâtului. Din coroborarea planșelor foto depuse la dosar cu răspunsurile părților la interogatoriu, nu rezultă că pârâtul este proprietarul barăcii metalice ori că exercită acte de folosință cu privirea la aceasta, motiv pentru care instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Cu referire la cererea reconvențională a pârâtului, potrivit art. 560 din NCC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Grănițuirea reprezintă o operațiune materială prin care se delimitează terenurile învecinate, aparținând unor proprietari diferiți, prin semne exterioare de hotar.
Acțiunea în grănițuire este admisibilă nu doar atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne de hotar, ci și în situația în care acestea există, dar sunt controversate, precum în speță, întrucât reclamantul a susținut că pârâtul ocupă și o parte din . reprezentând ./2. Față de acest considerent, nu se poate aprecia că acțiunea în grănițuire este lipsită de interes, chiar dacă există semne de hotar între proprietățile vecine.
De asemenea, acțiunea în grănițuire este admisibilă și în ipoteza în care limitele proprietăților limitrofe se stabilesc pe linia actuală de hotar, în vederea curmării controverselor existente între părți.
În consecință, instanța va admite acest capăt de cerere și va stabili linia de hotar dintre terenul reclamantului și terenul pârâtului pe linia 40-22-14-13-39-12-11-42-10, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de către expertul R. A..
Instanța reține că, linia de hotar dintre cele două alei de acces – A399/17/2/2 aparținând reclamantului – și A399/17/1/2, din care pârâtul deține în proprietate câte o cotă indiviză aferentă loturilor nr. 9 și 10 – este materializată prin semne vizibile de hotar, astfel latura de la pct. 40 la pct. 39 este marcată prin stâlpi din țevă pătrată, iar latura de la pct. 39-10, prin stâlpi din țevă pătrată cu plasă de sârmă, ceea ce s-a constatat și cu prilejul cercetării la fața locului.
Având în vedere că, legea instituie obligația de grănițuire numai în ceea ce privește stabilirea/clarificarea liniei de hotar, nu și în privința modalității de stabilire a granițelor, instanța va admite în parte acest capăt de cerere, în sensul în care pârâtul reclamant nu poate impune reclamantului pârât realizarea delimitării prin gard, în contextul în care există deja semne vizibile de hotar, iar din răspunsul la interogatoriu a rezultat că reclamantul se opune grănițuirii prin edificarea unui gard (f. 90).
În consecință, instanța va respinge și capătul accesoriu al reconvenționalei pârâtului vizând obținerea autorizării instanței pentru edificarea gardului, cu obligarea reclamantului la suportarea a jumătate din contravaloarea materialelor și manoperei.
În temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 din C., instanța va obliga reclamantul-pârât la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2020,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial (parțial), acesta din urmă fiind diminuat la suma de 500 lei, raportat la soluția de admitere în parte a cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de către reclamantul G. P. domiciliat în orașul Eforie, localitatea Eforie Nord, ..28, cu domiciliul procesual ales în C., ..23, ., parter, . la Ș. și Ș. societate civilă de avocați, în contradictoriu cu pârâtul S. G. N. domiciliat în C., ..12A, ., ., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant S. G. N., în contradictoriu cu reclamantul-pârât G. P..
Stabilește linia de hotar dintre terenul reclamantului și terenul pârâtului pe linia 40-22-14-13-39-12-11-42-10-9.
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2020,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial (parțial).
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
O. M. S. SELMA Z.
O.M.S/07 Septembrie 2015
S.Z./ 07 Septembrie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6580/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6581/2015. Judecătoria... → |
|---|
