Plângere contravenţională. Sentința nr. 4906/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4906/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 4906/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4906
Ședința publică din data de 30.04.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta ., cu sediul în C., .. 4, ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentă av. M. D. și martorul S. B. Luigi lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul disp. art. 321-323 C., instanța procedează la audierea martorului S. B. Luigi, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentei pune concluzii de admitere a plângeri contravenționale astfel cum a fost formulată. Solicită, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic, având în vedere că situația de fapt reținută în cadrul procesului verbal nu corespunde realității, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză. Precizează că cei doi viitori angajați nu se aflau în prestarea serviciilor către petentă, aceștia începând activitatea ulterior. Solicită să se aibă în vedere și motivul de nulitate prevăzut de art. 19 alin. 1, nefiind consemnată în procesul verbal prezența unui martor, iar reprezentantul unității nu a fost de față la data întocmirii actului constatator astfel cum cere legea, sub sancțiunea nulității. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu măsura avertismentului.
În temeiul disp.art. 349 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta . a solicitat în principal, anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 08.08.2014 emis de I. T. de Muncă C., iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 08.08.2014 inspectori din cadrul ITM C. au procedat la verificarea activității acesteia de la punctul de lucru ocazie cu care au identificat 2 persoane pe nume Saracin M. si Lapa A. F., care în opinia inspectorilor desfășurau pentru petentă activitate lucrativă, fără însă a avea încheiat contract individual de muncă.
A susținut petenta că realitatea este cu totul alta decât cea reținută de către organele de control. De asemenea, procesul verbal l-a incheiat in lipsa reprezenantului legal al petentei si in lipsa unui martor asistent, actul fiind nul pentru incalcarea disp. art. 19 din Og nr. 2/2001.
Astfel, până la stabilirea situație de fapt, consideră petenta că trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție, potrivit dipozițiilor CEDO, iar una dintre condițiile esențiale pentru încheierea unui contract de muncă îl reprezintă consimțământul părților.
În drept, s-au invocat prevederile OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta s-a folosit de proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul S. B. Luigi.
Intimatul I. T. de Muncă C., legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că în urma unui control exercitat la punctul de lucru al societății petente la data de 07.08.2014, respectiv la Eforie Sus-Nord- beach bal, au fost identificati numitii Lapa A. si Saracin M. care exercitau activitati specifice obiectului de activitate precizand ca se aflau in perioada de proba.
Astfel, numitul Lapa A. a declarat pe propria răspundere în data de 08.08.2014 faptul că prestează activitate pentru . funcția de manipilant începând cu data de 06.08.2014,, program lucru 12.00-16.00 precizând ca nu a negociat salariul.
Numita Saracin M. a declarat pe propria răspundere la aceeasi data faptul că prestează activitate în funcția de barman începând cu data de 05.08.2014, program lucru 12.00-14.00 precizând ca nu a semnat contract de munca si nici nu a negociat salariul.
A aratat in continuare ca si in data de 08.08.2014 s-a continuat controlul urmare a instiintarii . nr. 7787/07.08.2014 prin care se solicitau documente, instiintare pe care a semnat-o numitul Lapa A..
Din verificările efectuate în registrul de evidență a salariaților . a rezultat că cele doua persoane mai sus identificate nu figurează înregistrate în calitate de salariate în baza unui contract individual de muncă, confirmând astfel cele declarate în fișa de identificare.
Astfel, a rezultat nerespectarea obligației angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă, în limba română, înainte de începerea raporturilor de muncă pentru această persoană, obligație instituită și supusă unui regim sancționatoriu, de prevederile art. 16 alin.1 din codul muncii.
De asemenea, intimatul a arătat că potrivit prevederilor art. 31-33 din codul muncii, și perioada de probă reprezintă perioada de executare a contractului individual de muncă, iar în modelul cadrul al contractului individual de muncă se prevede drept clauză a contractului, perioada de probă și obligația angajatorului de a încheia în formă scrisă contractul și negocierea acestei clauze.
Din punct de vedere al legalității formei și oportunității, procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea normelor sistemului legislației muncii.
În dovedirea susținerilor, intimatul a anexat la întâmpinare întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar la solicitarea petentei a încuviințat proba testimonială cu martorul S. Bogda Luigi.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 08.08.2014 petenta . a fost sancționată contravențional conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, cu amendă în cuantum de 20.000 lei, reținând în sarcina sa încălcarea obligației prev. de art. 16 alin.1 din Legea 53/2003, respectiv de a avea contract individual de muncă cu numitii Lapa A. si Saracin M., în formă scrisă, anterior începerii activității .
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 alin. 1 din același act normativ. Criticile referitoare la nerespectarea de catre inspectorii controlori a dispozitiilor art. 19 din acelasi act normativ nu pot fi retinute in cauza, deoarece actul sanctionator a fost incheiat in mod legal la sediul intimatului, iar lipsa unui martor asistent a fost corect motivata.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 249 Cod proc .civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În continuare, instanța apreciază că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act autentic întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petenta având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.
Așadar, în cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității.
Din fișa de identificare semnată de numitul Lapa A. rezultă că acesta desfășura activitate în folosul petentei începând cu data de 06.08.2014, fără a avea încheiat contract individual de muncă. Din fisa de identificare semnata de numita Saracin M. rezulta ca aceasta desfasura activitate in functia de barman la . din data de 05.08.2014, fara a avea incheiat contract individual de muncă.
Mai mult, aceste aspecte se coroboreaza si cu declaratia martorului audiat in cauza, S. B. Luigi care confirma faptul ce cele doua persoane mai venisera la punctul de lucru al petentei si in alte zile anterioare controlului, fiindu-i cunoscute deoarece este un client mai vechi al barului de pe plaja ce apartine societatii petente.
Așa fiind, instanța apreciază că în mod temeinic agenții constatatori au reținut în sarcina petentei fapta contravențională, iar prin probatoriul administrat în cauză, petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 16 din Codul Muncii, în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Iar, conform art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, anterior citat, această faptă fiind sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată
Prin urmare, potrivit legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei, petenta,, are posibilitatea legală de a angaja persoane fizice pentru a presta muncă pentru și sub autoritatea sa, având însă și obligația legală de a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, în limba română, anterior începerii activității, care se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților și se transmite inspectoratului teritorial de muncă, potrivit art. 16 din Legea 53/2003.
Având în vedere analiza sistematică a dispozițiilor art.32 și art.33 din Codul muncii conform căreia și perioada de probă face parte din executarea contractului individual de muncă, constituind și vechime în muncă, instanța reține că, în speță, petenta avea obligația încheierii unui contract individual de muncă.
Cu toate acestea, art. 34 alin. 1 din OG.2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia. Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că la aplicarea sancțiunii, agentul constatator a ținut cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, aplicând amenda în raport de limitele minime prev. de textul legal sancționator și de numărul de persoane depistate desfășurând activitate, măsura amenzii apărând astfel ca justificată, scopul sancțiunii contravenționale neputând fi atins și prin aplicarea avertismentului, susținerile petentei în acest sens fiind neîntemeiate.
Față de considerentele arătate instanța urmează să respingă plângerea contravențională astfel cum a fost formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta ., cu sediul în C., .. 4, ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/09.06.2015
Emis2com, azi, .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4916/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
