Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5127/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 5127/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 5127/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Mun. C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_

Dosar civil nr._

Sentința civilă nr.5127

Ședința publică din data de 06 Mai 2015

Instanța constituită din:

Președinte: Judecător C. I.

Grefier: L. B.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect rezoluțiune contract, acțiune formulată de reclamanta V. O. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Apt. 13, J. C., în contradictoriu cu pârâta B.-V. C.-IRIS (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Apt. 13, J. C., prin reprezentant legal V. A.-I. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Apt. 13, J. C..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la data de 20.04.2015, 05.05.2015 și 06.05.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

I. Cererea de chemare în judecată:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.12.2014, sub nr._, reclamanta V. O. a chemat în judecată pe pârâta B.-V. C.-IRIS prin reprezentant legal V. A.-I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

1. rezoluțiunea Contractului de Vânzare – Cumpărare autentificat sub nr.1354/18.04.2003 de B.N.P. E. T.
2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat argumentele ce succed.

(1). A dobândit apartamentul din Constanta, ., .. A, . comun, împreună cu defunctul sot, V. E., prin Contractul de vânzare cumpărare nr.7039/10.03.1992 încheiat cu R.A. Confort U. C., transcris sub nr._/10.06.1993 la notariatul de Stat Județean C..

La data de 18.04.2003, a înstrainat acest apartament către nepoata B.-V. C.-Iris, nascută la data de 15.03.2002, reprezentată prin curator B. V. A.-I., mama acesteia, contra sumei de_ lei ROL. În actul de vânzare-cumpărare s-a menționat că prețul a fost plătit de B. V. A.-I., în calitate de procurator de fonduri, mai înainte de semnarea și autentificarea actului.

La aceeași dată, a fost întocmit un înscris sub semnatură privată prin care s-a convenit că plata prețului se va face într-un termen de 10 ani de la data perfectării, respectiv până la data de 18.04.2013.

P. acelasi act, și-a rezervat dreptul de habitație viageră și gratuită asupra intregului.

(2). La data de 29.12.2008 a decedat soțul V. E., iar conform Certificatului de mostenitor nr.41/12.05.2009 întocmit la BNP S. M., au calitate de moștenitori ai acestuia, V. O. și B. –V. A.-I..

P. Sentința civilă nr._/22.06.2011 pronunțată de Judecatoria C. în dosarul nr._ , a fost desfacută casatoria dintre B. –V. A.-I. și Bragaoanu-V. I. D., minora B.-V. C.-Iris fiind încredințată mamei spre crestere și educare.

După divorț, a locuit împreună cu fiica și nepoata, în apartamentul nr.13 situat în Constanta, ., . A, județ C..

Desi ar fi trebuit să primească prețul apartamentului până cel tarziu la data de 18.04.2013, nici până la data promovării prezentei acțiuni cumpărătoarea, prin procuratorul său de fonduri, în calitate de reprezentant legal al acesteia, nu a achitat prețul vânzării.

În ultima perioadă au aparut disensiuni din ce în ce mai grave între reclamantă, fiică și nepoată, astfel că reclamanta a fost nevoită să părăsească apartamentul, desi avea rezervat un drept de abitație viageră asupra acestuia.

(3). Prezenta cauză este guvernată de dispozițiile Codului civil din 1864 avâd în vedere că actul juridic a fost încheiat la data de 18.04.2003, fiind aplicabile prevederile art.1365.

În condițiile în care pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului până cel târziu la data de 18.04.2003, astfel cum rezultă din înscrisul sub semnatură privată încheiat de părți, urmează ca aceasta să facă dovada de plata a prețului, în măsura in care aceasta există, reclamanta neavând a proba în cauză un fapt negativ, pârâta având obligația de a face dovada faptului pozitiv contrar acestuia, adică plata prețului.

În contractul de vânzare-cumpărare se arată doar că prețul a fost achitat anterior vânzării, ceea ce înseamnă că banii nu au fost dați în fața notarului public, astfel încât contractul încheiat în forma autentică să poată reprezenta o dovada în acest sens. Notarul nu a făcut decât să consemneze declarațiile părților, luând act de acestea, dar neputând atesta veridicitatea lor în condițiile în care nu a luat cunoștință de aceste fapte, în mod nemijocit, ex proprius sensibus. Acest lucru confirmă sustinerea reclamantei că prețul apartamentului nu a fost achitat astfel cum în mod eronat a fost consemnat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți.

În drept, reclamanta a invocat art.1298 și art.1365 cod civil din 1864; art.194 C.proc.civ..

În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (filele nr.8– 17, din dosar).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.565,00 lei, achitată conform chitanței ../Data CT XWM_/10.12.2014 (fila nr.7, din dosar).

II. Întâmpinarea:

P. întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 19.01.2015, pârâta a învederat că este de acord cu capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului, dar, având în vedere această poziție procesuală, solicită instanței să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Pârâta a arătat în acest sens că:

(1). Este real faptul că a dobândit apartamentul din Constanta, . la data de 18.04.2003 pentru fiica sa, B.-V. C.-Iris. La acea dată, fiica avea numai un an, fiind nascută la data de 15.03.2002. În contract s-a menționat că pretul de_ lei ROL a fost achitat de mamă, în calitate de procurator de fonduri, mai înainte de semnarea și autentificarea actului.

(2). Înțelegerea părților a fost că plata prețului se va face într-un termen de 10 ani de la data perfectării contractului, respectiv până la data de 18.04.2013, deoarece, la acea dată, nu beneficia de suma de_ lei. Tocmai în considerarea acestui fapt, al neachitării efective a prețului, reclamanta și-a rezervat dreptul de habitație viageră și gratuită asupra întregului apartament.

După data vânzării, reclamanta a continuat să locuiască în apartament, iar după divorțul intervenit între părinții pârâtei, în apartament s-au mutat mama și fiica pârâtă.

(3). Recunoaște faptul că nu achitat reclamantei prețul apartamentului nici măcar la data promovării prezentei acțiuni, deși prețul trebuia plătit cel tarziu până la data de 18.04.2013. P. urmare, nu poate face dovada achitării prețului, astfel cum solicită reclamanta.

În drept, pârâta nu a invocat niciun temei.

În susținerea întâmpinării, pârâta nu a depus la dosarul cauzei, niciun înscris.

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

I. Asupra capătului de cerere declararea judiciară a rezoluțiunii contractului:

1. În drept – legea civilă aplicabilă rezoluțiunii contractului:

Potrivit art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

În același sens dispun art.6 alin.3 C.civ. și art. 4 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, actele juri­dice lovite de nulitate absolută ori relativă sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. Așadar, validitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea în vigoare în momentul în­cheierii actului juridic, fiind fără relevanță faptul că legea nouă (ulterioară momentului încheierii actului) ar adăuga o condiție de validitate sau efi­cacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condiție.

Pentru speța dedusă judecății, rezoluțiunea – cauză de ineficacitate a actului juridic, este deci supusă legii în vigoare în momentul încheierii actului (Contract de Vânzare – Cumpărare autentificat sub nr.1354/18.04.2003 de B.N.P. E. T.), respectiv Codului civil din 1864.

2. În drept – contractul și rezoluțiunea contractului:

Art.969 alin.1 C.civ.: Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante (principiul forței obligatorii a contractului - pacta sunt servanda).

Art.970 C.civ.: Conventiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceeace este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligațiunei, după natura sa.

Art.1020 C.civ.: Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.

Art. 1021 C.civ.:Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese. Desfiintarea trebuie sa se ceară inaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.

Art.1365 C.civ.:

Dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării.

3. În drept – condițiile esențiale pentru declararea rezoluțiunii judiciare:

(1). să existe o neexecutare totală (caz în care nu se mai pune problema evaluării gravității) sau parțială (în acest caz, și esențială, determinantă sau suficient de importantă) a obligației contractuale;

(2). neexecutarea să fie culpabilă (condiția culpei);

(3). în principiu, punerea în întârziere prealabilă a debitorului.

4. Situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză:

Reclamanta a dobândit imobilul apartament nr.13, situat în Constanta, ., . A, județ C., ca bun comun, împreună cu defunctul sot, numitul V. E., prin Contractul de vânzare-cumpărare nr.7039/10.03.1992 încheiat cu R.A. Confort U. C., transcris sub nr._/10.06.1993 la Notariatul de Stat Județean C. (fila nr.11, din dosar).

P. Contractul de Vânzare – Cumpărare autentificat sub nr.1354/18.04.2003 de B.N.P. E. T., reclamanta și soțul acesteia, numitul V. E., au înstrăinat imobilul către nepoata B.-V. C.-Iris, nascută la data de 15.03.2002 (fila nr.15, din dosar), reprezentată prin curator B.- V. A.-I., mama acesteia, contra sumei de_ lei ROL.

În actul de vânzare-cumpărare s-a consemnat că pentru suma de_ lei (ROL) reprezentând prețul vânzării, vânzătorii declară că au primit-o de la doamna B. V. A.-I., în calitate de procurator de fonduri, mai înainte de semnarea și autentificarea actului.

P. înscrisul sub semnătură privată datat 18.04.2003, B. V. A.-I. s-a angajat față de vânzători (părinții acesteia) să achite prețul vânzării într-un termen de 10 ani de la data perfectării vânzării, respectiv până la data de 18.04.2013 (fila nr.16, din dosar).

La data de 29.12.2008 a decedat soțul reclamantei, numitul V. E., iar conform Certificatului de mostenitor nr.41/12.05.2009 întocmit la BNP S. M., au calitate de moștenitori ai acestuia, V. O. și B. V. A.-I. (aspect necontestat de pârâtă).

Desi reclamanta ar fi trebuit să primească prețul vânzării până cel tarziu la data de 18.04.2013, nici până la data promovării prezentei acțiuni cumpărătoarea, prin procuratorul său de fonduri, în calitate de reprezentant legal al acesteia, nu a achitat prețul vânzării.

5. În speță – îndeplinirea condițiilor esențiale pentru declararea rezoluțiunii judiciare:

Având în vedere situația de fapt reținută și poziția procesuală exprimată de pârâtă, instanța constată îndeplinite condițiile esențiale pentru declararea rezoluțiunii judiciare a contractului încheiat de părțile litigante, din probele administrate în cauză rezultând că, de fapt, rezoluțiunea solicitată a fost pentru reclamantă o soluție de ultim resort la care a apelat.

(1). În speță, condiția substanțială, de fond privind neexecutarea este îndeplinită sub forma unei neexecutări totale a obligației contractuale izvorâte dintr-un contract pentru care legea permite rezoluțiunea. Neexecutarea se concretizată în faptul că pârâta nu a achitat prețul vânzării, neachitarea prețului fiind prevăzută drept cauză a rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare, conform art.1365 Cod Civil din 1864.

Acest aspect a fost recunoscut expres de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Aceasta a arătat că, contrar celor reținute în Contractul de Vânzare – Cumpărare autentificat sub nr.1354/18.04.2003 de B.N.P. E. T. în privința achitării prețului, înțelegerea părților a fost că plata prețului urma a se face într-un termen de 10 ani de la data perfectării contractului, respectiv până la data de 18.04.2013, deoarece, la acea dată, nu beneficia de suma de_ lei. Tocmai în considerarea acestui fapt, al neachitării efective a prețului, reclamanta și-a rezervat dreptul de habitație viageră și gratuită asupra întregului apartament. După data vânzării, reclamanta a continuat să locuiască în apartament, iar după divorțul intervenit între părinții pârâtei, în apartament s-au mutat mama și fiica pârâtă. A mai arătat pârâta că recunoaște faptul că nu achitat reclamantei prețul apartamentului nici măcar la data promovării prezentei acțiuni, deși prețul trebuia plătit cel tarziu până la data de 18.04.2013, astfel că nu poate face dovada achitării prețului, astfel cum a solicitat reclamanta prin cererea introductivă de instanță.

(2). Neexecutarea de către pârât a obligației privind plata prețului vânzării este culpabilă, condiția culpei fiind pe deplin probată în speță prin recunoaștere de către pârâtă.

(3). Condiția formală privind punerea în întârziere a pârâtului nu va mai fi analizată de instanță având în vedere că pârâta a fost de acord cu admiterea capătului de cerere privind declararea judiciară a rezoluțiunii contractului.

6. În speță – soluția instanței asupra rezoluțiunii judiciare:

Constatând îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare, instanța va admite cererea de chemare în judecată având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare cumpărare – acțiune formulată de reclamanta V. O., în contradictoriu cu pârâta B.-V. C. Iris,prin reprezentant legalV. A. I.și, dând efect soluției de admitere, va dispune rezoluțiunea Contractului de Vânzare – Cumpărare autentificat sub nr.1354/18.04.2003 de B.N.P. E. T.

II. Asupra cheltuielilor de judecată:

1. În drept:

Art. 453 alin.1 C.proc.civ.rep:

http://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp2885622/_.HTM - #Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. http://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp2885622/_.HTM - #(2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Art. 454 C.proc.civ. rep: http://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp2885622/_.HTM - # Exonerarea pârâtului de la plată

http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp133064/_.HTM - #Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cuexcepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere. Dispozițiile art.1.522 alin.(5) din Codul civil rămân aplicabile.

Art.1522 Cod Civil: Punerea în întârziere de către creditor

http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp3539762/_.HTM - #(1) Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată.

http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp3539762/_.HTM - #(2) Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.

http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp3539762/_.HTM - #(3) P. notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.

http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp3539762/_.HTM - #(4) Până la expirarea termenului prevăzut la alin.(3), creditorul poate suspenda executarea propriei obligații, poate cere daune-interese, însă nu poate exercita celelalte drepturi prevăzute la art. 1.516, dacă prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi dacă debitorul îl informează că nu va executa obligațiile în termenul stabilit sau dacă, la expirarea termenului, obligația nu a fost executată.

http://10.16.101.23/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp3539762/_.HTM - #(5) Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.

2. În speță:

Cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, învederâând totodată instanței că își rezervă dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Având în vedere că:

- pârâta a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile legal citate, pretenția reclamantului, fiind de acord cu declararea judiciară a rezoluțiunii contractului

- reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada punerii în întârziere a pârâtei în condițiile excepției prevăzute de art.454 C.proc.civ.rep. rap. la art.1522 alin.1 teza I Cod Civil, adică prealabil pornirii procesului, printr-o notificare scrisă

- în speță nu poate fi reținut niciunul dintre cazurile reglementate de art.1522 Cod Civil pentru a considera că pârâta a fost de drept pusă în întârziere

- prin urmare, pârâtei nu i se poate aplica excepția prevăzută de art.454 C.proc.civ.rep.,

instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

III. Instanța din oficiu:

În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ.rep., instanța va lua act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Reținând dispozițiile legale ce succed,

- art.466 alin.1 C.proc.civ. rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ. rep.;

- art.468 alin.1 C.proc.civ. rep.;

- art.471 alin.1 C.proc.civ. rep.,

prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect rezoluțiune contract – acțiune formulată de reclamanta V. O., CNP_, cu domiciliul în Mun. C., ., ., Apt. 13, J. C., în contradictoriu cu pârâta B.-V. C. Iris, CNP_,cu domiciliul în Mun. C., ., ., Apt. 13, J. C., prin reprezentant legal V. A. I., CNP_,cu domiciliul în Mun. C., ., ., Apt. 13, J. C..

Dispune rezoluțiunea Contractului de Vânzare – Cumpărare autentificat sub nr.1354/18.04.2003 de B.N.P. E. T..

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Ia act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial pe cale separată.

Cu drept de apella Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ. rep..

Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității,conform art.471 alin.1 C.proc.civ. rep..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2015.

Președinte, Grefier,

Judecător C. I. L. B.

Red. Jud. C.I. / ­­02.09.2015;

Tehnored. Grf. L.B. / ­­07.05.2015/ 4 exp.

Comunicat 2 exp.

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5122/2015. Judecătoria...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 4999/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 22-12-2015, Judecătoria CONSTANŢA Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 22-12-2015, Judecătoria CONSTANŢA Pretenţii. Sentința nr. 5125/2015. Judecătoria CONSTANŢA Contestaţie la executare. Sentința nr. 5122/2015. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 4999/2015. Judecătoria CONSTANŢA Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5004/2015. Judecătoria CONSTANŢA Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5034/2015. Judecătoria CONSTANŢA Plângere contravenţională. Sentința nr. 5037/2015. Judecătoria CONSTANŢA