Plângere contravenţională. Sentința nr. 5165/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5165/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 11007/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. 11._
Sentința civilă nr. 5165/2015
Ședința publică din data 07.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind petentele S.C. D. L. S.R.L., G. T. DMCC și intimatul I. T. DE REGIM SILVIC SI DE VANATOARE BUCURESTI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 07.05.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 11.04.2014, sub nr. 11._, petentele S.C. D.-L. S.R.L. și G. T. DMCC au solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE BUCUREȘTI, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/02.04.2014 și a procesului verbal de dare în custodie ., nr._/02.04.2014, emis pentru executarea acestuia, și, în consecință, exonerarea de plata amenzii stabilite prin acesta și obligarea intimatului la restituirea către petenta G. T. DMCC a cherestelei confiscate, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, au arătat că, prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză, petenta S.C. D. L. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 lit. l din Legea nr. 171/2010, dispunându-se, totodată, și aplicarea sancțiunii complementare constând în confiscarea cherestelei proprietatea celeilalte petente, reținându-se în sarcina petentei-contraveniente că a vândut la export prin Portul C. Sud Agigea cantitatea de 48,145 m.c. cherestea rășinoase fără aviz de însoțire secundar, nefiind luat în considerare avizul secundar de însoțire nr._/17.03.2014.
Acestea au mai arătat că reținerea săvârșirii contravenției în sarcina petentei S.C. D. L. S.R.L. este nelegală, întrucât, potrivit înțelegerii părților, materializată în contractul intervenit între acestea și în factura fiscală din data de 11.03.2014, prin care a fost vândută cantitatea de 48,145 m.c. de cherestea confiscată de intimată, petentele, părți în contractul de vânzare-cumpărare cherestea, au stabilit că vânzarea se va realiza potrivit clauzei INCOTERMS FCA în localitatea P., jud. Suceava, astfel că, ulterior datei de 18.03.2014, când a fost întocmită declarația de tranzit emisă de Biroul Vamal de Frontieră Dornești, în baza avizului secundar de însoțire a mărfii nr._/17.03.2014, ca urmare a realizării operațiunii de vămuire pentru export, a operat transferul dreptului de proprietate asupra cherestelei vândute de la petenta-contravenientă S.C. D. L. S.R.L. către petenta G. T. DMCC, la data controlului – 02.04.2014, petenta-contravenientă nemaiavând nicio obligație de îndeplinit în privința cherestelei confiscate, aceasta nemaiaflându-se în proprietatea sa și, astfel, aceasta neputându-se face vinovată de săvârșirea contravenției ce i s-a reținut în sarcină.
Totodată, au mai învederat că în baza avizului de însoțire secundar nr._/17.03.2014, în vederea efectuării exportului cherestelei, a fost întocmită declarația de tranzit pentru materialele lemnoase containerizate, acest document substituindu-se avizului secundar de însoțire, în acord cu prevederile art. 4 alin. 2 și art. 9 lit. b din H.G. nr. 996/2008, în privința materialelor lemnoase containerizate destinate exportului din spațiul vamal comunitar, astfel că, și sub acest aspect, sancționarea contravențională este nelegală, cheresteaua destinată exportului având documentele de însoțire prevăzute de lege.
În privința sancțiunii complementare a confiscării materialului lemnos supus exportului, dispusă prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză, acestea au arătat că, prin raportare la prevederile art. 37 din Legea nr. 171/2010, având în vedere că proprietara cherestelei confiscate, petenta G. T. DMCC, nu are calitatea de contravenientă, se impune restituirea materialului lemnos confiscat către aceasta.
În fundamentarea capătului de cerere subsidiar, s-a învederat că pericolul social minim creat prin săvârșirea faptei contravenționale ce s-a reținut în sarcina petentei-contraveniente și conduită anterioară bună a acesteia constituie argumente în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și cele ale Legii nr. 171/2010.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens, alăturat cererii, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul verbal de contravenție contestat și procesul verbal de dare în custodie, contractul nr. 132/05.01.2014, factura nr. 4/11.03.2014 și specificația aferentă acesteia, avizul secundar de însoțire nr._/17.03.2014, declarația vamală de export nr. 14ROIS2700E0039599 din 18.03.2014 și certificatul de cantitate emis în baza măsurătorilor volumetrice nr. 10.3/26.03.2014.
Totodată, acestea au solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului lor.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege în acest scop, intimatul a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii contravenționale formulate, cu motivarea că actul administrativ de sancționare contestat în cauză este legal și temeinic.
În fundamentarea poziției sale procesuale, acesta a arătat că petenta S.C. D. L. S.R.L. a fost sancționată în temeiul art. 19 lit. l din Legea nr. 171/2010 pentru că a transportat materialul lemnos, 41,909 m.c. de cherestea, de la Terminalul de containere Burdujeni - Suceava până în Portul C. Sud Agigea fără a avea documente de însoțire pentru acesta pe întreaga lungime a rutei de transport, aceasta în condițiile în care avizul de însoțire secundar nr._/17.03.2014, nu constituie document de însoțire a materialului lemnos de la expeditor până în portul C., ci numai până în Suceava – Gara Burdujeni, aceasta localitate fiind indicată în cuprinsul său în rubrica „Punct de descărcare”.
În privința excepției de la obligativitatea eliberării avizului de însoțire a materialului lemnos prevăzută de art. 4 alin. 9 lit. b din Normele de aplicare a H.G. nr. 996/2008, intimatul a învederat că aceasta nu este aplicabilă în speță, întrucât, în acord cu această dispoziție legală, excepția vizează doar materialele lemnoase destinate exportului prin intermediul operatorilor portuari, or, în cauză, petenta-contravenientă nu avea încheiat un astfel de contract cu niciun operator portuar.
Totodată, acesta a mai menționat că emiterea avizului de însoțire a mărfii era obligatorie și prin raportare la prevederile art. 4 alin. 7 din același act normativ, întrucât se schimba mijlocul de transport, din auto în tren, avizul de însoțire fiind necesar a fi emis pentru fiecare mijloc de transport în parte.
În privința incidenței în speță a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 171/2010, relative la restituirea materialului lemnos confiscat proprietarului, intimatul a învederat că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile întrucât materialul lemnos a fost confiscat ca urmare a reținerii săvârșirii unei contravenții silvice, acesta nefiind reținut în vederea stabilirii și dovedirii provenienței legale, situație în care restituirea sa poate fi dispusă numai subsecvent anulării sancțiunii contravenționale complementare a confiscării.
De asemenea, acesta a mai arătat că sancțiunea aplicată petentei contraveniente a fost în mod just individualizată de agentul constatator, neimpunându-se înlocuirea amenzii aplicate în cuantumul minim prevăzut de lege, de 10.000 de lei, cu sancțiunea avertismentului, întrucât contravenția reținută în sarcina petentei nu este de gravitate redusă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-art. 208 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 171/2010, ale Normelor de aplicare a H.G. nr. 996/2008 și ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens, alăturat întâmpinării, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul verbal de constatare a contravenției și procesul verbal de dare în custodie contestate, procesul verbal de inventariere a cherestelei și avizul de însoțire secundar nr._/17.03.2014.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de părți. De asemenea, la solicitarea instanței, Biroul Vamal de Frontieră Dornești a depus documentația care a stat la baza emiterii declarației vamale de export cu nr. 14ROIS2700E0039599 din 18.03.2014 (filele 64-71) și a furnizat informații cu privire la modul de emitere și natura juridică ale declarației vamale de export nr. 14ROIS2700E0039599 din 18.03.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat în data de 02.04.2014, de către 2 agenți constatatori din cadrul intimatului, petenta S.C. D. L. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 lit. l din Legea nr. 171/2010, cu aplicarea art. 23 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că a vândut la export prin Portul C. Sud Agigea, operator portuar CSCT S.R.L., cantitatea de 48,145 m.p. cherestea rășinoase, conform inventarului anexat, fără aviz de însoțire secundar. S-a mai reținut că, în mod necorespunzător, Biroul Vamal de Frontieră C. Sud Agigea, pentru justificarea provenienței cherestelei, a prezentat avizul de însoțire nr._/17.03.2014, emis de S.C. D. L. S.R.L. pentru cantitatea de cherestea de 41,909 m.p., cu punct de descărcare Gara Burdujeni, județul Suceava, container MSCU, nr._.
Prin același act administrativ, în temeiul art. 19 lit. l din Legea nr. 171/2010, a fost dispusă și sancțiunea contravențională complementară a confiscării cantității de 48,154 m.c. cherestea, conform inventarului anexat, proprietatea petentei G. T. DMCC, în vederea aducerii la îndeplinire a acesteia fiind întocmit și procesul verbal de dare în custodie a bunurilor confiscate nr._/02.04.2014, prin care cheresteaua confiscată a fost dată în custodia lui A. I., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Murfatlar.
Prin raportare la data încheierii procesului verbal de contravenție contestat - 02.04.2014, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia - fila 34 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale - 11.04.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare și depunere a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 32 din Legea nr. 171/2010, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agenții constatatori care l-au instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și suspendarea exercitării dreptului de a conduce, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța apreciază că procesul verbal contestat ., nr._/02.04.2014 se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri, ca urmare a interpretării înscrisurilor avute la dispoziție la momentul constatării contravenției.
În fapt, astfel cum rezultă din contractul nr. 132/05.01.2014 și din factura fiscală nr. 4/11.03.2014, petenta-contravenientă i-a vândut celeilalte petente cantitatea de 41,909 m.c. cherestea, condițiile vânzării fiind cele stabilite de standardul INCOTERMS FCA, localitatea stabilită pentru predarea cherestelei fiind P. (FCA P.).
În acord cu acest standard comercial, vânzătorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care a predat marfa vămuită pentru export, în grija cărăușului desemnat de cumpărător la locul sau punctul convenit. În momentul îndeplinirii obligației de predare operează și transferul dreptului de proprietate asupra mărfii astfel vândute, în speță, transferul dreptului de proprietate asupra cantității de 41,909 m.c. cherestea, conform documentelor de însoțire, 48,145 m.c., conform inventarului întocmit de agenții constatatori, de la vânzătoarea- contravenientă către cumpărătoarea-petentă G. T. DMCC a operat în data de 18.03.2014, ulterior realizării operațiunii de vămuire în vederea exportului a cantității de cherestea vândute, a întocmirii declarației vamale de export nr. 14ROIS2700E0039599 din 18.03.2014 și a predării mărfii, în localitatea P., județul Suceava, cărăușului desemnat de petenta-cumpărătoare.
Avizul de însoțire secundar nr._/17.03.2014 (fila 39), emis de petenta S.C. D. L. S.R.L., are calitatea de document de însoțire a cherestelei în litigiu pentru transportul rutier al acesteia desfășurat de la punctul de încărcare din P., județul Suceava, până în Suceava, Gara Burdujeni – Terminal Containere.
Conform adresei nr. BVDO/1395/14.04.2015 a Biroului Vamal de Frontieră Dornești, în acord cu prevederile art. 59 alin. 1-3 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 și cu prevederile art. 796a și 796b din Regulamentul CEE nr. 2454/93, pentru cheresteaua în litigiu, având în vedere proveniența comunitară a acesteia, nu a fost necesară și emiterea unei declarații de tranzit, fiind suficientă acceptarea declarației vamale de export nr. 14ROIS2700E0039599 din 18.03.2014.
În drept, conform art. 19 lit. a din Legea nr. 171/2010, constituie contravenție silvică - expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală. De asemenea, potrivit art. 19 lit. l din același act normativ, constituie contravenție silvică - vânzarea și/sau cumpărarea materialelor lemnoase fără proveniență legală sau fără avizele de însoțire ori documentele echivalente acestora, prevăzute în normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare. În conformitate cu prevederile art. 19 și art. 23, aceste contravenții se sancționează cu o amendă cuprinsă între 10.000 și 25.000 de lei în cazul contravenienților persoane juridice.
În concordanță cu prevederile art. 22 alin. 1, în cazul în care agenții constatatori constată că în timpul transportului cu mijloace feroviare sau navale materialele lemnoase nu sunt însoțite de avizul de însoțire ori de documentul comunitar echivalent acestuia, prevăzut în normele privind circulația materialelor lemnoase, sau că nu au proveniență legală, confiscarea materialelor lemnoase se realizează după sosirea lor în stația/portul de destinație, la locul prevăzut pentru descărcare, cu anunțarea în scris a destinatarului despre confiscare, de către personalul autorizat al operatorului de transport feroviar, administratorului și/sau gestionarului infrastructurii/căpitanul portului, după caz.
În consonanță cu dispozițiile art. 37 alin. 1 din același act normativ, materialul lemnos confiscat a cărui proveniență se identifică se pune la dispoziția proprietarului de drept, dacă acesta nu este contravenient.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, aprobate prin H.G. nr. 996/2008, în forma aflată în vigoare la momentul sancționării contravenționale a petentei, documentul de însoțire pentru cherestele este avizul de însoțire secundar. Potrivit alin. 7 al aceluiași articol, avizul de însoțire secundar se eliberează pentru fiecare mijloc de transport în parte.
Conform art. 4 alin. 9 lit. b, este exceptată de la obligația emiterii avizului secundar de însoțire, cheresteaua destinată exportului prin intermediul operatorilor portuari, care se transportă la navă pentru a fi expediată în afara teritoriului vamal al României; în această situație documentul echivalent avizului de însoțire este ordinul de îmbarcare (mate"s receipt) pentru materialele lemnoase necontainerizate, respectiv "Raportul de încărcare la nave"/ "Declarația de tranzit" pentru materialele lemnoase containerizate.
În cauză, având în vedere considerentele expuse în precedent, instanța apreciază că petenta-vânzătoare S.C. D. L. S.R.L. a efectuat operațiunea de vânzare către petenta-cumpărătoare G. T. DMCC în data de 18.03.2014, ulterior realizării operațiunii de vămuire în vederea exportului a cantității de cherestea vândute, a întocmirii declarației vamale de export nr. 14ROIS2700E0039599 din 18.03.2014 și a predării mărfii, în localitatea P., județul Suceava, cărăușului desemnat de petenta-cumpărătoare, moment în care a operat și transferul dreptului de proprietate asupra cherestelei în litigiu de la vânzătoarea sancționată contravențional la cumpărătoarea-petentă, astfel că, pentru transportul efectuat de la Terminalul de containere – Burdujeni Suceava până în Portul C. Sud Agigea, răspunderea juridică pentru legalitatea efectuării transportului îi incumbă petentei G. T. DMCC, nu petentei S.C. D. L. S.R.L., astfel cum, în mod eronat, au reținut agenții constatatori, sub acest aspect actul administrativ de sancționare contestat în cauză fiind nelegal.
Totodată, instanța mai reține că, astfel cum s-a arătat și în precedent, pentru transportul efectuat de la locul de încărcare a cherestelei până la Terminalul de containere – Burdujeni Suceava, pentru legalitatea căruia răspunderea îi incumba petentei-contraveniente S.C. D. L. S.R.L., aceasta a respectat dispozițiile legale, întocmind, în acord cu art. 4 alin. 2 din Norme, avizul de însoțire secundar nr._/17.03.2014 (fila 39).
De asemenea, față de informațiile furnizate de Biroul Vamal de Frontieră Dornești, potrivit cărora, urmare a emiterii declarației vamale de export nr. 14ROIS2700E0039599 din 18.03.2014, nu mai era necesară și emiterea unei declarații de tranzit, fiind suficientă acceptarea declarației vamale de export nr. 14ROIS2700E0039599 din 18.03.2014, și față de cele reținute de agenții constatatori în cadrul actului administrativ de sancționare contestat în cauză, potrivit cărora exportul cherestelei în litigiu s-a realizat prin intermediul operatorului portuar CSCT S.R.L., instanța apreciază că în privința transportului efectuat pe calea ferată, astfel cum rezultă din declarația de export, de la Terminalul de containere – Burdujeni Suceava până în Portul C. Sud Agigea, este aplicabilă excepția prevăzută de art. 4 alin. 9 lit. b din Norme, declarația de export constituind, pentru această parte a transportului, document de însoțire a cherestelei – document echivalent avizului de însoțire, în acord cu prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, precitat, astfel că, și prin raportare la acest aspect, sancționarea petentei este netemeinică și nelegală.
Instanța mai reține că, în fapt, astfel cum rezultă din cuprinsul actului administrativ de sancționare contestat în cauză și din cuprinsul întâmpinării depuse de intimat, petenta S.C. D. L. S.R.L. a fost sancționată contravențional pentru că a transportat cantitatea de 41,909 m.c. cherestea, conform documentelor de însoțire, 48,145 m.c., conform inventarului, de la Terminalul de containere – Burdujeni Suceava până în Portul C. Sud Agigea fără aviz de însoțire secundar, or, față de încadrarea juridică stabilită de agenții constatatori ca fiind aplicabilă conduitei petentei, respectiv – vânzarea materialului lemnos fără aviz de însoțire secundar, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției astfel reținute, după cum s-a arătat și în precedent, vânzarea s-a efectuat în acord cu clauza INCOTERM FCA, potrivit avizului secundar de însoțire nr._/17.03.2014 (fila 39). În același sens, instanța apreciază că pentru fapta materială efectiv reținută în sarcina petentei sunt aplicabile dispozițiile art. 19 lit. a din Legea nr. 171/2010, precitate, nu cele ale art. 19 lit. l din același act normativ, astfel cum, în mod eronat, s-a reținut în cauză, activitatea de transportare a materialului lemnos fără aviz de însoțire secundar constituind o contravenție distinctă, care presupune identificarea și sancționarea transportatorului, activitate nerealizată de agenții instrumentatori.
În aceste condiții, instanța constată că procesul verbal este nelegal, greșita încadrare juridică a faptei fiind de natură a aduce atingere normei imperative cuprinse în art. 1 din O.G. nr. 2/2001, care consacră principiul legalității în materie contravențională. Prin nerealizarea unei concordanțe depline între fapta descrisă și încadrarea în drept a acesteia se împiedică exercitarea de către instanță a controlului legalității și temeiniciei procesului verbal. Având în vedere considerentele ce preced, instanța constată că sancțiunile aplicate contravenientei sunt lipsite de temei juridic, motiv pentru care apreciază că se impune înlăturarea acestora, procesul verbal de contravenție fiind nul, deoarece se fundamentează pe un text de lege care nu este aplicabil faptei săvârșite de contravenientă.
În același sens, instanța reține că, în materie contravențională, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, care consacră principiul legalității pedepsei subsumat principiului legalității răspunderii (nullum judicium sine lege), sancțiunea trebuie aplicată în limitele prevăzute de lege.
Aplicarea unei sancțiuni nelegale conduce la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, instanța fiind investită doar cu verificarea legalității și temeiniciei actului administrativ prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale, fiind inadmisibil ca aceasta să procedeze la încadrarea juridică a faptei în raport cu starea de fapt reținută. Această interpretare respectă principiul legalității răspunderii, nullum judicium sine lege. În acest sens, chiar dacă în primă instanță competența de soluționare a plângerii revine judecătoriei, instanța de apel competentă este o instanță de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Raportat la faptul că actul contestat este unul administrativ și instanța competentă să soluționeze apelul este cea de contencios administrativ, rezultă că procedura aplicabilă trebuie să respecte în toate etapele principiile dreptului administrativ, neputându-se concepe o procedură mixtă în diverse faze procesuale. Astfel, instanța nu se poate substitui autorității administrative, singura competentă să aplice sancțiunea amenzii contravenționale. Dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 conform cărora, soluționând plângerea, instanța „hotărăște asupra sancțiunii”, se referă la posibilitatea instanței de a verifica dacă individualizarea sancțiunii a fost corectă, în caz contrar instanța putând să micșoreze cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancțiune mai gravă cu una mai puțin gravă, să înlăture o sancțiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele care stabilesc sancțiunile contravenționale.
Pentru considerentele expuse în precedent, constatând că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, fiind astfel înlăturată prezumția relativă de veridicitate și legalitate a acestuia, instanța va admite plângerea petentelor și, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, va anula procesul verbal de contravenție contestat și procesul verbal de dare în custodie, ca act subsecvent care nu poate avea o existență de sine-stătătoare, contravenienta urmând a fi exonerată de la plata amenzii contravenționale ce i s-a stabilit în sarcină, sancțiunea contravențională complementară a confiscării cantității de 41,909 m.c. cherestea, conform documentelor de însoțire, 48,145 m.c., conform inventarului, va fi înlăturată, întrucât existența acesteia este condiționată de legala constatare și sancționare a unei contravenții silvice, și, în consecință, se va dispune restituirea de către intimat petentei G. T. DMCC a cherestelei confiscate și date în custodie prin procesul verbal de dare în custodie ., nr._/02.04.2014, prezenta hotărâre fiind executorie în acord cu dispozițiile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 171/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de petentele S.C. D.-L. S.R.L.CUI RO_, cu sediul ales in CONSTANTA, ., nr. 20-26, . G. T. DMCC, cu sediul ales in CONSTANTA, ., nr. 20-26, . contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE BUCUREȘTI cu sediul in sector 4, București, .. 1A, .> Anulează procesul verbal de contravenție ., nr._/02.04.2014 și procesul verbal de dare în custodie ., nr._/02.04.2014.
Dispune restituirea de către intimat petentei G. T. DMCC a cherestelei confiscate și date în custodie prin procesul verbal de dare în custodie ., nr._/02.04.2014.
Executorie.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.05.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud.M.I./05.06.2015 /4.ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5942/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5732/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
