Plângere contravenţională. Sentința nr. 5316/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5316/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 31972/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5316
Ședința publică din data de 11.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. V. și pe intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 04.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea data de 11.05.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul M. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal . nr._/24.09.2014, respectiv să se dispună anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 24.09.2014 conducea autoturismul marca Skoda nr._ pe DN39, dinspre M. spre C., fiind oprit în localitatea Eforie Sud pe motiv că a depășit viteza de 50 km/h. Se arată că pe sectorul de drum pe care circula, viteza nu era limitată la 50 km/h, viteza maximă admisă fiind de 100 km/h. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, se arată că în cuprinsul acestuia nu este specificat locul exact unde a fost constatată abaterea și nici mașina pe care era instalat aparatul radar. De asemenea, actul normativ indicat în procesul-verbal nu prevede referiri la fapta pretins săvârșită, în conformitate art.16 alin.1) din OG 2/2001. Se mai învederează că agentul constatator nu a ținut seama de prevederile NML 021-05 privind erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.118 și 121 alin.1) din OUG 195/2002R.
Intimatul, căruia i-a fost comunicată plângerea contravențională în acord cu prevederile art.201 alin.1) C.Proc.Civ., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivând că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale, iar din planșele fotografice rezultă că cele reținute de organul constatator reflectă adevărul.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, la dosar fiind depusă și documentația aferentă procesului-verbal contestat, precum și proba testimonială, fiind audiat martorul R. M..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/24.09.2014 petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin.1) din Reg.Aplicare al OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 24.09.2014 a condus autoturismul cu nr._ pe DN 39 Eforie Sud cu viteza de 120 km/h. Sancțiunea aplicată a fost avertismentul, precum și suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, astfel încât apreciază că procesul-verbal contestat este legal.
În ce privește susținerile petentului, referitoare la neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a locului exact unde a fost constatată contravenția, instanța reține că elementele de identificare menționate în actul sancționator, respectiv DN 39, localitatea Eforie Sud, sunt suficiente pentru a servi la circumstanțierea faptei.
De asemenea, în ce privește indicarea eronată a textului de lege, instanța constată netemeincia apărărilor petentului. Astfel, în cuprinsul procesului-verbal este indicat, ca și text de lege incriminator art.121 alin.1 din HG 1391/2006 (Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 R) și ca text de lege sancționator, art.102 alin.3) lit.e) din OUG 195/2002 R.
Potrivit art.121 alin.1 din HG 1391/2006, „Conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare”. Se observă astfel că, textul de lege indicat reglementează conduita generală, pe care adresanții actului normativ – în cazul de față conducătorii de vehicule – trebuie să o adopte și a cărei nerespectare atrage sancționarea.
În continuare, art. 102 alin.3) lit.e) din OUG 195/2002 R prevede: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Rezultă așadar că procesul-verbal cuprinde mențiunile necesare pentru încadrarea juridică a faptei contravenționale și determinarea sancțiunii aplicate, astfel că și din acest punct de vedere se apreciază ca fiind legal întocmit.
Referitor la susținerile petentului cu privind lipsa datelor de identificare ale autoturismului pe care era montat aparatul radar, instanța reține, pe de o parte că în procesul-verbal este identificat, prin numărul de înmatriculare, autoturismul pe care era instalat aparatul radar, respectiv_ . Pe de altă parte, instanța apreciază că lipsa unei astfel de mențiuni nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actului sancționator.
Astfel, din analiza disp.art.17 din OG 2/2001 se observă că elementele invocate de petent nu se regăsesc între cele enumerate expres și limitativ de legiuitor ca fiind obligatorii în completarea unui proces-verbal, a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a actului, iar în ce privește nulitatea relativă, aceasta este condiționată de probarea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal este legal, fiind încheiat cu respectarea prevederilor art.16-17 din OG 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art.1 teza a II-a din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”
Potrivit art.121 alin.1) din HG nr.1391/2006, conducătorii sunt obligați să respectiv viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă de mijloacele de semnalizare.
Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că abaterea contravențională a fost înregistrată cu aparatul radar, intimatul depunând în probațiune întreaga documentație ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal, inclusiv o planșe fotografice (f.19 dosar), în care se poate observa autoturismul Skoda cu nr._ rulând cu o viteză de 120 km/h.
Cu privire la omologarea și verificarea metrologică a aparatului radar, la dosar a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._/13.08.2014 (f.25 dosar), din care rezultă că aparatul cu care a fost constatată contravenția (identificat prin numărul autoturismului pe care este montat, inclusiv în cuprinsul procesului-verbal) a fost supus verificărilor metrologice, constatarea contravenției (24.09.2014) plasându-se în interiorul perioadei de valabilitate a buletinului de verificare, de 1 an de zile.
Totodată, intimatul a depus și dovada calificării operatorului radar de a utiliza aparatul, respectiv atestatul profesional (f.21 dosar), precum și certificatul de aprobare a modelului pentru aparatul radar (f.24) și adresele emise de BRML – Institutul Național de Metrologie privind modalitatea de funcționare și verificare metrologică a aparatelor radar de tip cinemometru (f.22-23).
Aceste adrese răspund și criticilor invocate de petent cu privire la erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, în sensul că verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05, inclusiv cele privind erorile tolerate, se efectuează numai cu ocazia evaluărilor, în vederea acordării aprobării de model și apoi cu ocazia verificărilor metrologice, și nu se aplică la funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor.
Prin urmare, la stabilirea vitezei de circulație, agentul constatator verifică imaginile capturate cu ajutorul aparatului radar, fără a mai face eventuale corecții în ce privește viteza înregistrată, în funcție de anumite marje de eroare.
Astfel fiind, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, prezumție relativă, pe care cel care îl contestă trebuie să o răstoarne prin proba contrarie.
Este real că și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, însă în egală măsură și aceasta este o prezumție relativă, de forță egală cu cea a legalității procesului-verbal. A afirma că în procedura plângerii contravenționale sarcina probei revine în mod absolut organului constatator ar însemna a lipsi de efecte juridice actele pe care acesta le întocmește, simpla formulare a unei plângeri fiind suficientă în această ipoteză pentru a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal.
Instanța apreciază că, în situația contestării unui proces-verbal, pentru care organul constatator a depus documentația aferentă în susținere, în speța de față inclusiv planșe fotografice, sarcina probei contrare revine petentului, aplicându-se principiul de drept comun, potrivit cu care „probatio actori incumbit” (sarcina probei revine celui care formulează o pretenție). Or, în cauza de față, petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului-verbal prin probe de forță egală cu cele depuse de intimat.
Declarația martorului audiat în cauză nu constituie, în aprecierea instanței o astfel de probă, având caracter pro causa. În argumentarea acestei concluzii, instanța reține că martorul declară că în data de 24.09.2014 îl însoțea pe petent în mașină și, aflându-se pe bancheta din spate, a observat în bordul mașinii că viteza de rulare la . fost redusă, de la 100 km/h, la 95 km/h. instanța apreciază că diferența foarte mică de viteză – de la 100 km/h la 95 km/h poate fi greu observabilă pe afișajul kilometrajului, mai ales în situația în care martorul se afla pe bancheta din spate a mașinii. Mai mult decât atât, deși martorul a observat chiar la . a reținut în detaliu viteza cu care circula petentul, nu a reținut la fel de fidel un element mult mai simplu, și anume marca autoturismului condus de petent, afirmând că aceasta era Dacia L., când în realitate era Skoda. Nu în ultimul rând, martorul a declarat că echipajul de poliție era staționat în interiorul localității și că pe drum nu a observat amplasarea vreunui radar, astfel că pe baza declarației sale instanța nu poate concluziona că locul săvârșirii contravenției nu a fost în interiorul localității Eforie Sud ci pe un sector de drum cu o limită mai mare de viteză.
În concluzie, prin raportare la probele depuse, având în vedere disp.art.1 teza a II-a din OG nr.2/2001, coroborat cu cele ale art.121 alin.1) din HG nr.1391/2006, instanța apreciază că fapta petentului întrunește conținutul constitutiv al contravenției reținute în sarcina sa, fiind săvârșită cu vinovăție de acesta.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că, potrivit art.102 alin.3) lit.e) din OUG nr.195/2002 R, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Raportând contravenția săvârșită la aceste dispoziții legale, instanța constată că, în privința sancțiunii principale, agentul constatator a aplicat cea mai ușoară sancțiune, respectiv avertismentul, astfel că nu se mai poate pune problema reindividualizării judiciare.
De asemenea, în ce privește sancțiunea complementară, a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin raportare la gradul de pericol social al faptei contravenționale, instanța apreciază că nu se impune înlăturarea acestei sancțiuni.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului-verbal, prezumție relativă întărită de probele administrate, constatând de asemenea că nu există nicio cauză de nulitate a procesului-verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16-17 din O.G. 2/2001, reținând totodată și corecta individualizare a sancțiunii contravenționale, instanța urmează a respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. V., având CNP_, domiciliat în Mun. M., ., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C. cu sediul în Mun. C., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C.. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./02.06.2015
Tehnored. Gref. M.E.S./ 02.06.2015/4 ex.
Comunicări./ 2 ex /02.06 .2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5306/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5193/2015.... → |
|---|
