Plângere contravenţională. Sentința nr. 6717/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6717/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 6717/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.6717/08.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. R. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 28.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 04.02.2015, petentul D. R. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/22.01.2015 cu consecința exonerării petentului de la amenda și măsura aplicată iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru neacordarea priorității de trecere unui pieton pe . circula cu viteza sub limita legală iar în momentul când a trecut pe marcajul pietonal, pietonul nu se angajase în traversare.
A mai precizat petentul că agentul constatator a semnat în locul petentului, că nu există martori ai incidentului și că mențiunea din rubrica „alte mențiuni” nu îi aparține, precum și că nu există planșe foto ale pretinsului incident.
Petentul a mai susținut că fapta nu este descrisă conform disp. art. 16 din OG 2/2001, precum și că aceasta a fost săvârșită din culpă iar o acțiune săvârșită din culpă constituie contravenție numai când legea prevede în mod expres aceasta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001 și ale OUG 195/2002.
În probațiune, petentul a depus copie după procesul verbal contestat și după cartea sa de identitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 10.03.2015 intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, intimatul a arătat că prin procesul verbal . nr._/22.01.2015 petentul a fost sancționat deoarece la data de 22.01.2015 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. C. și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare regulamentară pe marcajul pietonal din partea dreaptă a conducătorului, fapta fiind prev. de art. 135 lit. h din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
A mai susținut intimatul că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prev. art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 și că din planșele fotografice rezultă clar săvârșirea faptei de către petent, în sensul că pietonul se afla deja pe trecerea de pietoni pe sensul de mers al petentului astfel încât acesta din urmă avea posibilitatea de a-l observa și a opri în condiții de siguranță pentru a-i acorda prioritate.
În drept, au fost invocate disp. OUG 195/2002, HG 1391/2006 și OG 2/2001.
La întâmpinare intimatul a atașat următoarele înscrisuri: planșe foto (f.22-f.24), transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție contestat, dovada comunicării acestui proces verbal petentului, buletinul de verificare metrologică (f.27), certificatul de omologare (f. 26) și atestatul operatorului R. (f.28) precum și înregistrarea video pe suport DVD a faptei.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosar adresa martorului asistent (fila 37).
În cauză a fost încuviințată pentru intimat proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video pe suport DVD ,pentru petent proba cu înscrisuri și din oficiu proba testimonială cu martorul asistent V. M. R..
La termenul din data de 28.05.2015 instanța a administrat proba testimonială cu martorul asistent V. M. R., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._/22.01.2015, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 390 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
Contravenția a constat în faptul că petentul la data de 22.01.2015 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. C. și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare regulamentară pe marcajul pietonal din partea dreaptă a conducătorului.
În drept, potrivit art. 135 lit h din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prev. în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului, de către conducătorul autovehiculului.
Prin raportare la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat - 29.01.2015 (f.21), și la data depunerii plângerii contravenționale-04.02.2015, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța nu va reține motivul de nelegalitate invocat de către petent cu privire la faptul că fapta nu a fost descrisă conform disp. art. 16 din OG 2/2001. Astfel, din cuprinsul procesului verbal, reiese fapta pentru care a fost sancționat petentul precum și data și locul săvârșirii acesteia. Totodată, anularea actului pentru încălcarea disp. art. 16 din OG 2/2001 poate interveni numai în condițiile art. 175 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, dovadă care nu a fost făcută în cauză. De altfel, nulitatea relativă se acoperă prin faptul că petentul a avut posibilitatea de a prezenta toate împrejurările faptei pe calea plângerii contravenționale care face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește motivul invocat de către petent cu privire la faptul că agentul constatator a semnat în locul lui, instanța îl va respinge ținând cont că în procesul verbal contestat este menționat că petentul a refuzat să semneze, nefiind efectuată nicio semnătură care să fie atribuită acestuia.
Cu privire la neînsușirea celor menționate de către agentul constatator în rubrica alte mențiuni, petentul și-a exprimat poziția în momentul în care a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, astfel încât aceste mențiuni nu vor fi luate în considerare. Mai mult, mențiunile sunt „nu este adevărat” care nu au aptitudinea de a-l vătăma pe contravenient.
Cu privire la lipsa unui martor asistent, susținerile petentului sunt contrazise atât de cele consemnate în procesul verbal de contravenție de către agentul constatator, cât și de martorul asistent însuși, care a declarat în fața instanței la termenul de judecată din data de 28.05.2015 că semnătura de pe procesul verbal de contravenție îi aparține, că petentul era de față la încheierea procesului verbal și că a refuzat să semneze după care a plecat.
De asemenea, prezența martorului asistent poate atesta doar refuzul contravenientului de a semna procesul verbal întocmit, în condițiile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, nefiind necesar ca martorul asistent să fi fost prezent la momentul săvârșirii contravenției de către petent pentru încheierea valabilă a procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege.
Totodată, instanța apreciază că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, care are scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților.
Ambele prezumții sunt relative, iar prezumția de veridicitate operează doar până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Petentul nu a administrat nicio probă în susținerea nevinovăției sale raportat la abaterea reținută fata de sine, în timp ce intimatul a dovedit prin planșele foto depuse la dosar și prin depunerea înregistrării video a faptei că petentul la data de 22.01.2015, orele 17.35 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare regulamentară pe marcajul pietonal din partea dreaptă a conducătorului.
Totodată, din înregistrarea video depusă la dosar se observă cum autoturismul condus de către petent nu a oprit la trecerea de pietoni deși un pieton se angajase deja în traversare pe partea dreaptă a acestuia iar un alt autoturism aflat pe a doua bandă a oprit pentru a permite trecerea acestui pieton, astfel încât susținerile petentului cu privire la faptul că pietonul nu era angajat în traversare și că petentul conducea în mod preventiv urmează a fi respinse.
Faptul că petentul conducea cu o viteză sub limita legală nu are relevanță în prezenta cauză, ținând cont că acesta nu a fost sancționat pentru depășirea limitei legale de viteză ci pentru neacordarea priorității de trecere unui pieton aflat în traversare. De asemenea, această susținere nu poate fi avută în vedere nici în circumstanțiere, ținând cont de modalitatea de producere a faptei, astfel cum rezultă din înregistrarea video a acesteia.
În ceea ce privește susținerea petentului cu privire la lipsa intenției, instanța constată că aceasta nu poate fi avută în vedere în ceea ce privește atragerea răspunderii contravenționale. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din OG 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. De asemenea, din modalitatea de săvârșire a faptei, și din susținerile petentului, care cunoștea obligația legală de acordare a priorității pietonilor aflați pe trecerea de pietoni, instanța apreciază că fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, în sensul că petentul a prevăzut rezultatul faptei și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, simplele sale apărări nu pot înlătura prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal întocmit de un organ al statului, confirmate prin probatoriul administrat în cauză.
Față de aspectele reținute mai sus, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța reține că amenda contravențională de 390 lei este în cuantumul minim prevăzut de lege în timp ce sancțiunea complementară a fost aplicată în mod legal, în urma constatării contravenției prev. de art. 135 lit. h din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
De asemenea, față de gravitatea faptei contravenționale, respectiv neacordarea priorității de trecere pietonilor și punerea vieții și integrității lor în pericol, instanța apreciază că sancțiunile contravenționale sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei, astfel încât nu se justifică înlocuirea sancțiunii cu avertismentul, sancțiunile aplicate fiind singurele în măsură de a asigura atragerea atenției petentului asupra consecințelor faptei sale, pentru ca în viitor să respecte regulile de circulație.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.01.2015 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. R., CNP_, cu domiciliul în C., ..12, jud.C. și cu domiciliul procesual ales în C., ., . la Cabinet Avocat A. D. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud.C., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.01.2015, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. F. D. Ș.
Red.jud.L.F./08.06.2015
Tehnoredact.D.Ș./4 ex./19.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 6633/2015. Judecătoria... → |
|---|
