Plângere contravenţională. Sentința nr. 7275/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7275/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 7275/2015
Dosar. nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7275
Ședința publică din data de 18.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-A.
GREFIER: I. Postolici
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. C. având CNP_ cu domiciliul în C., . nr. 74, județ C. și pe intimat P. M. CONSTANTA cu sediul în C., Bulevardul Tomis nr. 51, județ C., având ca obiect plângere contravențională DPLC_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.12.2015, sub nr._/212/2014, petentul P. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/18.11.2014 încheiat de PRIMĂRIA M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, solicitând instanței anularea acestuia, cu consecința exonerării de sancțiunile dispuse iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. De asemenea, a solicitat și restituirea sumei de 600 lei achitată pentru ridicarea mașinii, precum și a sumei de 360 lei reprezentând cuantumul amenzii achitate de contestator.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat întrucât la data de 18.11.2013, ora 19:35, a staționat voluntar cu autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ pe . în stația RATC ce deservește liniilor 44/41, îngreunând accesul autobuzelor în stație și urcarea și coborârea pasagerilor din mijloacele de transport în comun.
Contestatorul a invocat drept cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei eroarea de fapt, afirmând că locul în care a parcat nu era semnalizat corespunzător, nu era prevăzut nici un marcaj pe asfalt, iar singurul indicator care marchează stația de autobuz era imposibil de remarcat, fiind situat în frunzișul copacilor, la o distanță mult prea mare de nivelul solului, ceea ce face imposibil de citit de la înălțimea unui șofer pe timpul nopții.
A susținut că nu a avut cunoștință că în locul în care a parcat este interzisă oprirea, în caz contrar ar fi căutat un alt loc disponibil.
Plângerea contravențională a fost întemeiată pe disp. OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
La cererea de chemare în judecată petentul a anexat înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul P. M. C. a depus întâmpinare (f.20-22), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la restituirea sumei de 600 lei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A arătat că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic și cuprinde poate mențiunile impuse de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Intimatul a anexat documentația ce a stat la baza procesului-verbal de contravenție.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/18.11.2014 (f.25), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 143 lit. a) din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 18.11.2014, ora 19:35, pe . din Mun. C. a staționat voluntar cu autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ în stația RATC Balada destinată mijloacelor de transport în comun, ce deservește linia 44/51, îngreunând astfel, accesul autobuzelor în stație și obligând să oprească pe banda 1 de circulație. De asemenea, a stânjenit urcarea/coborârea călătorilor. Totodată, prin același proces-verbal, s-a dispus ca măsură complementară ridicarea autovehiculului conform art. 64 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nu au fost invocate cazuri de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța va analiza procesul-verbal de contravenție instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 249 Cod procedură civilă cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
Prin urmare, procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 360 lei), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Din probele administrate în cauză, instanța constată că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
Mai mult, petentul nu neagă fapta reținută în sarcina sa iar din fotografiile efectuate la momentul săvârșirii faptei contravenționale (filele 42-56), instanța constată că fapta reținută în sarcina contestatorului se confirmă, observându-se că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 18.11.2014, ora 19:12 era parcat în stația de autobuz.
Nu se poate reține drept cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei eroarea de fapt, fiind de notorietate faptul că stația respectivă de autobuz este semnalizată cu indicator, marcaj pe asfalt și chiar refugiu pentru călătorii care așteaptă autobuzul, iar petentul putea cu ușurință observa că în locul unde a parcat este o stație de autobuz.
Pentru aceste motive, instanța reține că petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa iar sancțiunea amenzii a fost corect aplicată și individualizată.
Cât privește măsura complementării a ridicării autoturismului, instanța constată că aceasta a fost dispusă în temeiul disp. art. 64 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar procedura de ridicare a autoturismului a fost făcută în baza art. 20 din HCLM nr. 184/2013.
Prin Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul leii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, s-a hotărât că în cazul în care autoritatea administrației publice locale adoptă hotărâri pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.
A reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că autoritatea administrativă publică locală nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico- administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă. Cu atât mai mult, autoritățile administrației publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare, normele art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 fiind lipsite de echivoc sub acest aspect. Prin urmare, în condițiile în care au fost adoptate hotărâri ale consiliilor locale pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.
Sancțiunea nulității intervine ca urmare a nerespectării competenței de reglementare a autorităților administrației publice locale în această materie și pentru încălcarea normelor de tehnică legislativă consacrate prin art. 4 alin. (3), art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului, inclusiv actele autorităților administrației publice locale, se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, și prin art. 81 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Una dintre condițiile de valabilitate a actelor administrative, inclusiv a celor cu caracter normativ, este reprezentată de respectarea principiului legalității care guvernează competența autorităților publice, ceea ce presupune emiterea actului administrativ doar în limitele și cu respectarea competenței stabilite prin Constituție, lege sau alte acte normative de nivel superior.
Regulile în materie de competență, fiind de strictă interpretare și aplicare, înseamnă că un organ al administrației publice nu poate adopta/emite acte în afara competenței sale prevăzute prin lege și nici nu își poate atribui competențe proprii, de reglementare, în afara celor prevăzute de lege și actele administrative de autoritate de nivel superior, sancțiunea pentru încălcarea acestor norme de ordine publică referitoare la competență fiind nulitatea absolută a actului administrativ astfel emis/a Bineînțeles că autoritățile administrației publice au competența de a acționa pentru organizarea executării și executarea în concret a legii, ceea ce implică și adoptarea, în acest scop, a unor reglementări specifice de nivel secundum legem, însă competența de reglementare a unei proceduri de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a fost concepută de legiuitorul delegat (Guvern) ca un atribut de competența exclusivă a autorității centrale, astfel încât vidul de reglementare existent la nivelul Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernuluinr. 195/2002 nu poate fi acoperit prin adoptarea unor hotărâri de către autoritățile deliberative ale autorităților administrației publice locale.
În concluzie, în privința acestei chestiuni, competența de reglementare a unei proceduri de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a fost concepută de legiuitorul delegat (Guvern) ca un atribut de competența exclusivă a autorității administrației centrale, iar autoritatea administrației publice locale nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Văzând cele mai sus reținute de Înalta Curte, precum și faptul că în speță procedura de ridicare a autoturismului petentului a fost luată prin hotărâre de consiliu local, instanța reține că aceasta este nelegală, motiv pentru care va dispune anularea măsurii complementare.
Totodată, ca o consecință a anulării acestei măsuri, în temeiul principiului restitutio in integrum instanța va obliga intimatul să restituie petentului suma de 600 lei achitată către LITORAL CONNECT SRL pentru ridicarea autoturismului.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, ca urmare a constatării ca legală și temeinică fapta reținută în sarcina petentului, instanța reține în parte culpa procesuală a acestuia în declanșarea prezentului litigiu, motiv petru care îl va obliga pe acesta să plătească intimatului cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cauză, respectiv suma de 300 lei reprezentând onorariu de avocat, suportat conform facturii fiscale nr. 16/11.03.2015 (f.53), coroborată cu borderoul anexă la factură și extrasele de cont din data de 09.04.2015 (f.54-55).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul P. C. având CNP_ cu domiciliul în C., . nr. 74, județ C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul în C., Bulevardul Tomis nr. 51, județ C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.11.2014.
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție - cu privire la măsura complementară privind ridicarea autoturismului.
Obligă intimatul să restituie petentului suma de 600 lei achitată de acesta către LITORAL CONNECT S.R.L. pentru ridicarea autoturismului.
Menține în rest procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Obligă petentul să plătească intimatului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. D.-AlexandraPostolici I.
Red. Jud. S. D. A. / 07.12.2015 / 4 ex
Tehored. Gr. P. I. / 07.12.2015
emis 2 ..2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6631/2015. Judecătoria... | Grăniţuire. Sentința nr. 7269/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
