Plângere contravenţională. Sentința nr. 7089/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7089/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 7089/2015
Dosar nr.31._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7089
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : Minaev I.
GREFIER: D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile Minori și familie, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petent C. F. MINE SRL, CUI – RO_, cu sediul în C., ..39, ..C, ., jud. C., cu sediul ales la S.C.A. ,,C. și Asociații,, în C., ..7, . în contradictoriu cu intimat I. G. AL POLITIEI ROMANE - I. DE POLITIE JUDETEAN CONSTANTA - SERVICIUL ORDINE PUBLICA, cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 16.06.2015, sub numărul 31._, petenta C. F. MINE S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., pe calea plângerii contravenționale, constatarea intervenirii prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 de lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._/06.08.2014, cu motivarea că actul administrativ de sancționare contestat, încheiat în data de 06.08.2014, i-a fost comunicat prin afișare, în data de 28.09.2014, cu depășirea termenului imperativ de o lună, prevăzut în acest sens de dispozițiile art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, și cu încălcarea prevederilor art. 26 și art. 27 din același act normativ, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. X/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse alăturat cererii, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul verbal de contravenție contestat, în extras, Decizia nr. X/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, și, în original, împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional.
De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a arătat că actul administrativ de sancționare contestat este legal și temeinic, fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, contravenientă fiind sancționată pentru că a încălcat prevederile art. 3 pct. 28 și ale art. 4 lit. b din H.G. nr. 301/2012, constând în aceea că, în data de 21.04.2014, la punctul de lucru situat în municipiul C., ., . respectat contractul încheiat cu societatea care a instalat sistemul tehnic de alarmare.
De asemenea, în privința eficacității procesului verbal de contravenție contestat, acesta a învederat că susținerile contravenientei sunt întemeiate, actul administrativ de sancționare contestat, încheiat în data de 06.08.2014, fiindu-i comunicat acesteia în data de 27.09.2014, prin afișare, cu depășirea termenului de comunicare prevăzut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, față de poziția sa procesuală cu privire la cererea de chemare în judecată, a mai solicitat ca, în ipoteza în care petenta va solicita acordarea cheltuielilor de judecată, instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 454 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate prevederile H.G. nr. 301/2012 și ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând alăturat întâmpinării: raportul agentului constatator, fotocopia lizibilă a procesului verbal de contravenție, procese verbale din cursul lunii aprilie 2014 și al lunii noiembrie 2013, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin afișare din data de 27.09.2014 (fila 26) și înscrisuri relative la comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, a actului administrativ de sancționare contestat în cauză. (filele 27-29)
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat în data de 06.08.2014 de către comisarul șef de poliție S. C. din cadrul intimatului, contravenienta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 28 și sancționate de art. 4 lit. b din H.G. nr. 301/2012, reținându-se în sarcina sa că, în data de 21.04.2014, ora 13:10, la punctul său de lucru situat în C., ., ., . soluționat în termen măsura nr. 5 stabilită, respectiv, nu a prezentat contractul cu societatea care a instalat sistemul tehnic de alarmare împotriva efracției.
Prin raportare la data comunicării, prin afișare, a procesului verbal de contravenție contestat – 27.09.2014, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 26 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale – 03.10.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor, iar, pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională într-un cuantum ridicat urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că actul administrativ de sancționare contestat ., nr._ se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia nefiind contestată de contravenientă și fiind dovedită cu procesele verbale de control de la filele 21-24 din dosar.
În drept, conform art. 3 pct. 28 din H.G. nr. 301/2012, nerespectarea prevederilor art. 99 alin. 4 din anexa acestui act normativ, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000 la 5.000 de lei.
Potrivit art. 99 alin. 1 și alin. 4 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 301/2012, cu ocazia controalelor efectuate de poliție pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securității unităților, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile și termenele de remediere a deficiențelor, conducătorii unităților răspunzând de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul verbal.
În speță, omisiunea contravenientei de a se conforma măsurii dispuse prin procesul verbal de control din data de 21.04.2014, înregistrat la intimat sub nr. 11.563/05.05.2014, în termenul stabilit în acest scop de agentul constatator, întrunește elementele constitutive ale contravenției ce i s-a reținut în sarcină prevăzută de art. 3 pct. 28 și sancționată de art. 4 din H.G. nr. 301/2012, sancționarea sa cu amendă în cuantum de 5.000 de lei, pentru săvârșirea acesteia, fiind legală.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentului, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța apreciază că fapta săvârșită de contravenientă prezintă un grad ridicat de pericol social concret, respectarea legislației din domeniul pazei bunurilor și a valorilor în cadrul unităților situate în aglomerările urbane mari fiind importantă în vederea asigurării prevenirii furtului acestora, fapt care fundamentează concluzia că responsabilizarea petentei și realizarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către aceasta, se pot realiza, în mod corespunzător, prin menținerea sancțiunii contravenționale principale aplicate de agentul constatator - amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege, de 5.000 de lei.
În privința eficacității actului administrativ de sancționare contestat în cauză, instanța apreciază că motivul de ineficacitate invocat de petent este întemeiat, împlinindu-se termenul de prescripție a dreptului de a executa sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 5.000 de lei, aplicată prin procesul verbal.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în forma aflată în vigoare la momentul sancționării petentului și al comunicării către acesta a procesului verbal de contravenție contestat, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, prescripția executării sancțiunilor contravenționale putând fi constatată și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
În speță, termenul de o lună de prescripție a dreptului de executare a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 de lei a început să curgă în data de 06.08.2014, când petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat în data de 06.08.2014, care, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 3 și art. 182 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a împlinit în data de 08.09.2014, procesul verbal fiindu-i comunicat petentului, în acord cu cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin intermediul Deciziei nr. X/2013, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin afișare, astfel cum rezultă din procesul verbal de afișare de la fila 26 a dosarului, verso, în data de 27.09.2014, deci ulterior împlinirii termenului de prescripție a executării, motiv pentru care urmează a se constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 de lei, aplicată petentei prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză.
În privința cererii petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei și a onorariului de avocat în cuantum de 372 de lei, instanța reține că, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, onorariul de avocat și taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 alin. 1 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, față de soluția de admitere a plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată de contravenientă, instanța apreciază că aceasta este îndrituită la cheltuieli de judecată în cuantum de 392 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, dovedită cu chitanța de la fila 6 a dosarului, și onorariu de avocat în cuantum de 372 de lei, dovedit cu chitanța și factura fiscală de la filele 35 și 36 ale dosarului.
La soluționarea acestui capăt de cerere, instanța are în vedere că aserțiunile petentei relative la incidența art. 454 teza I Cod procedură civilă, în acord cu care, pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, sunt neîntemeiate, în speță fiind aplicabile dispozițiile tezei a II-a aceluiași articol, conform cărora, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată și în aceasta ipoteză în situația în care, prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. În speță, fapta intimatului de a nu comunica în termenul de prescripție procesul verbal de contravenție contestat, care a constituit temeiul de fapt al admiterii plângerii contravenționale, are natura juridică a unui delict civil, intimatul fiind, conform art. 1523 alin. 2 lit. e Cod civil, de la data împlinirii termenului de prescripție – 08.09.2014, de drept în întârziere, pentru constatarea ineficacității procesului verbal de contravenție, pentru petentă, calea justiției fiind obligatorie, motive pentru care se impune obligarea intimatului, aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată solicitate de contravenientă.
Pentru motivele expuse în precedent, cererea de chemare în judecată formulată de petentă urmează să fie admisă și, în consecință, se va constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 de lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._/06.08.2014, iar intimatul va fi obligat la plata către contravenientă a sumei de 392 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 372 de lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de petenta C. F. MINE S.R.L., CUI – RO_, cu sediul în C., ..39, ..C, ., jud. C., cu sediul ales la S.C.A. ,,C. și Asociații,, în C., ..7, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., jud. C..
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 de lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._/06.08.2014.
Obligă intimatul la plata către petentă a sumei de 392 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 372 de lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Minaev I. D. M.
red.jud..M.I./30.06.2015
tehnored.D.M./13.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7423/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7093/2015.... → |
|---|
