Plângere contravenţională. Sentința nr. 7093/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7093/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 7093/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7093
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : Minaev I.
GREFIER: D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile Minori și familie, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petent D. C., cu domiciliul în Mnagalia, .. 24, jud. C., în contradictoriu cu intimat I. C.- SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei M. în data de 14.08.2014, sub numărul 2._, petentul D. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/12.08.2014, pe care l-a contestat sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivare, a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu concordă cu realitatea, acesta acordându-i prioritate de trecere conducătorului auto aflat în sensul giratoriu. Petentul a mai învederat că, în momentul în care a ajuns în sensul giratoriu de pe D.N. 39, de la ieșirea din Eforie Nord, deplasându-se pe prima bandă a sensului de mers, un alt autoturism se afla deja în sensul giratoriu, deplasându-se pe a doua bandă a sensului de mers, ambele autoturisme, după ieșirea din sensul giratoriu, continuându-și deplasarea spre M., petentul, pe prima bandă a sensului de mers, iar conducătorul celuilalt autovehicul, pe a doua bandă a sensului de mers.
De asemenea, acesta a mai învederat că actul administrativ de sancționare contestat în cauză nu cuprinde obiecțiunile sale, aceasta în condițiile în care i-a solicitat agentului constatator să le menționeze, însă acesta, în mod nereal, a consemnat în cuprinsul procesului verbal că nu are obiecțiuni de formulat.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și cele ale O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul D. C., fiind depuse în acest sens, alăturat cererii, în fotocopie: procesul verbal de contravenție contestat și cartea de identitate a petentului.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul, pe cale de excepție, a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei M. în soluționarea cauzei, prin raportare la prevederile art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și la locul constatării contravenției reținute în sarcina petentului, situat în circumscripția Judecătoriei C., apreciind că această din urmă instanță este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauză, iar, pe fond, a arătat că actul administrativ de sancționare contestat este legal și temeinic, fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. d din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât, în data de 12.08.2014, a condus autoturismul înmatriculat sub numărul_ pe D.N. 39, în localitatea Eforie Nord, dinspre C. spre M., și, ajungând la sensul giratoriu din zona Gării, nu a acorda prioritate de trecere autoturismului înmatriculat sub numărul_, care circula în sensul giratoriu.
Acesta a mai arătat că motivul de nulitate relativă invocat de petent și privitor la neconsemnarea de către agentul instrumentator a obiecțiunilor acestuia este neîntemeiat, în cuprinsul actului administrativ de sancționare contestat în cauză, la rubrica mențiuni, contravenientul consemnând olograf că nu are obiecțiuni de formulat.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, ale H.G. nr. 1391/2006 și ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând alăturat întâmpinării: raportul agentului constatator și adresa nr. 145.268/22.10.2014 a I.P.J. C. – Serviciul Rutier.
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Prin Sentința civilă nr. 81/22.01.2015, pronunțată de Judecătoria M., urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei M., invocată de intimat, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea acestei instanțe, dosarul fiind înregistrat sub același număr.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți, și proba testimonială, solicitată de petent. De asemenea, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a procedat la audierea petentului, cele declarate de acesta fiind consemnate în cuprinsul declarației de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat în data de 12.08.2014 de agentul șef principal de poliție C. A. din cadrul intimatului, contravenientul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 de lei, corespunzătoare unui număr de 4 puncte-amendă, fiind dispusă măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere al acestuia, precum și sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. d din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 (în continuare, Regulamentul) și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 12.08.2014, ora 07.46, pe D.N. 39, Eforie Nord, sens giratoriu, a condus autoturismul înmatriculat sub numărul_, dinspre C. către M., și, ajungând în dreptul sensului giratoriu din zona Gării C.F.R., nu a acordat prioritate de trecere autoturismului înmatriculat sub numărul_, care circula în sensul giratoriu.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat – 12.08.2014, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 7 a dosarului inițial, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale – 14.08.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
În privința motivului de nulitate relativă invocat de contravenient și privitor la neconsemnarea de către agentul instrumentator în cuprinsul actului administrativ de sancționare contestat în cauză a obiecțiunilor sale, instanța reține că acesta este neîntemeiat, motivat de aceea că în cuprinsul rubricii mențiuni a procesului verbal petentul a consemnat olograf mențiunea „nu am” (obiecțiuni).
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor, iar, pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și suspendarea exercitării dreptului de a conduce urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că actul administrativ de sancționare contestat ., nr._ se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri.
Coroborând depoziția martorului D. I. C. cu declarația dată de contravenient, instanța reține că petentul, care își conducea autovehiculul pe prima bandă a sensului de mers, i-a acordat prioritate de trecere autoturismului deja aflat în sensul giratoriu, care circula pe a doua bandă a sensului de mers, implicit, a sensului giratoriu, autoturismul aflat în sensul giratoriu în momentul în care și petentul a ajuns acolo continuându-și, cu prioritate, deplasarea pe a doua bandă a sensului de mers. Totodată, din coroborarea celor 2 declarații, instanța mai reține că petentul, prin acțiunea sa de intrare în sensul giratoriu, nu a stânjenit în niciun fel deplasarea autovehiculului înmatriculat sub numărul_, care se afla deja în sensul giratoriu, acesta nefiind obligat să efectueze vreo manevră de reducere a vitezei, de schimbare a direcției de mers ori de oprire.
Prin raportare la cele reținute în precedent, instanța apreciază că prezumția relativă de veridicitate de care se bucură actul administrativ de sancționare contestat în cauză a fost înlăturată de petent, prin probele administrate în cauză, motiv pentru care procesul verbal de contravenție este netemeinic, impunându-se anularea sa.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prin noțiunea legală de acordare a priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În consonanță cu dispozițiile art. 135 lit. d din Regulament, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere când urmează să pătrundă într-o intersecție cu circulație în sens giratoriu față de cel care circulă în interiorul acesteia.
Conform art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Coroborând definiția legală a noțiunii de acordare a priorității de trecere, care este obligatorie pentru interpret, cu conținutul normativ al contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, instanța apreciază că, pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției ce i s-a reținut în sarcină petentului, este necesară, pe lângă realizarea elementului material constând în nerespectarea obligației de a nu-și continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră de către conducătorul de vehicul care nu beneficiază de prioritate de trecere, și realizarea rezultatului prevăzut de norma de incriminare pentru această contravenție, respectiv, obligarea celorlalți participanți, care au prioritate de trecere, să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, ca urmare a nerespectării interdicției legale de către conducătorul de vehicul fără prioritate.
Aplicând dispozițiile normative precitate, astfel cum au fost interpretate în cele ce preced, instanța apreciază că acțiunea petentului de a pătrunde în sensul giratoriu în timp ce în interiorul acestuia circula un alt vehicul, care, astfel, avea prioritate de trecere, fără a determina însă conducătorul vehiculului cu prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției ce i s-a reținut în sarcină, acțiunea petentului nerealizând urmarea socialmente periculoasă (rezultatul) prevăzută de norma de incriminare, motiv pentru care sancționarea sa pentru săvârșirea acestei contravenții s-a realizat cu neîntrunirea condițiilor prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse în precedent, constatând că actul administrativ de sancționare contestat ., nr._/12.08.2014 este nelegal și netemeinic, instanța urmează să admită plângerea formulată de petent împotriva acestuia și să dispună anularea procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de petentul D. C., cu domiciliul în Mnagalia, .. 24, jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., jud. C..
Anulează procesul verbal de contravenție ., nr._/12.08.2014.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Minaev I. D. M.
red.jud..M.I./30.06.2015
tehnored.D.M./13.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7089/2015.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 8861/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
