Uzucapiune. Sentința nr. 7427/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7427/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 7427/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7427
Ședința publică din data de 22.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantele L. D. și M. M. și pe pârâții M. C. prin Primar și Consiliul L. C., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 15.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea data de 22.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12 februarie 2013, sub număr de dosar_, astfel cum a fost precizată, reclamantele L. D. și M. M. au chemat în judecată pe pârâții M. C. prin PRIMAR și CONSILIUL L. al Municipiului C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că sunt proprietarele imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 404 m.p. și construcții în suprafață de 172 m.p. situat în municipiul C., ., județul C..
În motivarea în fapt a cererii, reclamantele au arătat că sunt fiicele defunctei M. E., decedată la data de 16.11.2008, iar prin certificatul de moștenitor nr.265/18.12.2008 încheiat de BNP O. A. a fost dezbătută succesiunea acesteia, în cadrul căreia s-a stabilit că care reclamantele au calitate de moștenitori legali acceptanți. Se arată în continuare că prin acest act notarial s-a atestat în masa succesorală și existența imobilului situat în municipiul C., ., compus din teren intravilan în suprafață de 404 m.p. și construcțiile edificate pe acesta cu destinația de locuință, menționându-se că imobilul este moștenit de mama reclamantelor – M. E. de la mama acesteia, numita G. P., conform certificatului de moștenitor nr.1960/14.11.1991 emis de fostul notariat de Stat județean C., iar conform datelor din evidențele S.P.I.T C. reclamantele au fost înscrise acest teren, achitând toate taxele și impozitele aferente acestuia, liniile acestui hotar nu s-au schimbat niciodată de la momentul achiziției acestuia de către bunica maternă.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.111, Cod proc.civ. art.1846 și urm., art.1890 și urm. Cod civil, accesiunea imobiliară, joncțiunea posesiilor.
Prin s.c nr.488/20.01.2014 a Judecătoriei C., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și respinsă acțiunea reclamantelor ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că, din relațiile comunicate de pârâți, nu rezulta că terenul în litigiu ar fi făcut parte din domeniul privat al Municipiului C..
Prin d.c nr.754/23.10.2014 a Tribunalului C., sentința a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, reținându-se că în lipsa probări dreptului de proprietate al altei persoane cu privire la teren, operează prezumția că imobilul face parte din domeniul privat al Municipiului C., aflându-se în gestiunea C. L. C..
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză topografică, respectiv imobiliară.
Legal citați, în rejudecare, pârâții nu au formulat întâmpinare, dar au depus, la solicitarea instanței, relații cu privire la situația juridică a bunului și au formulat concluzii scrise, solicitând respingerea acțiunii, motivat de caracterul echivoc al posesiei exercitate de reclamante.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantele se legitimează procesual activ ca fiind fiicele numitei M. E. și nepoatele, pe linie maternă, a numitei G. P..
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că G. P. a cumpărat în anul 1938 un imobil compus din teren de 404 mp și locuință, fără a fi fost perfectate acte de proprietate în formă autentică.
Cu privire la componența și configurația imobilului, instanța reține că, potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică realizat în cauză, avizat de OCPI C., că terenul are o suprafață de 412 mp, fiind identificat pe schița anexă (f.57) în limita notațiilor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-1 și având ca vecinătăți: N- Banica E., E- imobilele situate în . și 42 bis, S- moșt.def.Burhai N. și V – .> În ce privește construcțiile, potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară, pe terenul descris anterior există 4 corpuri de construcție, cu destinația de locuință și anexe gospodărești, fiind identificate prin lucrarea tehnică fiecare dintre construcții, cu suprafața corespunzătoare.
În ce privește textele de lege incidente, instanța va reține următoarele dispoziții:
- Art. 1837. - Prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea sau de a se libera de o obligatie, sub conditiile determinate prin aceasta lege.
- Art. 1846 C. civ. – Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru.
- Art. 1847 C. civ. – Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.
- Art. 1860 C. civ. – Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
- Art. 1890 C. civ. – Toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără sa i se poată opune reaua-credință.
- Art. 492. - Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, rezultă că prescripția achizitivă (uzucapiunea) este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile mai sus descrise, respectiv:
- termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată;
- caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.
Referitor la prima condiție – termenul de exercitare a posesiei, instanța apreciază faptul că aceasta este îndeplinită, pentru considerentele care succed.
Legea, prin art. 1860 C. Civ., recunoaște dreptul actualului posesor de a uni posesia sa cu cea a autorului său, putând astfel să solicite recunoașterea dreptului său de proprietate prin efectul joncțiunii posesiilor, dacă perioadele cumulate ale celor două posesii ating termenul de 30 de ani. Rezultă că pentru incidența dispozițiilor art.1860 C.Civ., este necesară întrunirea următoarelor condiții:
- în discuție să fie o posesie propriu-zisă, iar nu o detenție precară;
- posesorul actual să fi dobândit bunul în temeiul unui raport juridic de la autorul cu a cărui posesie vrea să-și unească propria-i posesie, iar nu pe căi de fapt.
Instanța apreciază că în speță sunt întrunite cele două condiții enunțate, reclamantele făcând dovada posesiei utile exercitate atât de autorii lor, cât și de ele însele, după ce au intrat în stăpânirea bunului. De asemenea transmisiunea posesiei s-a făcut pe cale succesorală, ca urmare a decesului autorilor G. P. și apoi M. E., fiind astfel satisfăcută și cerința existenței unui raport juridic.
Prin urmare, dat fiind faptul că autorii reclamanților au intrat în stăpânirea imobilului în 1938, iar cererea reclamantelor a fost introdusă la data de 12.02.2013, termenul de 30 de ani este împlinit.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție – exercitarea unei posesii utile, instanța constată că atât în persoana autorilor reclamantelor, cât și în persoana reclamantelor sunt întrunite cele două elemente ale posesiei, posesia exercitată nefiind afectată de vreunul din viciile enumerate anterior.
Astfel, în ceea ce privește elementul material („corpus”), din probele administrate, se reține faptul că autorii reclamantelor și reclamanții au exercitat acte materiale de stăpânire exclusivă continuă a imobilului în mod pașnic și public, fiind recunoscuți în comunitate drept proprietari și fără a fi tulburați de nimeni în posesia exercitată.
De asemenea, aceștia și-au achitat impozitele și taxele aferente imobilului stăpânit, fiind înregistrați în evidențele fiscale, fapt care reflectă intenția acestora de a stăpâni imobilul pentru sine, comportându-se ca adevărați proprietari, fiind astfel întrunit și elementul psihologic necesar („animus”).
Faptul că una dintre reclamante, respectiv L. D., nu locuiește la adresa imobilului împreună cu sora sa, reclamanta M. E., nu este de natură a imprima un caracter echivoc posesiei acestora, astfel cum susțin pârâții, întrucât stăpânirea unui bun se poate realiza în mod direct, personal, sau prin intermediul altei persoane. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că acesta este și cazul de față, reclamanta M. E. locuind în imobil, iar L. D. deplasându-se la adresă cu o frecvență regulată, la aproximativ, 2-3 săptămâni, contribuind la cheltuielile legate de administrarea imobilului alături de sora sa și fiind percepută, prin conduita sa, ca proprietar al imobilului, alături de aceasta.
În ce privește situația juridică a terenului, aceasta a făcut deja obiectul cercetării judecătorești, inclusiv în calea de atac, stabilindu-se prin d.c nr. nr.754/23.10.2014 a Tribunalului C. că, în lipsa exhibării unui titlu de proprietate de către terțe persoane, operează prezumția de proprietate în favoarea Municipiului C..
Mai mult decât atât, se vor avea în vedere chiar dispozițiile HCLM 420/2001, emise de Consiliul L. C., potrivit cu care terenurile pentru care nu se justifică acte de proprietate fac parte din domeniul privat al Municipiului C..
Astfel fiind, includerea imobilului în domeniul privat al acestei unități administrativ-teritoriale justifică în speță calitatea procesuală pasivă a pârâților, din perspectiva raportului juridic legat între posesor și proprietarul nediligent, căruia i se opune faptul posesiei.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că potrivit prevederilor art. 492 cod civil „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala lui și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră”. Acest text de lege instituie o prezumție legală relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară, potrivit căreia o construcție edificată pe un teren se consideră a fi fost ridicată de către proprietarul terenului respectiv, în nume propriu și pe cheltuiala sa.
Se constată din materialul probator administrat că devin incidente dispozițiile art. 492 Cod civil în ceea ce privește construcțiile edificate pe teren, având în vedere că prezumția de proprietate ce operează în favoarea reclamanților nu a fost răsturnată în cauză prin dovada contrară, dimpotrivă, fiind întărită de declarațiile martorilor audiați.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de reclamante, astfel cum a fost precizată, urmând a constata dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren și construcții ca efect al uzucapiunii și respectiv accesiunii imobiliare și a fi comunicată prezenta hotărâre către OCPI C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantele L. D. și M. M., ambele cu domiciliul procesual ales la C.. av. E. C. din C., ., ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. C. PRIN PRIMAR și CONSILIUL L. AL MUNICIPIULUI C., ambii cu sediul în Mun. C., ., jud. C..
Constată că reclamantele au dobândit, ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 412 mp, situat în mun. C., ., jud. C., identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert tehnic D. D. și avizat de OCPI C., în limitele notațiilor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-1, având următoarele vecinătăți: N- Banica E., E- imobile situate în . și 42 bis, S- moșt. def. Burhai N. și V – .> Constată că reclamantele au dobândit, ca efect al accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate în mun. C., ., jud. C., formate din locuință C1, în suprafață construită de 95 mp, locuință C2, în suprafață construită de 72 mp și anexe gospodărești C3 - WC în suprafață construită de 4 mp și C4 - magazie în suprafață construită de 6 mp, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert tehnic B. M..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I./13.07.2015/
Tehnored. Gref. M.E.S./ 20.07.2015/6 ex.
Comunicări./ 4 ex/ 22.07/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7424/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7420/2015. Judecătoria... → |
|---|
