Plângere contravenţională. Sentința nr. 8083/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8083/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 42946/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr _
SENTINȚA CIVILĂ NR 8083
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 08.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Meral F.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - D_, acțiune formulată de petentul C. E., cu domiciliul în Constanta, . BIS în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT IN COMUN CONSTANTA, cu sediul în Constanta, . A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin reprezentant convențional – consilier juridic P. A. S., care depune delegație și martorul C. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care precizează că prin Serviciul Registratură s-au depus de către intimată o filă adresă și copie proces verbal.
Se legitimează martorul C. N., identificat cu C.I. . nr._, iar în temeiul art.321 și urm. Cod proc.civ. se procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei precizează că în mijlocul de transport în comun s-a efectuat verificarea validatorului în prezența petentului și s-a constatat că acesta funcționează. Precizează că mijlocul de transport nu a suferit nicio reparație în acea zi.
Solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Instanța, în temeiul disp. art.394 Cod proc.civ., constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.12.2014 sub nr._, petentul C. E. a solicitat anularea procesului- verbal de contravenție . nr._/04.12.2014 întocmit de către R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT ÎN COMUN C. (R.A.T.C.).
În motivare, petentul a contestat situația de fapt reținută în sarcina sa, învederând instanței că a validat biletul, însă nu s- au imprimat bine datele aparatului de marcat.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune petentul a depus copia procesului- verbal contestat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și a depus documentația aferentă procesului- verbal.
În cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul C. N. semnatar al procesului- verbal în calitate de martor asistent.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul- verbal de contravenție . nr._/04.12.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin. 2 din Legea nr. 92/2007. S-a reținut în sarcina petentului că a călătorit cu bilet . revalidat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
În drept, instanța reține că potrivit art. 45 alin. 2) din Legea nr. 92/2007 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei, persoanele fizice, care călătoresc cu mijloacele de transport public de persoane fără titlu de călătorie valabil sau refuză să prezinte organelor de control titlul respectiv de călătorie, care au un comportament necivilizat sau care aduc prejudicii mijloacelor de transport.
Cercetând probele administrate în cauză, instanța apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv că, la data întocmirii procesului verbal de contravenție a circulat în mijlocul de transport cu biletul de călătorie validat.
Deși petentul a susținut că a validat biletul, însă nu s- au imprimat bine datele aparatului de marcat, instanța reține că validatoarele de bilete din autobuzul_ erau în stare bună de funcționare, neexistând însemnări ale dispecerilor ori ale conducătorilor auto cu privire la eventuale defecțiuni.
În plus, din declarația martorului asistent, rezultă că acesta a semnat procesul- verbal în zona fostului depou, iar controlorii Ratc i- au învederat că o persoană a circulat cu bilet de călătorie revalidat.
Prin urmare, instanța apreciază că acesta nu a răsturnat prezumția temeiniciei procesului- verbal, și nu a făcut dovada consemnării de către agentul constatator a unor fapte neconforme realității.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Astfel, instanța apreciază că sancțiunea amenzii de 200 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. E., CNP_, cu domiciliul în Constanta, . BIS împotriva procesului- verbal de contravenție . nr._/04.12.2014 întocmit de către intimata R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT COMUN CONSTANTA, cu sediul în Constanta, . A.
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Meral F. M. B.
Red judMF:23.07.2015
Tehnored gref MB:23.07.2015
4 ex
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 8575/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8256/2015.... → |
|---|
