Plângere contravenţională. Sentința nr. 8353/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8353/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 9089/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8353
ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 16.07.2015
PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.
GREFIER: E. F.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, acțiune formulată de petentul A. A. G. (CNP_) cu domiciliul în Murfatlar, Calea Bucuresti, nr. 54, ., ., jud. C., în contradictoriu cu C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 9.07.2015, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 27.03.2015, petentul A. A. G., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că s-a reținut în sarcina sa că la data de 8.12.2011, a condus pe A2, km 144+100 m, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, procesul verbal de contravenție fiind încheiat la data de 10.04.2012 însă nu a fost comunicat în mod valabil nici până în prezent.
Totodată, a arătat că autoturismul a fost înstrăinat la 24.03.2011, către Tegus M..
Petentul a invocat prescripția dreptului intimatei de a executa sancțiunea, deoarece procesul verbal nu a fost comunicat precum și nulitatea procesului verbal prin prisma faptului că lipsește semnătura olografă a agentului constatator, susținând în esență că dispozițiile OG 2/2001 nu au prevăzut posibilitatea folosirii semnăturii electronice iar prevederile art. 4 din legea nr. 455/2004 vizează un înscris care urmează a fi citit prin intermediul unui program electronic, fără a fi aplicabile procesului verbal de contravenție redactat pe hârtie și comunicat prin poștă.
Referitor la măsura complementară de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire, petentul a arătat că trebuie avute în vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute în O.G. nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii se anulează.
Totodată, petentul a susținut că, potrivit jurisprudenței CEDO în materie, se bucură de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator.
Prin întâmpinarea depusă la data de 5.05.2015, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că procesul-verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control al Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., iar contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor; a arătat că procesul-verbal conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Intimata a mai susținut în esență și că prevederile Deciziei nr. 6/2015 nu sunt aplicabile în speță deoarece, pe de o parte, anterior publicării în Monitorul Oficial, agenții constatatori nu aveau obligația de a semna olograf procesele-verbale de constatare a contravenției, iar pe de altă parte, recursul în interesul legii are doar menirea de a orienta practica instanțelor în aceeași direcției; se susține că Decizia nr. 10/2013 a ICCJ este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 23.07.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile 0.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I. NR. 769/2010.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, petentul a fost sancționat în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, stabilindu-se în sarcina acestuia și obligația achitării unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.
În fapt, s-a reținut că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, a circulat în data de 8.12.2011, locul Autostrada A2 km144+100 m, Fetești, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost depusă în termen întrucât intimata nu i-a comunicat petentului procesul verbal de contravenție contestat în modalitatea principală prevăzută de art. 27 din același act normativ, astfel cum acest text de lege a fost interpretat prin Decizia nr. XII/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv, prin poștă, cu aviz de primire, ci în modalitatea subsidiară, prin afișare la domiciliul contravenientului, astfel cum rezultă din dovada de afișare aflată la dosarul cauzei.
Or, o astfel de comunicare, realizată în mod principal, nu în mod subsidiar, astfel cum a statuat instanța supremă în cuprinsul hotărârii anterior citate, nu este legală, neputând determina începerea curgerii termenului de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut în art. 31 din OG nr. 2/2001. Având în vedere că potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de Proc. Civ: „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”, instanța reține că interpretarea dată de instanța supremă trebuie aplicată în prezenta cauză, întrucât nu se poate discuta asupra retroactivității legii, deoarece prin Decizia nr. XII/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a creat o normă de drept ci doar s-a interpretat unitar.
Totodată, instanța constată că ca petentul face dovada faptului ca anterior savarsirii contraventei, acest autoturism a fost instrainat, dovada stînd contractul de vanzare – cumparare pentru vehicul folosit si din care rezulta ca autoturismul a fost instrainat la data de 24.03.2011 catre numitul Tegus M..
Odata transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului, orice atributii privind plata taxelor si impozitelor aferente acestuia trec asupra noului proprietar.
Acest aspect se coroboreaza si cu inscrisurile depuse la dosar de catre petent, inscrisuri din care rezulta ca acesta nu mai este detinatorul autovehicului.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că motivul de nulitate invocat de către petent, cu privire la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, este întemeiat, pentru următoarele motive:
Conform disp. art. 17 din OG 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea constatându-se și din oficiu.
Instanța apreciază că lipsa semnăturii olografe de pe procesul verbal de contravenție emis și comunicat în condițiile art. 26 din OG 2/2001 constituie un motiv de nulitate al acestuia, pentru considerentele care urmează:
Art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 conține o normă de trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală și în privința contravențiilor prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002. Excepțiile de la aplicarea procedurii contravenționale de drept comun sunt indicate expres și limitativ în cuprinsul O.G. nr. 15/2002 și constau, pe de o parte, în posibilitatea încheierii procesului – verbal de constatare a contravențiilor în condiții derogatorii de la art. 19 din O.G. 2/2001 referitoare la semnarea procesului verbal de contraveninent și prezența unui martor, atunci când procesul – verbal se încheie în lipsa contravenientului și pe de altă parte, în stabilirea unei competențe teritoriale speciale a instanței care soluționează plângerea contravențională conform art. 101 din O.G. nr. 15/2002, sub toate celelalte aspecte rămânând pe deplin aplicabile dispozițiile O.G. 2/2001
Procesul verbal de contravenție care face obiectul prezentei cauze și care a fost comunicat petentului potrivit disp. art. 27 din O.G.. 2/2001 nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, ci poartă mențiunea că a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și Hotărârii de Guvern nr. 1259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.
Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Prin urmare, pentru că un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001, republicată trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.
Totodată, art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie. Înscrisul comunicat celeilalte părți pe suport de hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, are doar valoarea unei copii a înscrisului electronic original.
Procesului – verbal imprimat pe suport de hârtie și comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din O.G. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă. Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
Dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 consacră un caz de nulitate absolută a procesului – verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial, sancțiunea nulității intervenind indiferent de existența sau nu a unei vătămări.
Inserarea în cuprinsul procesului – verbal transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G.nr. 15/2002 a mențiunii că procesul – verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității care intervine în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Instanța apreciază că în măsura în care legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate și în privința proceselor – verbale încheiate în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ar fi prevăzut expres, în cuprinsul acestui act normativ, această soluție.
Chiar dacă semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport de hârtie și, în plus aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic. În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport de hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator.
Totodată, instanța are în vedere că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 6/2015 din 16.02.2015 publicată în Monitorul Oficial din data de 25.03.2015, și conform căreia: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator” iar potrivit disp. art. 517 alin. 4 Cod Proc. Civilă această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial
Pentru aceste motive, instanța apreciază că în cauză, procesului verbal de contravenție îi lipsește un element esențial, respectiv semnătura olografă a agentului constatator, lipsa acesteia conducând la nulitatea procesului verbal de contravenție, în condițiile art. 17 din OG 2/2001.
Față de concluzia cu privire la acest motiv de nulitate, instanța nu va mai proceda la analizarea celorlalte motive invocate de către petent pe calea prezentei plângeri contravenționale.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite plângerea formulată de petent și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul A. A. G. (CNP_) cu domiciliul în Murfatlar, Calea Bucuresti, nr. 54, ., ., jud. C., în contradictoriu cu C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2012.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-G. J. E. F.
red. jud. AGJ /28.07.2015
emis 2 comunicări la .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7980/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Partaj judiciar. Sentința nr. 8360/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
