Pretenţii. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 15213/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 17.12.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : D. R. E.
GREFIER: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR, cu sediul în Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții O. N., cu domiciliul în Năvodari ., ., . și O. C. A., cu domiciliul în Năvodari ., ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.12.2015 și 17.12.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.02.2015 sub nr._, astfel cum a fost modificată, reclamantul ORAȘUL NĂVODARIPRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâții O. N. și O. C. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata sumei de 2252,37 lei reprezentând debit aferent perioadei 28.02._10, la plata sumei de 1007,54 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și noiembrie 2010; cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 09.12.2011 între .-în insolvență și O. NĂVODARI –în calitate de creditor s-a încheiat Proiectul de tranziție prin care s-a propus compensarea creanței deținute de Primăria Orașului Năvodari împotriva .. Astfel, părțile au hotărât vânzarea de către TSP ECOTERM SA către Primăria Năvodari a creanțelor deținute asupra persoanelor fizice rezultate din livrări anterioare de agent termic, fiind compuse atât din debit cât și din penalități.La data de 25.05.2015 a fost încheiată Tranzacția întocmită ca urmare a confirmării de către Judecătorul sindic a Proiectului de tranzacție din data de 09.12.2011, completat și modificat prin Actul Adițional nr.1/06.04.2012.
Reclamantul a mai precizat că prin Notificarea nr._/06.06.2012, s-a adus la cunoștința pârâților preluarea creanței pe care o datorau . de către Orașul Năvodari precum și confirmarea debitului în cel mult 30 zile, pentru a putea beneficia de facilitățile aprobate prin HCLM 170/31.05.2012 respectiv eșalonarea plății debitului pe o perioadă de 12 luni, începând cu luna iulie 2012 și scutirea de la plata majorărilor de întârziere. S-a mai arătat că pârâtul O. N. a confirmat debitul și penalitățile sale însă nu a procedat la plata acestora.
A susținut reclamantul că potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Deși nu există un contract în sensul de instrumentum, acesta există în sensul de negotium iuris, prin furnizarea energiei termice către pârâți, existența facturilor emise și, de asemenea, confirmarea tuturor facturilor și a debitelor. Potrivit art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, neachitarea facturii de către utilizator în termenul de 30 de zile de la scadenței atrage penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără a depăși valoarea facturii.
Reclamantul a mai precizat că toate facturile au fost comunicate lunar pârâtului, s-a procedat la notificarea acestora, moment în care facturile au fost recomunicate în vederea confirmării debitului. A intervenit cesiunea creanței la data de 25.05.2012, astfel că s-a transmis dreptul patrimonial asupra sumei arătate în titlu și asupra celorlalte garanții de la cedenta . către cesionar. Chiar dacă de la emiterea facturilor a trecut un termen mai mare de 3 ani, prin contractul de cesiune s-a întrerupt termenul de prescripție în momentul în care debitorul cedat a recunoscut debitele restante prin notificarea transmisă.
În drept au fost invocate, în principal, dispozițiile art. 969 iar în subsidiar dispozițiile privind îmbogățirea fără justă cauză.
Reclamantul este scutit de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu art. 30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri, respectiv:Notificarea nr._/06.06.2012, Tranzacția întocmită ca urmare a confirmării de către Judecătorul sindic a Proiectului de tranzacție din data de 09.12.2011, completat și modificat prin Actul Adițional nr.1/06.04.2012,lista facturilor restante pentru abonatul 4319 facturile fiscale, (f 5-32), tabel calcul penalități, Contract de furnizare a energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde de consum nr.9868/08.07.2003( f40-45),Contract de vânzare-cumpărare nr. 7393/13.11.1998 ( f 54-55).
La data de 13.03.2015 reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că temeiul juridic al acțiunii în reprezintă disp.art.969 cod civil respectiv contractul.
La data de 30.03.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus o cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a numitei O. C. A..
Prin Încheierea de ședință din data de 28.05.2015 instanța a luat act de introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei O. C. A..
Prin serviciul registratură, la data de 09.07.2015 pârâtul O. N. a formulat note scrise prin care a contestat semnătura sa de pe Notificarea nr._/06.06.2012 arătând că nu a confirmat debitul întrucât prin cererea nr._/26.08.2011 a solicitat Serviciului de termoficare Năvodari debranșarea de la rețeaua de termoficare a orașului.Totodată, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, creanțele fiind prescrise.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri proba cu interogatoriul pârâților, efectuând și procedura verificării de scripte ca urmare a contestării semnăturii de către pârâtul O. N..
La termenul de judecată din data de 15.10.2015, instanța a unit excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea acesteia este necesară administrarea aceluiași probatoriu ca și pentru fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.07.2003 între . și pârâtul O. N. a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde de consum nr.9868/08.07.2003 ( f 40) având ca obiect distribuirea energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde prin punctul termic nr.14 aparținând de ..( art 1.din contract).
La data de 09.12.2011 între .-în insolvență și O. NĂVODARI –în calitate de creditor s-a încheiat Proiectul de tranzacție prin care s-a propus compensarea creanței deținute de Primăria Orașului Năvodari împotriva .. Astfel, părțile au hotărât vânzarea de către TSP ECOTERM SA către Primăria Năvodari a creanțelor deținute asupra persoanelor fizice rezultate din livrări anterioare de agent termic. Astfel, reclamanta a cumparat creanțele deținute asupra persoanelor fizice rezultate din livrări anterioare de agent termic.
Asupra excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru întreg debitul invocată de pârâtul O. N., instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 2252,37 lei reprezentând debit aferent perioadei 28.02._10, la plata sumei de 1007,54 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și noiembrie 2010.
Instanța reține că, în cuprinsul facturilor emise în perioada 28.02.2009 –30.11.2010 este prevăzută data scadentă pentru achitarea sumelor facturate, respectiv 30 zile de la data emiterii fiecărei facturi.
În drept, conform art.201 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, în consecință, excepția poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Conform art. 3 alin.1 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Art. 12 din același act normativ prevede că în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speță, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data scadenței fiecărei facturi, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar la filele 12-32.
Potrivit disp.art 16 lit.a) din Decretul 167/1958 „Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Așadar, recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte interuptive, trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă și să fie neîndoielnică, recunoașterea putând fi expresă sau tacită.
De asemenea, pentru a produce efectul interuptiv este necesar ca împrejurarea ce constituie potrivit legii, cauză de întrerupere( în speță recunoașterea debitului făcută de pârâți prin Notificarea nr._/06.06.2012) să întervină după ce prescripția a început să curgă și mai înainte de împlinirea termenului de prescripție. Or, instanța constată că recunoașterea debitului de către pârâți a avut loc la data de 06.06.2012, fiind făcută deci după împlinirea termenului de prescripție pentru debitul aferent perioadei 28.02._09.Această recunoaștere întrerupe însă prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește debitul și majorările de întârziere aferente perioadei 31.05._10.
Potrivit disp.art.1 din Decret167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Având în vedere această dispoziție legală, caracterul accesoriu al majorărilor de întârziere aferente debitului pentru perioada 28.02._09, instanța constată că și acestea erau prescrise la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Față de argumentele anterior expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiunepentru debitul privind perioada 28.02._09 invocată de pârât, cu consecința respingerii ca prescrise a cererii având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii energiei termice corespunzătoare acestei perioade în cuantum de 342,52 lei și a majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 58,76 lei.
În privința debitului constând în contravaloarea livrării de agent termic și majorările de întârziere aferente pentru perioada 31.05._10, instanța apreciază că nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Astfel, instanța reține că pârâtul a contestat semnătura de pe Notificarea nr._/06.06.2012 prin care s-a confirmat recunoașterea debitului și a majorărilor de întârziere.
În atare condiții, instanța a procedat la efectuarea verificării de scripte în cadrul căreia au fost avute în vedere înscrisul de la filele 5,40,52,67,69 precum și interogatoriul semnat de către pârât, aflat la fila 79, înscrisuri necontestate de pârât,cu excepția notificării de la fila 5 din dosar. În urma comparării semnăturilor pârâtului de pe aceste înscrisuri cu semnătura dată în fața instanței( f78) înstanța apreciază că întra-adevăr semnătura de pe Notificarea nr._/06.06.2012 nu aparține pârâtului O. N..
Cu toate acestea, instanța reține că așa cum rezultă din Contract de vânzare-cumpărare nr. 7393/13.11.1998 ( f 54-55) ambii pârâți( soți) sunt coproprietari ai imobilului situat în Năvodari, ., ., ., astfel că ambii au beneficiat de agentul termic a cărui contravaloare se solicită de reclamant.
Analizând semnătura pârâtei O. C. A. de pe acest înscris dar și semnătura de pe Notificarea nr._/06.06.2012 prin care se confirmă debitul, instanța constată că există identitate între elementele principale ale celor două semnături examinate, semnătura de pe Notificarea nr._/06.06.2012 aparținând pârâtei O. C. A..Ori, în condițiile în care ambii pârâți sunt proprietari ai imobilului, că ambii au beneficiat de agentul termic, debitul restant fiind deci o datorie comună a soților, instanța apreciază că, recunoașterea debitului de pârâta O. C. A. a întrerupt termenul de prescripție pentru debitul și majorările de întârziere aferente perioadei 31.05._10, de la data de 06.06.2012 începând să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, termen neîmplinit la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește fondul cauzei relativ la pretențiile reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate de reclamant în perioada 31.05._10 și a majorărilor de întârziere aferente, instanța reține următoarele:
La data de 09.12.2011 între .-în insolvență și O. NĂVODARI –în calitate de creditor s-a încheiat Proiectul de tranzacție prin care s-a propus compensarea creanței deținute de Primăria Orașului Năvodari împotriva .. Astfel, părțile au hotărât vânzarea de către TSP ECOTERM SA către Primăria Năvodari a creanțelor deținute asupra persoanelor fizice rezultate din livrări anterioare de agent termic. Astfel, reclamanta a cumparat creanțele deținute asupra persoanelor fizice rezultate din livrari anterioare de agent termic.
Ulterior, prin notificarea nr._/06.06.2012 s-a adus la cunoștința pârâtului O. N. împrejurarea că reclamantul a preluat creanța acestuia pentru prestarea serviciilor de energie termică.
La data de 06.02.2012 pârâta O. C. A., soția pârâtului a recunoscut debitul datorat în cuantum de 3259,91 lei, așa cum am arătat anterior( prin semnarea notificării), această recunoaștere întrerupând prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește debitul și majorările de întârziere aferente perioadei 31.05._10.
Conform art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În cauză, instanța reține că între parți a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde de consum nr.9868/08.07.2003, contract în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale, reclamantul având calitatea de furnizor, iar pârâții, pe cea de clienți.De asemenea, instanța reține și existența unei cesiuni valabile, în temeiul căreia reclamantul a preluat drepturile și obligațiile cedentului.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Între reclamant și pârâți s-a născut așadar un raport juridic, iar în temeiul acordului intervenit, reclamantul a înțeles să își execute obligația, iar pârâții au refuzat să achite prețul, cuantumul creanței rezultând din facturile fiscale neachitate în termen.
În cauza de față, reclamantul, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței creante certe, lichide si exigibile precum și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâți, astfel încât instanța reține că acestora din urmă le revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 C proc civ că și-au executat propriile obligații.
Cu privire la suținerea pârâtului O. N. în sensul că în anul 2011 a solicitat debranșarea de la rețeaua de termoficare a orașului Năvodari acest lucru neputându-se realiza dacă existau datorii, instanța apreciază că este neîntemeiată.Astfel procesul verbal de debranșare depus în susținerea acestei apărări a fost întocmit în data de 31.10.2011, debranșarea fiind făcută începând cu această dată, însă debitul solicitat este aferent perioadei 28.02._10, perioadă în care pârâții nu erau debranșați.Pe de altă parte, instanța va respinge apărarea pârâtului în sensul că a achitat contravaloarea agentului termic în condițiile în care nu a dovedit această susținere, care de altfel este contrazisă de restul probelor administrate în cauză.
Instanța urmează a face și aplicarea disp.art.358 C.Proc.Civ. și, față de lipsa nejustificată a pârâtei O. C. A. de la interogatoriu, va interpreta această împrejurare ca un început de dovadă în folosul reclamantei, cu privire la existența raporturilor juridice, a cuantumului debitului și a neexecutării culpabile a obligațiilor.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța constată că potrivit art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere. Penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii.
Aceste dispoziții se coroborează și cu prevederile art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie electrică, care prevede că utilizatorii de energie termică au obligația de a achita la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor. Factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. 9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.
În lipsa oricărei dovezi în sensul că debitul pretins de reclamant a fost stins prin plată sau că suma nu este datorată - probe necesar a fi fost administrate de către pârâți în conformitate cu dispozițiile art. 249 C proc civ. - în baza art.969 și art. 1073 C.civ., va admite acțiunea formulată de reclamant și va obliga pârâții să plătească acestuia suma de 1909,78 lei reprezentând debit aferent perioadei 31.05._10, precum și suma de 948,79 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și noiembrie 2010.
Cu privire la solicitarea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța ia act că la termenul din 26.11.2015 reclamantul prin apărător, a menționat că nu mai solicită aceste cheltuieli, urmând a le valorifica pe calea unei cereri separate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul O. N. pentru debitul aferent perioadei 28.02._09.
Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii energiei termice corespunzătoare perioadei 28.02._09 în cuantum de 342,52 lei și a majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 58,76 lei, ca prescrisă.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR, cu sediul în Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții O. N., cu domiciliul în Năvodari ., ., . și O. C. A., cu domiciliul în Năvodari ., ., ..
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 1909,85 lei reprezentând debit aferent perioadei 31.05._10; la plata sumei de 948,78 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și noiembrie 2010.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.Cererea de apel s depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. ElenaDoagă M.
red.jud.D.R.E/04.01.2016
tehnored.D.M./04.01.2016
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Validare poprire. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
