Pretenţii. Sentința nr. 1766/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1766/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 13041/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1766
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL AGIGEA C. SUD în contradictoriu cu pârâta . având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 30 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta,când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 6 februarie 2015, când, având nevoie în continuare de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2015, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.05.2014, sub nr._, reclamanta S.C. B. T. ROMANIA S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. P. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de_,86 lei, din care 2574,28 lei reprezentând daune materiale pentru executarea necorespunzătoare a contractului-calitate neconformă a mărfurilor pentru depășire procent corp străin, 7225,38 lei cu titlu de daune materiale pentru executare necorespunzătoare a contractului – nerespectare greutate hectolitrică a mărfii livrate, 1056,20 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate conform pct. 7.1. din contractul de vânzare-cumpărare nr. 328/18.04.2011, pentru perioada 03.05.2011 – 05.05.2011, respectiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare nr. 208/16.03.2011, reclamanta fiind cumpărător, iar pârâta vânzător, convenția având ca obiect vânzarea de cereale și semințe oleaginoase, arătând că reclamanta a achitat în întregime valoarea mărfurilor ce i-au fost livrate, în perioada 24.03.2011 – 05.05.2011.
A mai precizat reclamanta că, referitor la sumele de 2574,28 lei și 7225,38 lei, solicitate cu titlu de daune materiale, anexa 1 la contract cuprinde o dispoziție conform căreia dacă marfa nu se încadrează în parametrii contractuali, respectiv 2% corpuri străine, cumpărătorul este îndreptățit să aplice costuri de condiționare a mărfii în valoare de 1,5 USD/tonă/procent depășire.
A menționat că marfa recepționată de la pârâtă avea un conținut de corpuri străine de 3,11%, cu 1,11% peste limita maximă admisă, motiv pentru care a redus prețul contractual cu 4,84 lei/tonă, suma de 2574,28 lei reprezentând daunele materiale datorate de către pârâtă.
A mai precizat reclamanta că, potrivit anexei 8 la contactul nr. 208/16.03.2011, s-a convenit de către părți că greutatea hectolitrică trebuia să fie de minim 72 kg/hl, pentru marfa care nu se încadrează în parametrii contractuali, cumpărătorul era în drept să aplice o penalizare de 1 Euro/kg/hl la prețul contractual.
A arătat că, potrivit măsurătorilor efectuate cu aparatura omologată și verificată metrologic, greutatea hectolitrică pentru cantitatea de grâu furnizată a înregistrat o valoare de 67,35 kg/hl, cu 4,65 kg/hl decât valoarea admisă, motiv pentru care reclamanta este în drept să diminueze prețul contractual cu suma de 19 lei/ tonă.
Referitor la suma de 1056,20 lei, a arătat că o solicită în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 328/18.04.2011, reclamanta fiind vânzător și pârâta cumpărător, obiectul contractului fiind reprezentat de vânzarea unei cantități 300 tone metrice de secară.
A precizat reclamanta că a emis, pentru respectiva cantitate de secară, factura nr. 3134/30.04.2011 în valoare de_,17 lei, scadentă la data de 03.05.2011, însă plata facturii a fost efectuată de către pârâtă la data de 05.05.2011, cu o întârziere de 2 zile de la scadență, iar pct. 7.1. din contract stabilea că partea care își va executa cu întârziere obligațiile va suporta daune interese de 0,15 % pe zi din valoarea obligației neexecutate sau executate cu întârziere, motiv pentru care reclamanta a calculat suma de 1056,20 lei cu titlu de penalități de întârziere datorate de către pârâtă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270, 1350, 1516 alin.1 și 1518 Cod Civil.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 898 lei, conform dovezii de plată aflate la fila 11.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 192/2006.
A mai invocat pârâta excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, cu privire la primele două capete de cerere formulate, arătând că, în ce privește primul capăt de cerere, livrările efectuate în temeiul anexei nr. 1 la contractul nr. 208/2011 au fost facturate și acceptate de către reclamantă la data de 23.03.2011, iar în ce privește capătul doi de cerere, livrările efectuate în perioada 19.04. – 20.04.2011, în baza anexei nr. 8 la contractul nr. 208/2011, au fost facturate și acceptate de către reclamantă la data de 21.04.2011.
A precizat că eventualele pretenții derivând din neîntrunirea condițiilor calitative urmau a fi formulate de către cumpărătoare la data efectuării recepției și emiterii fișei de calculație, pe baza căreia se efectua factura de către vânzător.
Pentru aceste motive, pârâta a apreciat că termenul de prescripție al dreptului reclamantei de a solicita daune materiale, conform primelor două capete de cerere, s-a prescris la data de 23.03.2014, pentru primul capăt de cerere, respectiv la 21.04.2014, pentru al doilea capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 208/2011, în cazul acceptării mărfurilor, cumpărătorul întocmește notele de recepție pentru cantitatea și calitatea livrată de vânzător (NRCD), art. 3.7., iar dacă anumiți parametri prestabiliți sunt depășiți, cumpărătorul emite raportul cantitativ și calitativ cu calculația valorică ce cuprinde prețul rezultant propus de către acesta ca urmare a aplicării corecțiilor și penalităților contractuale, art. 3.7. și 6.3., ulterior vânzătorul emițând factura aferentă prețului rezultant din corecțiile efectuate de către cumpărător.
A mai precizat pârâta că, referitor la marfa ce a fost livrată de aceasta reclamantei, în temeiul actului adițional nr. 1 la contractul nr. 208/2011, reclamanta a optat pentru aplicarea unei corecții cantitative, rezultând o cantitate utilă de 428,932 tone, față de cantitatea fizică livrată efectiv de 433,76 tone, fiind emis raportul cantitativ și calitativ din care rezultă valoarea totală a livrării de_,91 lei, fiind emisă factura nr._/23.03.2011, achitată integral de către reclamantă, fără obiecțiuni.
S-a mai precizat că, și în ce privește marfa livrată în temeiul actului adițional nr. 8 la contractul nr. 208/2011, reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune, în sensul neaplicării unei penalizări de preț, și a emis raportul cantitativ și calitativ din care rezultă valoarea totală a livrării de_,24 lei, pe baza căreia pârâta a emis factura nr._/21.04.2011, achitată integral și fără obiecțiuni de către reclamantă.
Referitor la capătul trei de cerere, pârâta a arătat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 328/18.04.2011, pct., 6.1., plata urma să fie efectuată prin ordin de plată în termen de 3 zile de la data furnizării de către vânzător a următorului set de documente: factura fiscală, declarația de origine a mărfii, iar factura respectivă a fost comunicată societății pârâte prin corespondență, obligația de plată a acesteia născându-se ulterior datei de 30.04.2011, cum susține reclamanta.
În drept, a invocat dispozițiile art. 193 alin.1 C.proc.civ., art. 2 din Legea nr. 192/2006, Decretul nr. 167/1958.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
Instanța a respins, prin încheierea din data de 19.12.2014, excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind-o ca neîntemeiată, și a dispus unirea cu fondul a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei în ce privește primele două capete de cerere.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate, excepția invocată, instanța reține următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamante referitor la primele două capete de cerere, instanța apreciază că excepția invocată este întemeiată, pentru următoarele motive:
Părțile au încheiat, la data de 16.03.2011, un contract de vânzare-cumpărare, înregistrat sub nr. 208, prin care pârâta S.C. B. P. S.R.L., în calitate de vânzător, se obliga să vândă reclamantei, S.C. B. T. ROMANIA S.R.L., cereale și semințe oleaginoase 2010 origine România (filele 26-27).
Conform contractului menționat anterior, pct. 3.6., recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor se va face de către reprezentanții cumpărătorului și ai vânzătorului conform cântar electronic auto și laborator dotat cu aparatura verificată metrologic din fiecare depozit autorizat aparținând cumpărătorului, la parametrii calitativi prevăzuți în anexele la prezentul contract conform standardelor de calitate specifice fiecărui produs.
La pct. 3.7. se arată că cumpărătorul va întocmi în acest sens note de recepție pentru cantitatea și calitatea livrată de vânzător și un raport cantitativ și calitativ cu calculația valorică, semnată și ștampilată de delegații împuterniciți ai părților, iar la pct. 3.8. se arată că, în cazul în care, în momentul recepției mărfii, reprezentanții vânzătorului și cumpărătorului nu cad de acord asupra calității și sau cantității de marfă determinată conform cântar auto electroni și laborator dotat cu aparatură verificată metrologic, se refuză descărcarea mărfii de către cumpărător, până la rezolvarea divergențelor, iar marfa aflată în discuție nu se evidențiază nici în rapoartele zilnice cantitative și calitative ale depozitului.
Față de aceste dispoziții, se observă că factura fiscală nr._/23.03.2011 a fost emisă în temeiul anexei 1 la contract, fiind livrată o cantitate de floarea-soarelui, recoltă 2010 (fila 30), factura fiind întocmită în baza anexei aflate la fila 39, semnată și ștampilată de către societatea reclamantă, care reprezintă raportul cantitativ și calitativ al mărfii livrate, în cuprinsul căreia se menționează că se apreciază că marfa livrată este de 428,932 tone, față de 433,76 tone cât se livrase efectiv, iar prețul mărfii, acceptat de către reclamantă, este de_,91 lei, cu TVA, exact suma facturată de către pârâtă.
Respectiva anexă a fost întocmită în baza notelor de recepție 4126/17.03.2011, 4127/18.03.2011, 4128/19.03.2011, 4129/20.03.2011, aflate la filele 39-41, care au fost semnate și ștampilate de către reprezentanții societății reclamante, împrejurare în care reclamanta, față de dispozițiile cuprinse la pct. 3.6. – 38 din contractul nr. 208/16.03.2011, nu mai este îndreptățită să formuleze pretenții privind calitatea mărfii acceptate.
Chiar dacă am admite că reclamanta ar mai putea formula pretenții materiale privind calitatea mărfii, deși a fost facturată exact suma stabilită de aceasta prin anexa de la fila 39, dreptul reclamantei de a solicita despăgubiri de la pârâta a început să curgă la data de 23.03.2011, când a fost emisă factura fiscală nr._/23.03.2011.
Conform art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, dispoziții aplicabile la data nașterii raportului juridic, termenul de prescripție este de 3 ani, instanța apreciind că termenul s-a împlinit la data de 23.03.2014, reclamanta neinvocând cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Cum reclamanta a depus prezenta acțiune la data de 08.05.2014, conform plicului aflat la fila 47 din dosar, rezultă că acest capăt de cerere este prescris formulat.
Referitor la al doilea contract încheiat de părți, se constată că pârâta a emis, în temeiul aceluiași contract, 208/16.03.2011, și al anexei 8 la contract (fila 34), o cantitate de 305 tone de grâu furaj recolta 2010, însă factura fiscală nr._/21.04.2011 (fila 42), a fost emisă pentru suma de_,24 lei, corespunzătoare cantității de marfă de 306,6 tone, această factură fiind emisă conform anexei aflate la fila 43, care reprezintă raportul cantitativ și calitativ al mărfii livrate, semnată și ștampilată de către societatea reclamantă.
Respectivul raport a fost întocmit în temeiul notelor de recepție 8846/19.04.2011 și 8851/20.04.2011, aflate la filele 43-44, care au fost semnate și ștampilate de către reprezentanții societății reclamante, împrejurare în care reclamanta, față de dispozițiile cuprinse la pct. 3.6. – 38 din contractul nr. 208/16.03.2011, nu mai este îndreptățită să formuleze pretenții privind calitatea mărfii acceptate.
Chiar dacă am admite că reclamanta ar mai putea formula pretenții materiale privind calitatea mărfii, deși a fost facturată exact suma stabilită de aceasta prin anexa de la fila 43, dreptul reclamantei de a solicita despăgubiri de la pârâta a început să curgă la data de 21.04.2011, când a fost emisă factura fiscală nr._/21.04.2011.
Conform art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, dispoziții aplicabile la data nașterii raportului juridic, termenul de prescripție este de 3 ani, instanța apreciind că termenul s-a împlinit la data de 21.04.2014, reclamanta neinvocând cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Cum reclamanta a depus prezenta acțiune la data de 08.05.2014, conform plicului aflat la fila 47 din dosar, rezultă că acest capăt de cerere este prescris formulat.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția invocată și va respinge capetele de cerere formulate de către reclamanta . SRL AGIGEA C. SUD, în contradictoriu cu pârâta ., privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2574,28 lei reprezentând daune materiale pentru executarea necorespunzătoare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 208/2011, respectiv la obligarea pârâtei la plata sumei de 7225,38 lei cu titlu de daune materiale pentru executare necorespunzătoare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 208/2011, ca prescris formulate.
Cu privire la al treilea capăt de cerere, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1056,20 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate în temeiul contractul de vânzare-cumpărare nr. 328/18.04.2011, pentru perioada 03.05.2011 – 05.05.2011, instanța apreciază că și aceste pretenții sunt neîntemeiate.
Astfel, reclamanta susține că a emis, în temeiul respectivului contract, factura nr. 3134/30.04.2011, în valoare de_,17 lei, scadentă la data de 03.05.2011, care a fost achitată la data de 05.05.2011, cu două zile de întârziere.
Cu toate acestea, reclamanta a depus la dosar doar contractul de vânzare-cumpărare nr. 328/18.04.2011 (fila 35), respectiv fișa client, din care rezultă că, în temeiul acestui contract, au fost emise facturile nr. 1959/30.04.2011, în valoare de_,19 lei, 3133/30.04.2011, în valoare de 3058,39 lei și 3134/30.04.2011, în valoare de 342,59 lei, în timp ce, în dreptul facturilor 53 și 54 din 30.04.2011 se menționează un debit de 0 lei.
Reclamanta nu a depus la dosar niciuna dintre facturile emise în temeiul contractului nr. 328/18.04.2011, nici dovada comunicării către pârât a facturilor fiscale și declarației de origine a mărfii, cu toate că la pct.6.1. din contract se menționează că plata se va efectua prin ordin de plată în termen de maxim 3 zile de la data furnizării de către vânzător a acestor documente.
Conform art. 249 C.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, astfel încât reclamantei îi revenea obligația de a își dovedi pretențiile menționate în al treilea capăt de cerere, respectiv să menționeze în mod corect care este factura avută în vedere, care este data scadenței sumei facturate, în funcție de momentul comunicării către pârâtă a facturii fiscale și declarației de origine a mărfii, respectiv să depună dovada comunicării respectivelor înscrisuri și a documentului prin care s-a efectuat plata cu întârziere a debitului, pentru ca instanța să poată aprecia asupra temeiniciei pretențiilor reclamantei.
În lipsa acestor înscrisuri, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate și va respinge acest capăt de cerere.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., constatând că reclamanta a pierdut procesul, va dispune obligarea acesteia să plătească pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2480 lei reprezentând onorariul de avocat achitat de aceasta conform facturii fiscale . nr. 287/20.06.2014 și a extrasului de cont aflate la filele 102-103 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la primele două capete de cerere.
Respinge cererea reclamantei reclamanta . SRL AGIGEA C. SUD, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ prin administrator judiciar CII V. C. din C., .. 7, județul C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat R. D. din C., ., ., . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., nr. 23, ., ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2574,28 lei reprezentând daune materiale pentru executarea necorespunzătoare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 208/2011, ca prescris formulată.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7225,38 lei cu titlu de daune materiale pentru executare necorespunzătoare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 208/2011, ca prescris formulată.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1056,20 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate în temeiul contractul de vânzare-cumpărare nr. 328/18.04.2011, pentru perioada 03.05.2011 – 05.05.2011, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să achite pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2480 lei (onorariu avocat).
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red.și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/ 11.06.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1082/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1049/2015. Judecătoria... → |
|---|
