Pretenţii. Sentința nr. 2166/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 26.02.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 28.08.2014 sub nr._, reclamanta S.C. R. S.A. a chemat in judecata paratul R. D., solicitand instantei ca prin, hotararea ce o va pronunta, să-l oblige pe acesta la plata sumei 3721,14 lei reprezentând contravaloare debit apă/canal aferent perioade aprilie 2012-iunie 2014. a sumei de 98,83 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței debitului principal până la data introducerii cererii, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, reclamanta a aratat ca a prestat servicii paratei în baza contractului nr._/11.04.2012 pentru care a emis facturi fiscale neachitate de catre aceasta.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 1350 C.civ..

In dovedirea actiunii, reclamanta a depus in copie facturi, fișă constatare consum gospodării individuale, proces verbal de demontare, proces verbal de constatare și notă de constatare, contract nr._/11.04.2012 de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, cerere/declarație utilizator casnic.

Paratul, legal citat, nu a comunicat formularul de raspuns si nici nu s-a prezentat la termenul de judecata.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.

Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:

In fapt, intre reclamanta si parat s-a incheiat contractul nr._/11.04.2012 de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare .

In executarea acestui contract, reclamanta a emis facturi fiscale aferente perioadei aprilie 2012-iunie 2014 (file 8-10).

Potrivit art. 13 alin. 2 din contract, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor.

Raportat la data semnarii contractului – 11.04.2012 – instanta apreciaza ca sunt incidente in cauza dispozitiile Codului civil din 2011, conform art. 5 din legea nr. 71/2011.

Avand in vedere prevederile art. 1350 alin. 1 si 2 C. civ. conform carora orice persoana trebuie sa-si execute obligatiile pe care le-a contractat, iar atunci cand, fara justificare nu isi indeplineste aceasta indatorire, este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, in conditiile legii, instanta apreciaza ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale in ceea ce o priveste pe parata, respectiv existenta unei fapte ilicite a acesteia - neexecutarea obligatiei contractuale, existenta unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia celui care savarseste fapta ilicita.

Astfel, existenta unei fapte ilicite a paratei consta in nerespectarea unor obligatii contractuale si anume aceea de a achita integral si la scadenta contravaloarea serviciilor prestate de reclamanta conform facturii emise in temeiul contractului comercial, aducand prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciu patrimonial se concretizeaza in suma solicitata.

Instanta mai retine ca art. 1531 C.civ. dispune ca prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de catre creditor si beneficiul de care acesta a fost lipsit, in timp ce art. 1530 C.civ. prevede ca este reparabil numai prejudiciul care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau culpabile a obligatiei.

In ceea ce priveste vinovatia paratului, instanta constata ca art. 1548 C. civ. prevede o prezumtie de vina in sarcina paratei prin simplul fapt al neexecutarii unei obligatii contractuale, prezumtie relativa, care, insa, in cauza, nu a fost rasturnata de catre parata.

Totodata, instanta retine ca din inscrisurile administrate in cauza reclamanta a facut dovada existentei unui contract valabil si a executarii propriilor obligatii, afirmand in acelasi timp neexecutarea obligatiilor de catre parata.

Paratul, desi avea sarcina de a dovedi ca si-a executat propriile obligatii, nu a depus niciun inscris si nu a administrat nicio proba din care sa rezulte ca a achitat in intregime si in termen obligatiile in cauza, fapt care are ca efect ramanerea in fiinta a prezumtiei relative a neexecutarii obligatiei.

Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca pretentiile deduse judecatii de catre reclamanta sunt intemeiate, urmand a obliga pe parata la plata sumei de 3721,14 lei reprezentand debit restant.

Totodată, potrivit art. 13 alin. 3 din contract, neplata facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare stabilite conform reglementărilor legale în vigoare. Conform art. 120 alin.7 C.pr.fiscală, procentul de calcul al penalităților este de 0,04% pe fiecare zi de întârziere.

Prin urmare, instanța urmează să-l oblige pe pârât și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,04% pe fiecare zi de întârziere aferente debitului principal de la data scadenței până la achitarea efectivă a acestuia.

Avand in vedere dispozitiile art. 453 C.proc.civ. si art 1031 C.proc.civ, constatand ca paratul a pierdut procesul si conform principiului disponibilitatii, reclamanta a formulat o cerere in acest sens, instanta va obliga parata, la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata in valoare de 265,48 lei constand in taxa judiciara de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta ./80/1991, CUI_)), cu sediul în C., .-24, județ C. în contradictoriu cu pârâta R. D., cu domiciliul în M. V., ., județ C..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3721,14 lei reprezentând contravaloare debit apă/canal aferent perioadei aprilie 2012- iunie 2014.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 98,83 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal calculate de la data scadenței până la 28.08.2014 precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 265,48 lei taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria C. sub sancțiunea nulității.

Pronuntata, astazi, 26.02.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ..

PREȘEDINTE, GREFIER,

Jud.U. A. T. E.

Red.Jud.U.A./24.04.2015/4 ex

Tehored.Gr.T.E./27.04.2015

emis 2 .>