Pretenţii. Sentința nr. 3687/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3687/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3687/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 3687/2015
Ședința publică din 31.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . SRL și pe pârât C. S. TURISM SRL BUCURESTI, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 26.03.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 28.11.2014, sub numărul 40._, reclamanta S.C. D. S. 2000 S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei C.S.D.R. S. TURISM S.R.L. BUCUREȘTI la plata sumei de 7.525 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5.208 lei și în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.317 lei, aferente dosarului nr. 16._ al Judecătoriei C..
În motivarea în fapt a cererii, aceasta a învederat că în dosarul nr. 16._ al Judecătoriei C. a formulat o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtei din prezenta cauză la plata: sumei de 13.457,52 de lei, cu titlu de debit restant, a actualizării cu rata inflației a acestei sume de bani, a sumei de 21.447,52 de lei, cu titlu de penalități de întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată, cererea sa fiind admisă în totalitate, prin Sentința civilă nr. 12.291/15.10.2013, definitivă prin respingerea apelului și recursului, instanța de fond omițând, însă, a se pronunța asupra capătului de cerere accesoriu, relativ la cheltuielile de judecată în cuantum de 7.525 de lei, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5.208 lei, dovedit cu factura fiscală nr. 0202/07.06.2013 și cu ordinul de plată nr. 559/19.06.2013, și în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.317 lei, dovedită cu chitanțele nr. 821.981/21.06.2013 și nr. 827.477/08.07.2013, depuse în cadrul dosarului nr. 16._ al Judecătoriei C..
Totodată, reclamanta a învederat, indicând și practică judiciară în acest sens, că este admisibilă solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată în ipoteza în care acestea fie nu au fost solicitate pe cale accesorie, în litigiul care le-a ocazionat, fie, deși solicitate, nu au fost analizate de instanța învestită cu acest capăt de cerere, ca urmare a unei omisiuni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 451 și art. 453 Cod procedură civilă și pe cele ale art. 1349, art. 1357 și art. 1381 Cod civil.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse, în fotocopie: factura fiscală nr. 0202/07.06.2013, ordinul de plată nr. 559/19.06.2013, chitanțele nr. 821.981/21.06.2013 și nr. 827.477/08.07.2013, sentința civilă și decizia din apel pronunțate în dosarul nr. 16._, precum și împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional, în original.
Totodată, reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 481,25 de lei, stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, pârâta a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul obligării sale la plata în integralitate a taxei judiciare de timbru achitate de reclamantă în dosarul nr. 16._ al Judecătoriei C. și la obligarea sa la plata în parte a onorariului de avocat achitat de reclamantă în același dosar, redus în conformitate cu prevederile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că suma solicitată în prezentul dosar cu titlu de taxă judiciară de timbru achitată în dosarul nr. 16._ este o cheltuială reală și rezonabilă, fiind efectuată în vederea obținerii unui titlu executoriu, pe când suma de 5.208 lei, solicitată cu titlu de onorariu de avocat plătit de reclamantă pentru asistența juridică acordată în cadrul aceluiași dosar, nu este o cheltuială rezonabilă și necesară, fiind disproporționat de mare în raport de gradul foarte mic de complexitate al cererii în pretenții ce a constituit obiect al anterior menționatului dosar, care nu a ridicat probleme deosebite, în condițiile în care aceasta a recunoscut obligația de plată a debitului principal solicitat de reclamantă, singura problemă litigioasă fiind cea relativă la penalitățile de întârziere.
În aceste condiții, a mai arătat că, având în vedere că soluționarea cererii de chemare în judecată în baza căreia s-a format dosarul nr. 16._ s-a realizat exclusiv prin administrarea probei cu înscrisuri, la primul termen de judecată, că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, în fața instanței de fond, pentru a sustrage, astfel, analizei acelei instanțe incidența prevederilor art. 451 Cod procedură civilă cu privire la onorariul de avocat în cuantum nerezonabil solicitat și având în vedere că onorariul de avocat trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta, se impune reducerea onorariului de avocat solicitat prin prezenta cerere de chemare în judecată la un cuantum rezonabil, raportat la criteriile stabilite de legiuitor, în vederea asigurării justului echilibru între dreptul părții ce a avut câștig de cauză de a-și recupera cheltuielile avansate și culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, în raport de care această din urmă este ținută la plata acestora.
De asemenea, pârâta a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă în prezenta cauză, cu motivarea că nesolicitarea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. 16._ în cadrul acelui dosar se datorează culpei reclamantei, nicidecum omisiunii primei instanțe de judecată de a le acorda sau unor factori externi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat întâmpinării, extras de pe portalul instanțelor de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în termenul defipt de lege, reclamanta a reiterat susținerile făcute în cuprinsul cererii introductive de instanță cu privire la fundamentul de fapt al prezentului demers judiciar, învederând suplimentar că dispozițiile cuprinse în art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, privitoare la reducerea cuantumului onorariului de avocat, sunt aplicabile numai în situația în care onorariul de avocat este solicitat pe cale accesorie, nu și atunci când, astfel cum este cazul în speță, onorariul de avocat este solicitat pe cale separată, principală, aceasta deoarece în dosarul nr. 16._ s-a stabilit, în mod irefragabil, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 Cod civil, pârâta fiind în culpă în privința declanșării demersului judiciar care a constitui obiect al dosarului anterior menționat și fiind astfel obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată în baza căreia s-a format dosarul nr. 16._, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.317 lei, sumă recunoscută de pârâtă, și onorariu de avocat în cuantum de 5.208 lei, această din urmă cheltuială de judecată fiind caracterizată de realitate, necesitate și rezonabilitate, fiind proporțională cu munca efectivă depusă de avocat.
În privința poziției procesuale a pârâtei, care a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată, cu motivarea că nesolicitarea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. 16._ în cadrul acelui dosar se datorează culpei reclamantei, aceasta din urmă a arătat că susținerile pârâtei sunt neîntemeiate, reclamanta solicitând acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. 16._, prin formularea unui capăt de cerere accesoriu și prin depunerea înscrisurilor doveditoare, instanța, însă, omițând soluționarea acestuia.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, solicitată de reclamantă și de pârâtă, constând în înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 16._ al Judecătoriei C., care a fost avut în vedere la soluționarea prezentei cereri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Reclamanta a beneficiat de asistență juridică și reprezentare din partea C.I. S. I., prin avocat S. I., în temeiul contractului de asistență juridică nr. 26/2013, în dosarul nr. 18._ al Judecătoriei C., având ca obiect pretenții – acțiune în răspundere civilă contractuală, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială nr. 80/24.06.2013, depusă în anterior menționatul dosar – fila 3, cererea pe care aceasta a formulat-o, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta C.S.D.R. S. TURISM S.R.L. BUCUREȘTI, fiind admisă în integralitate, prin Sentința civilă nr. 12.291/15.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin respingerea apelului declarat de pârâtă, ca nefondat, și a recursului declarat de aceeași parte, ca inadmisibil, prin care pârâta a fost obligată să îi plătească: suma de 13.457,52 de lei, cu titlu de debit restant, actualizarea cu rata inflației a acestei sume de bani și suma de 21.447,52 de lei, cu titlu de penalități de întârziere, instanța omițând să se pronunțe asupra capătului de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.525 de lei, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5.208 lei și în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.317 lei, deși a fost învestită cu soluționarea unui astfel de capăt de cerere de către reclamantă, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată din cadrul acelui dosar (fila 5), din practicaua încheierii de amânare a pronunțării din data de 11.10.2013 și din considerentele sentinței civile nr. 12.291/15.10.2013.
Activitatea apărătorului ales al reclamantei s-a materializat în: redactarea, formularea și depunerea unei cereri la autoritățile de administrare fiscală în vederea lămuririi unui aspect litigios de natură fiscală asupra căruia a purtat și litigiul dintre părți (necesitatea emiterii unei facturi fiscale pentru penalități); redactarea, formularea și depunerea cererii de chemare în judecată în baza căreia s-a constituit dosarul nr. 16._ al Judecătoriei C.; depunerea înscrisurilor anexate acesteia; redactarea, formularea și depunerea răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor anexate acestuia, precum și în reprezentarea reclamantei la termenul de judecată din data de 11.10.2013 – singurul termen de judecată din fața instanței de fond. De asemenea, activitatea apărătorului ales al reclamantei a mai presupus și redactarea, formularea și depunerea întâmpinării la cererea de apel a pârâtei, precum și reprezentarea reclamantei în fața instanței de apel la termenul din data de 08.05.2014 - singurul termen de judecată din fața instanței de apel. Totodată, apărătorul ales al reclamantei a redactat, formulat și depus întâmpinarea la cererea de recurs formulată de pârâtă, recursul fiind respins ca urmare a admiterii excepției de procedură, dirimantă și absolută invocată de acesta.
Reclamanta a achitat onorariul de avocat aferent asistenței juridice și reprezentării judiciare de care a beneficiat în dosarul nr. 16._, în cuantum de 4.200 de lei plus TVA, în total suma de 5.208 lei, cu ordinul de plată nr. 559/19.06.2013, astfel cum acesta a fost stabilit prin contractul de asistență juridică și reliefat în cuprinsul facturii fiscale nr. 0202/07.06.2013(filele 71-72 dosar nr. 18._ ). De asemenea, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru datorată, în cuantum de 2.317 lei, cu chitanțele nr. 821.981/21.06.2013 și nr. 827.477/08.07.2013 (filele 4 și 38 din același dosar).
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța putând, în conformitate cu prevederile art. 451 alin. 2 din același act normativ, să reducă motivat, chiar și din oficiu, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Susținerile reclamantei, privitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, în ipoteza în care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale principală, sunt lipsite de fundament legal, dispoziția precitată necircumscriindu-și câmpul de aplicare prin raportare la calea aleasă de parte în vederea valorificării dreptului său la restituirea cheltuielilor de judecată, printr-o cerere accesorie sau printr-o cerere principală, fiind astfel aplicabilă în oricare dintre cele 2 ipoteze, astfel că, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, se desprinde concluzia că și instanța învestită cu o acțiune în pretenții având ca obiect răspundere civilă delictuală – cheltuieli de judecată pe cale principală - este îndrituită a aplica prevederile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă în privința onorariului de avocat astfel solicitat.
Instanța reține că dispozițiile expuse în precedent permit angajarea răspunderii civile delictuale a părții care se află în culpă procesuală, căzând în pretenții, fiind în culpă procesuală atât partea care a declanșat un proces, însă a cărei cerere a fost respinsă, cât și partea împotriva căreia a fost formulată o cerere de chemare în judecată care a fost admisă.
Acest text de lege trebuie coroborat cu dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil. Astfel, potrivit art. 1349 alin. 1 și 2 din actul normativ anterior menționat, persoana care, având discernământ, încalcă îndatorirea de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și de a nu aduce atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligată să le repare integral.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1357 alin. 1 și 2 din același act normativ, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, răspunderea sa civilă fiind angajată pentru cea mai ușoară culpă.
Prin urmare, textul art. 453 Cod procedură civilă reprezintă o aplicație particulară a instituției răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, fundamentul juridic al obligației de restituire a cheltuielilor de judecată de către partea care a pierdut un proces constituindu-l culpa procesuală a acestei părți, care constă în determinarea unei persoane să introducă acțiune în justiție pentru valorificarea drepturilor sale.
În vederea angajării răspunderii civile delictuale este necesar a se constata existența, în mod cumulativ, a următoarelor condiții: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
În cauză, instanța apreciază că prima condiție necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este îndeplinită, pârâta săvârșind o faptă ilicită, constând în neexecutarea voluntară a obligației de plată a sumelor datorate în temeiul contractului, aceasta conduită determinând-o pe reclamantă să formuleze cererea de chemare în judecată, în baza căreia s-a constituit dosarul nr. 18._ al Judecătoriei C., și care a fost admisă în integralitate.
De asemenea, instanța apreciază că este îndeplinită și condiția privitoare la existența unui prejudiciu suferit de reclamantă, acesta constând în onorariul de avocat în cuantum de 4.200 plus TVA, în total suma de 5.208 lei, achitat cu ordinul de plată nr. 559/19.06.2013, astfel cum acesta a fost reliefat în cuprinsul facturii fiscale nr. 0202/07.06.2013(filele 71-72 dosar nr. 18._ ), și în taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.317 lei, achitată cu chitanțele nr. 821.981/21.06.2013 și nr. 827.477/08.07.2013 (filele 4 și 38 din același dosar).
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs reclamantei rezultă din materialitatea faptei săvârșite de pârâtă, fiind incontestabil că prejudiciul suferit de reclamantă, astfel cum a fost reținut în cele ce preced, este urmarea firească a conduitei culpabile a pârâtei, care, prin neexecutarea voluntară a obligației de plată a sumelor datorate în temeiul contractului, a determinat-o pe reclamantă ca, în vederea asigurării respectării drepturilor sale, să formuleze cererea de chemare în judecată în baza căreia s-a format dosarul anterior menționat, să recurgă la asistența juridică și reprezentarea asigurate de apărătorul ales, pentru care a plătit suma de 5.208 lei, și să plătească suma de 2.317 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În privința vinovăției autorului faptei ilicite, instanța reține că, în această materie, partea care pierde procesul, pârâta din dosarul nr. 16._, se află în culpă procesuală, astfel că și această condiție este îndeplinită în cauză.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, prevăzute de art. 1349 și art. 1357 cod civil și art. 453 Cod procedură civilă, sens în care capătul de cerere principal formulat de reclamantă urmează a fi admis, iar pârâta urmează a fi obligată la plata către acesta a sumei de 7.525 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5.208 lei și în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.317 lei, aferente dosarului nr. 16._ al Judecătoriei C..
În acest sens, instanța apreciază că cererea pârâtei de reducere a onorariului de avocat achitat de reclamantă în dosarul nr. 18._ este neîntemeiată, motivat de aceea că onorariul în cuantum de 4.200 de lei plus T.V.A. este justificat în raport de munca concretă efectuată de avocat, care a presupus, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, redactarea de acte de procedură temeinic fundamentate pe parcursul a 3 etape procesuale: fond, apel și recurs, asigurarea reprezentării pe parcursul judecării cauzei în fond și în apel, obținerea unui punct de vedere de la autoritățile de administrare fiscală în faza pre-procesuală în referire la o chestiune litigioasă. De asemenea, prin raportare la complexitatea medie a cauzei și la valoarea medie a obiectului cererii, instanța apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 4.200 de lei plus T.V.A. reprezintă o cheltuială necesară, efectiv realizată și rezonabilă, reclamanta fiind îndrituită la restituire, iar pârâta fiind ținută la plata acestora, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În privința cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 481,25 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, onorariul de avocat și taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea reclamantei fiind dovedită cu chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 481,25 de lei – fila 6 dosar.
În privința susținerii pârâtei privitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată, prin raportare la motivul invocat de aceasta, instanța apreciază că această este neîntemeiată, întrucât, astfel cum s-a reținut în precedent, neacordarea, pe calea unei cereri accesorii, a cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. 16._ al Judecătoriei C. nu se datorează omisiunii reclamantei de a le solicita, ci omisiunii instanței de a soluționa capătul de cerere privitor la acest aspect cu care a fost, în mod legal, învestită de către reclamantă prin cererea introductivă de instanță care a format obiect al anterior menționatului dosar.
Având în vedere considerentele ce preced, cererea de chemare în judecată urmează a fi admisă, iar pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 7.525 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5.208 lei și în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.317 lei, aferente dosarului nr. 16._ al Judecătoriei C., și a sumei de 481,25 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în acest dosar, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 481,25 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. D. S. 2000 S.R.L., CUI -_, cu sediul in CONSTANTA, .,TOMIS BUSINESS CENTER, nr. 152 BIS, ., în contradictoriu cu pârâta C.S.D.R. S. TURISM S.R.L. BUCUREȘTI, CUI -_, cu sediul in sector 5, București, ANCHEL SALIGNY, nr. 8, . de lucru EFORIE, ., .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.525 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5.208 lei și în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.317 lei, aferente dosarului nr. 16._ al Judecătoriei C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 481,25 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în prezenta cauză, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 481,25 de lei.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 31.03.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud. I .M./31.03.2015 /4.ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3660/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3658/2015.... → |
|---|
