Plângere contravenţională. Sentința nr. 3670/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3670/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3670/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3670
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. M.
Grefier D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventională, actiune formulata de petentul P. V. cu domiciliul procesual ales în C., ., nr.61, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERIVICIUL RUTIER C. cu sediul în C., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 04.03.2015 și ulterior la data de 17.03.2015 și 31.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la 07.08.2014, înregistrată sub nr._, petentul P. V. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 24.07.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERIVICIUL RUTIER C., prin care a fost amendat cu 450 lei.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, situația de fapt adusă la cunoștință de agentul rutier nu corespunde în integralitate situației de fapt reale.
Petentul invocă și motive de nelegalitate a procesului verbal de contravenție, precum și prezumția de nevinovăție ca o garanție specifică în materie penală, recunoscută de CEDO.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe OG nr. 2/2001.
Cererea a fost timbrată potrivit dispozițiilor legale din art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la dosar fiind atașată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar documentația aferentă întocmirii procesului verbal de contravenție constând în raportul agentului constatator.
In cauza a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar constând în procesul verbal de contravenție .._ întocmit la data de 24.07.2014, raportul agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimată la data de 24.07.2014, ora 15:30, petentul a fost amendat cu suma de 450 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, ora 15:25 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ dinspre . . mun. C. și nu a respectat culoarea roșie a semaforului, neacordând prioritate de trecere unei autoutilitare care circula pe drumul prioritar, din partea stângă a conducă și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c) din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia mențiunile cuprinse în procesul verbal de contravenție sunt ilizibile, aspect ce echivalează cu lipsa mențiunilor obligatorii, instanța apreciază că este neîntemeiat, din economia prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2011 rezultă că locul săvârșirii faptei, alături de dată, oră, împrejurările care pot conduce la stabilirea gravității faptei și a evaluării pagubei pricinuite, nu sunt altceva decât niște elemente al descrierii faptei contravenționale, care pot atrage sancțiunea nulității numai dacă petentul probează că prin această omisiune a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel. Rațiunea instituirii cerinței ca procesul verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea datei, orei, locului săvârșirii faptei și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. În speță, instanța reține că fapta indicată în cuprinsul procesului verbal este suficient descrisă, astfel încât să se poată stabili dacă fapta corespunde încadrării juridice primite, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care mențiunile agentului constatator nu sunt reale nu au fost dovedite, petentul limitându-se la a face o simplă afirmație în acest sens.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Nu există niciun motiv pentru care instanța să înlocuiască amenda cu avertismentul, fapta de a nu acorda prioritate prezentând pericol social sporit din moment ce se pune în pericol viața și integritatea celorlalți participanți la trafic.
Pentru motivele arătate, în temei art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. V. cu domiciliul procesual ales în C., ., nr.61, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 31.03.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM- 16.06.2015
Tehnred.gref. DR – 17.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3658/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3576/2015.... → |
|---|
