Pretenţii. Sentința nr. 4015/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4015/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 4015/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr. 4015
Ședința publică de la 07.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. Focsa
Grefier: Selma Z.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. M. ( CNP –_) domiciliat în Năvodari,.,..303,jud.C. cu domiciliul procesual ales în oraș Murfatlar,.,nr.1-3,jud.C. la av.S. – N. I. si pe pârât F. C. domiciliată în C., Al.Timonei, nr.2, ., jud.C. având ca obiect pretenții .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre,când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 14.01.2014, reclamantul G. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta F. C., obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat, cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2007 pârâta a achiziționat imobilul din mun. C., ., jud. C., iar, ca urmare a faptului că aceasta nu și-a achitat datoriile la întreținere în perioada iulie 2008- septembrie 2010, reprezentanții legali ai Asociației de proprietari nr. 4 C., prin administrator G. M. au promovat o acțiune în justiție în vederea recuperării acestor debite restante, acțiune care a făcut obiectul dosarului nr._/212/2010 al Judecătoriei C.. În continuare, în urma pronunțării Sentinței rămase irevocabile în acest dosar pârâta F. C. a fost obligată la plata sumei de 1603,28 lei, sumă care în prezent face obiectul dosarului de executare silită înregistrat sub nr. 927/2012 al B. D. și Asociații.
A susținut reclamantul că pentru a evita plățile datorate cu titlu de întreținere și a determina tergiversarea soluționării litigiului în care era debitoare pârâta a recurs la promovarea nejustificată a unui șir de acțiuni în justiție precum și la depunerea în fața unor autorități și organe ale statului precum poliție, ANAF, ITM și la locul de muncă al reclamantului diferite sesizări cuprinzând afirmații nereale, calomnioase și injurioase de natură să aducă atingere bunei reputații morale și profesionale de care reclamantul se bucură în societate și la locul de muncă.
Reclamantul a precizat că aceste sesizări i-au adus un disconfort psihic coroborat cu afectarea programului de lucru al acestuia datorită citațiilor făcute de organele și autoritățile sesizate de pârâtă, în fața cărora a fost nevoit să se justifice și să producă probe, această stare de fapt durând încă din lunile noiembrie – decembrie 2010.
A mai arătat reclamantul că are calitate de administrator al Asociației de Proprietari nr. 4 C. în baza Hotărârii Adunării Generale a Asociației de Proprietari din 30.10.2010, fiind atestat pentru funcția de administrator imobile potrivit Atestatului nr. 1074/05.03.2009 emisă de Primăria Mun. C., iar în această calitate a procedat la demararea acțiunilor juridice în vederea recuperării debitelor de la pârâtă însă pârâta în loc să achite debitul restant a procedat la hărțuirea reclamantului, de profesie consilier juridic la SNTGM TRANSGAZ, depunând inclusiv o sesizare la locul de muncă al acestuia, care cuprindea descrieri ale unor fapte neadevărate, de natură a aduce atingere bunei reputații și prestigiului profesional, a demnității și a respectului celor din jur de care reclamantul se bucura și care au fost dobândite în urma mai multor ani de muncă și studiu.
Totodată, reclamantul a precizat că pârâta a promovat dosarul nr._/212/2012 pe rolul Judecătoriei C. în care printr-un limbaj defăimător a reclamat fapte imaginare ale reclamantului, precum și dosarul nr,_/212/2012, pe rolul Judecătoriei C. având ca obiect contestație la executare, susținând că acțiunile de hărțuire și denigrare au avut drept scop crearea unei imagini defăimătoare a reclamantului, pârâta considerând că astfel își poate atrage de partea sa și alți locatari cu datorii la întreținere.
De asemenea, a susținut reclamantul, pârâta a formulat plângeri penale împotriva reclamantului, adresate Secției 5 Poliție din soluționarea cărora a rezultat că plângerile nu au fost fundamentate pe fapte adevărate.
În drept, au fost invocate prev. 253 Cod Civil.
În probațiune reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
La cerere au fost atașate înscrisuri (f. 7- f. f. 33)
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 100 lei conform art. 7 din OUG 80/2013, fiind atașată la dosar dovada achitării acesteia la fila 38
La data de 03.03.2014 pârâta F. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a susținut în esență următoarele: că asociația de proprietari a fost amendată de către ITM și de către Secția 5 de Poliție, de aceasta din urmă din culpa reclamantului, că hotărârea Adunării generale din 30.10.2010 este un fals, dezinformând instanța, nefiind format cvorumul prev. de disp. Legii 230/2007 întrunindu-se doar 6 persoane, dintre care F. G. se afla în conflict de interese, că reclamantul a primit pe nedrept atestatul de administrator, și că lucrările efectuate în imobil la solicitarea Asociației de Proprietari sunt derizorii, că acționarea în justiție a proprietarilor de apartamente de către reclamant pentru Asociația de Proprietari sunt abuzive și formulate de o persoană fără calitate precum și că pârâta a încercat să ajute comunitatea din blocul C4, având studii superioare tehnice, în contabilitate și IT.
La întâmpinare pârâta a depus la dosar înscrisuri (f. 47-55).
La aceeași dată pârâta a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat instanței următoarele: obligarea președintelui asociației la respectarea hotărârilor judecătorești, la funcționarea Persoanei Juridice Asociația 4 C., contabilitate în sistem integral fiscal prin reprezentanții săi legali și recuperarea prejudiciilor generate pe perioada 2006-2013 de G. M. și M. G., recunoașterea dreptului său de proprietar precum și de reprezentant legal al persoanei juridice în calitate de cenzor precum și emiterea unui ordin de interdicție pentru reclamant de a opera pe proprietate și a încasa bani de la proprietarii blocului C4.
În motivare, aceasta a arătat în esență că potrivit Hotărârii Judecătorești nr._/11.06.2008 pârâta este reprezentant legal cu mandat din partea proprietarilor, că Comisia de Cenzori nu a avut acces la nici un document, a fost împiedicată să implementeze contabilitatea și nu a putut relaționa cu instituțiile abilitate ale statului, că reclamantul G. M. nu dovedește calitatea de angajat cu forme legale al persoanei juridice, încasează bani de la proprietari, nu descarcă de gestiune și operează cu împuternici care nu sunt legale și legitime, că acesta și-a stabilit singur salariul, având în vedere că statul de plată depus de către administrator nu conține semnătura președintelui, că sumele pretinse pe listele de plată sunt excesive, că a fost hărțuită de către reclamant și de președintele asociației și că se impune refacerea contabilității pe perioada 2006-2013.
La cererea reconvențională pârâta a depus înscrisuri (f. 60-63) și a solicitat atașarea dosarului nr._/212/2012.
În urma solicitării instanței de a-și preciza cererea reconvențională, pârâta a depus la data de 27.03.2014 cerere reconvențională având următoarele capete de cerere: funcționarea persoanei juridice Asociația de Proprietari nr. 4 C., constatarea că G. M. nu este reprezentant legal al Asociației, că potrivit Codului Fiscal din 2010 funcția de administrator nu mai există, precum și constatarea că Asociația de Proprietari nu transmite lunar la Camera de Muncă Registrul Angajaților și nici declarațiile fiscale la ANAF din 2010, precum și recunoașterea dreptului de proprietar și președinte al Comisiei de Cenzori și posibilitatea de a implementa contabilitatea și stabilirea pagubelor pricinuite de președinte pe mandatul său.
În motivarea în fapt, pârâta a arătat că președintele Asociației de Proprietari M. G. a desființat Comisia de Cenzori precum și că sumele de bani pretinse de reclamant de la proprietari nu sunt înregistrate în contabilitate, impunându-se refacerea contabilității pe perioada 2006-2014.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La cerere pârâta a depus la dosar înscrisuri (f. 68-71).
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 100 lei, conform chitanței atașate la fila 82.
La data de 25.04.2014 pârâta a depus la dosar o nouă cerere, solicitând ordin de interdicție pentru G. M. de a opera cu acte și a încasa bani de la proprietar, solicitând obligarea acestuia de către instanță la depunerea mai multor documente, punerea la dispoziția sa de către președintele asociației M. G. a tuturor documentelor financiar contabile inclusiv facturi și chitanțe precum și obligarea președintelui M. G. de a-i preda toate cheile de la Afișiere pentru a informa proprietarii și a organiza alegeri pentru înlocuirea sa.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 32 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
La cerere pârâta a atașat înscrisuri (f. 77-81).
La data de 29.05.2014 pârâta a depus o nouă cerere, susținând că reclamantul nu are contract de muncă, astfel cum s-a constatat și de către cei de la Inspecția Muncii, că acesta a adus proprietarii în imposibilitate de plată și că pe pârâtă a intimidat-o, amenințând-o. Prin această cerere pârâta a solicitat instanței recuperarea sumelor cheltuite pentru a face ca persoana juridică să funcționeze, în sumă de 9076 lei precum și 5000 lei daune morale solicitate de reclamant prin prezenta cerere, reclamantul fiind în opinia pârâtei un fals administrator.
La cerere pârâta a depus înscrisuri (f. 88-100).
În ședința publică din data de 04.09.2014 reclamantul a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând instanței să pună în vedere pârâtei să precizeze obiectul cererii reconvenționale, precum și respingerea cererii reconvenționale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală și ca neîntemeiată.
Totodată, a solicitat suplimentarea probatoriului cu proba testimonială cu martorul M. G..
La data de 08.10.2014 pârâta a formulat cerere de asigurare dovezi, în vederea emiterii unei solicitări la Direcția de Muncă C. pentru a transmite contractul de muncă încheiat de către reclamant cu Asociația de Proprietari nr. 4 C., precum și alte apărări având același obiect ca cele precizate în cererile anterioare.
La cerere a atașat înscrisuri (f. 126- f. 132).,
La termenul din data de 30.10.2014 instanța a pus în vedere pârâtei să precizeze expres, printr-un înscris în dublu exemplar, obiectul cererii reconvenționale, pârâții, temeiurile juridice și arătarea legăturii obiectului cererii reconvenționale cu cererea principală.
La același termen de judecată instanța a recalificat cererea de asigurare dovezi depusă de pârâtă la data de 08.10.2014 ca o cerere de încuviințare a probatoriului și a încuviințat în ceea ce privește cererea principală proba cu înscrisuri pentru ambele părți iar pentru reclamant proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu martorul M. G.. Totodată, instanța a dispus emiterea unei adrese către Inspectoratul Teritorial de Muncă C. pentru a preciza dacă există înregistrat un contract individual de muncă încheiat între reclamantul G. M. și Asociația de Proprietari nr. 4 C..
La data de 13.11.2014 au fost depuse la dosar de către Inspectoratul Teritorial de Muncă C. relațiile solicitate de către instanță (f. 138- f.139).
La data de 25.11.2014, în urma precizărilor solicitate de către instanță pârâta a depus la dosar cerere reconvențională, arătând că obiectul cererii îl reprezintă stabilirea calității procesuale ale lui G. M. în raport cu Asociația de Proprietari nr. 4 C..
În motivare, pârâta a susținut în esență că reclamantul în calitate de angajat part- time nu are atribuții în stabilirea debitelor, în litigiile asociației și nu trebuia să aibă acces și să utilizeze datele persoane ale proprietarilor și actele de proprietate, că reclamantul a obstrucționat funcționarea persoanei juridice, încălcând Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și că proprietarii din cadrul imobilului suportă amenzile aplicate Asociației de Proprietari din culpa reclamantului și al numitului M. G..
La cerere, pârâta a atașat înscrisuri (f. 146f. 161).
La aceeași dată pârâta a solicitat instanței acordarea unui avocat din oficiu, precizând că veniturile acesteia sunt de 800 lei lunar.
La termenul din data de 27.11.2014 instanța a calificat cererea formulată de către pârâtă la data de 25.11.2014 ca o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat și a acordat termen în vederea depunerii înscrisurilor în dovedirea acestei cereri.
La data de 17.12.2014 pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri în vederea soluționării cererii de ajutor public judiciar (f. 173- f. 181) iar în ședința din data de 15.01.2015 a depus la dosar un alt set de înscrisuri, cu același scop (f. 183- f. 194).
Prin Încheierea din data de 16.01.2015 instanța a dispus respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar ca neîntemeiată, pentru considerentele reținute în încheierea de la acel termen.
La data de 22.01.2015 pârâta a depus la dosar o cerere arătând că solicită în mod expres audierea martorului M. G..
La data de 29.01.2015 pârâta a depus la dosar o cerere de suspendare a cauzei motivată de faptul că a formulat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere de strămutare a prezentei cauze.
Prin adresa emisă de către Înalta Curte de Casație și Justiție și înregistrată la dosar la data de 10.02.2015 a fost încunoștințată instanța că pârâta a înregistrat pe rolul Înaltei Curți o cerere de strămutare a cauzei, înregistrată sub nr._ .
La termenul din data de 26.02.2015 instanța a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de către pârâtă, ca inadmisibilă, pentru considerentele reținute în Încheierea de ședință de la acel termen.
Totodată, față de obiectul cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizat la data de 25.11.2014 de către pârâtă instanța a dispus recalificarea cererii reconvenționale formulate de către pârâtă drept note scrise, apreciind că obiectul precizat reprezintă apărări de fond cu privire la pretențiile formulate de către reclamant.
La data de 25.03.2015 pârâta a depus la dosar o nouă cerere, reiterând cererea de suspendare a cauzei ca urmare a formulării cererii de strămutare.
La termenul din data de 26.03.2015 instanța a respins noua cerere de suspendare a cauzei formulată de către pârâtă, ca inadmisibilă, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință, a administrat proba testimonială cu martorul M. G., cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, a respins cererea de atașare a dosarului nr._/212/2012 ca nefiind utilă soluționării cauzei și a constatat că pârâta nu s-a prezentat în vederea administrării probei cu interogatoriul încuviințat reclamantului, deși a fost citată cu mențiunea de a se prezenta personal sub sancțiunea aplicării disp. art. 358 Cod Proc. Civilă în caz de neconformare.
La același termen de judecată, instanța a luat act că reclamantul și-a precizat cuantumul pretențiilor solicitate la suma de 3000 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul este administrator al Asociației de Proprietari nr. 4 C., astfel cum rezultă din Hotărârea Adunării Generale din data de 30.10.2010 (f.10). În vederea exercitării acestei funcții, acesta a încheiat cu Asociația de Proprietari nr. 4 C. contractul individual de muncă transmis în Registrul de Evidență a Salariaților la data de de 01.04.2011, astfel cum reiese din adresa emisă de către I.T.M. și aflată la fila 138.
Pârâta F. C. a avut și are în prezent mai multe litigii cu Asociația de Proprietari nr. 4 C., având ca obiect pretenții reprezentând cote de contribuție la cheltuieli de întreținere în care aceasta figurează drept pârâtă, (dosar nr._ - după cum rezultă din înscrisurile depuse de către pârâtă în dosarul nr._ și citații- filele 111-120) contestație la executare în care aceasta figurează drept contestatoare (dosar nr._/212/2012-după cum rezultă din citația de la fila 18), respectiv obligație de a face (dosar nr._/212/2009- după cum rezultă din extrasele de pe portal de la filele 29-30).
De asemenea, pârâta a înaintat mai multe petiții atât cu privire la activitatea Asociației de Proprietari nr. 4 C., cât și cu privire la activitatea reclamantului în calitate de administator al asociației de proprietari, după cum urmează: către Inspectoratul de Poliție al Județului C.- Secția 5 Poliție ( conform adresei de răspuns nr._/14.01.2013-fila 22), către Inspectoratul Teritorial de Muncă C. (conform adresei de răspuns nr. 498/08.05.2014- f. 89), către Agenția Națională de Administrare Fiscală (conform adresei de răspuns nr._/25.03.2014- f. 90) precum și către P. de pe lângă Tribunalul C. (f. 91), ultimele 3 sesizări fiind formulate ulterior introducerii prezentei cereri și fiind depuse în probațiune de către pârâtă.
Totodată, pârâta a adresat o sesizare către locul de muncă al reclamantului de la S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A., astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar la filele 31-32.
În drept, față de data săvârșirii faptelor ilicite invocate de către reclamant ca începând din data de noiembrie-decembrie 2010- până în prezent, instanța reține că în speță sunt incidente atât prevederile Codului civil din 1864 cât și prevederile Noului Cod Civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011, ținând cont de dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.
Astfel, potrivit disp. art. 998 și art. 999 cod civil din 1864 orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, autorul fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa cât și de cel cauzat prin neglijența sa.
Totodată, dispozițiile art. 1349 Cod civ. din 2009, prevăd că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, conform art. 252 Cod Civil din 2009 orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt sănătatea, integritatea psihică și fizică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.
În conformitate cu disp. art. 253 alin. 4 Cod Civil din 2009 persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau după caz o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
De asemenea, instanța reține că sunt incidente în speță atât dispozițiile art. 30 din Constituția României, privind libertatea de exprimare cât și dispozițiile art. 51 din Constituția României privind dreptul de petiționare precum și articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Art. 51 alin. 1 din Constituția României prevede că cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.
Totodată, art. 30 alin. 1 din Constituția României stipulează că libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. La alin. 6 al art. 30 din Constituție se menționează că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
De asemenea, conform art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la libertate de exprimare care include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere însă exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
În conformitate cu criteriile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Lingens c. Austriei) dreptul la liberă exprimare nu este absolut, exercițiul său putând fi restrâns în măsura în care limitarea este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică. Libertatea de exprimare nu poate leza valori ocrotite de lege, cum ar fi demnitatea, onorarea, dreptul la propria imagine astfel încât trebuie identificat un echilibru între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte și protejarea drepturilor altor persoane, printre care și dreptul la demnitate și onoare.
Totodată, în aceeași cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai făcut distincția între afirmarea unor fapte și judecățile de valoare, statuând că existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil a fi dovedit. Calificarea unor afirmații ca fiind judecăți de valoare ori informații factuale este o sarcină dificilă, de vreme ce în majoritatea cazurilor intră în discuție elemente ale ambelor tipuri de afirmații: judecățile de valoare sunt însoțite de afirmații factuale ce le determină, după cum afirmații factuale sunt rar lipsite de afirmații de valoare consecutive. Atunci când din ansamblul afirmațiilor ceea ce a fost afectat mai mult este imaginea si demnitatea terțului, este vorba despre o judecata de valoare, iar Curtea va considera ca afirmația litigioasa în ansamblul sau este o judecată de valoare și invers, astfel cum s-a reținut în Cauza Dichand si altii c. Austriei.
În jurisprudența Curții EDO s-a reținut că sunt judecăți de valoare toate acele afirmații care vizează modul în care o persoană își exercită atribuțiile și că este suficientă existența unei baze factuale pentru ca afirmația să nu poată fi sancționată, fără ca această bază factuală să implice cu necesitate proba veridicității tuturor elementelor de fapt invocate ci doar a unor indicii sau elemente că informația factuală este adevărată.
În ceea ce privește temeiul juridic al acțiunii formulate de către reclamant, respectiv răspunderea civilă delictuală a pârâtei, instanța are în vedere condițiile atragerii acestei răspunderi, astfel cum acestea rezultă din prevederile art. 998-999 Cid Civil din 1864/ art. 1349 Cod Civil din 2009, respectiv: existența faptei ilicite; cauzarea unui prejudiciu, chiar și nepatrimonial; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat; existența vinovăției autorului faptei ilicite.
Cu privire la existența faptei ilicite, aceasta poate fi reținută în cazul în care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. În consecință, urmează a fi analizate faptele ilicite invocate de către reclamant.
Formularea unei contestații la executare împotriva titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească prin care pârâta a fost obligată la plata unei sume către Asociația de Proprietari nu constituie o acțiune ilicită, având în vedere că pârâta este îndrituită să formuleze atât apărări în procesul de fond cât și să promoveze acțiuni în justiție prin care să critice legalitatea unei executări silite. D. instanța învestită cu soluționarea respectivei cereri poate aprecia asupra caracterul temeinic sau nu al acțiunii formulate de către pârâtă.
Totodată, reclamantul nu a făcut dovada tergiversării unor litigii în care F. C. figura drept pârâtă, prin arătarea litigiilor în care aceasta a fost implicată și a cauzelor care au condus la amânarea judecății datorită acțiunilor ilicite ale pârâtei.
Cu privire la conținutul rezoluției din data de 06.12.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., instanța reține din cuprinsul rezoluției că plângerea penală a fost formulată de către pârâtă împotriva numiților M. G., S. Neriman, C.( S.) F., fără a-l privi pe reclamantul din prezenta cauză, motiv pentru care aceasta nu va fi luată în considerare.
În ceea ce privește sesizarea formulată de către pârâtă la poliție, instanța are în vedere că reclamantul a depus la dosar adresa nr._/14.01.2013 emisă de către Inspectoratul de Poliție al Județului C., Secția 5 Poliție, comisarul șef de Poliție reținând că „ cu privire la activitatea desfășurată de președintele Asociației de Proprietari nr. 4 și a administratorului acestei asociații, din verificări am stabilit că aceasta din urmă are atestat și angajat în baza unui contract civil”
Instanța nu poate reține că prin formularea unei simple sesizări care se dovedește a fi neîntemeiată, o astfel de sesizare capătă un caracter abuziv și reprezintă o faptă ilicită. O astfel de concluzie ar conduce la limitarea dreptului de petiționare prevăzut de art. 51 din Constituție, cât timp autorul unei sesizări în cazul respingerii petiției sale s-ar vedea supus automat plății unor daune morale față de persoana care a făcut obiectul acelei sesizări. Caracterul abuziv al exercițiului acestui drept nu a fost dovedit prin simpla respingere a sesizării.
De asemenea, instanța reține că deși reclamantul a invocat și alte sesizări formulate de către pârâtă, acesta nu le-a enumerat sau depus la dosar.
Cu toate acestea, instanța reține că pârâta a depus în probațiune sesizările formulate de către aceasta, cu privire la activitatea Asociației de Proprietari către Inspectoratul Teritorial de Muncă C. (conform adresei de răspuns nr. 498/08.05.2014- f. 89), către Agenția Națională de Administrare Fiscală (conform adresei de răspuns nr._/25.03.2014- f. 90) precum și către P. de pe lângă Tribunalul C. (f. 91).
Instanța reține că obiectul acestor sesizărilor către Agenția Națională de Administrare Fiscală și către Inspectoratul Teritorial de Muncă C. au privit activitatea Asociației de Proprietari și mai mult, au fost formulate ulterior introducerii prezentei cereri, astfel încât instanța nu se poate pronunța cu privire la acțiunile efecuate de către pârâtă ulterior introducerii cererii, ținând cont că nu a fost învestită prin introducerea cererii de chemare în judecată cu acestea, aceleași concluzii urmând a fi avute în vedere și în ceea ce privește plângerea adresată către P. de pe lângă Tribunalul C..
În ceea ce privește adresarea unei sesizări către locul de muncă al reclamantului, astfel cum rezultă din înscrisul înregistrat sub nr._/28.10.2011 (f.31- f.32) pârâta a depășit limitele libertății de exprimare de care aceasta se bucură în temeiul art. 30 din Constituția României și al art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Afirmațiile constând în: „angajatul dvs G. M. a ridicat pumnul să ne lovească în casă”, „(vă rog să ne comunicați) dacă l-ați verificat profesional pe angajatul dvs., dacă știe măcar noțiunea de balanță în partidă simplă (…) și câte zerouri are ronul, „ dacă G. M dorește venituri suplimentare, un al doilea giob, să învețe dreptul și nu portițele de eludare a legii, să facă finanțe și contabilitate, să știe că respectul se câștigă și legea nu se aplică cu pumnul”, „G. M. nu a respectat nicio lege lăsată de la Dumnezeu sau scrisă de oameni. Noi dovedim că angajatul Transgaz a furat din pensii, alocațiile copiilor noștri, asigurări sociale, indemnizații de șomaj și handicapați”, indiferent că ar putea fi încadrate în fapte sau judecăți de valoare, fiind formulate fără a dovedi vreun minim suport probator, au un caracter vădit insultător.
Totodată, instanța, în analiza faptelor ilicite ale pârâtei va avea în vedere și declarația martorului M. G.. Deși într-o aparentă relație conflictuală cu pârâta, instanța constată că aceasta din urmă în mod expres a solicitat audierea acestui martor, propus de către reclamant, astfel încât în privința audierii acestuia sunt aplicabile disp. art. 315 alin 2 Cod Proc. Civilă.
Astfel, prin declarația luată la termenul de judecată din data de 26.03.2015 martorul a declarat că pârâta a lipit afișe pe ușa de la imobilul care face parte din Asociația de Proprietari nr. 4 C., în care era consemnat că reclamantul înșeală lumea, că îi taxează în plus. Instanța apreciază că și în ceea ce privește această acțiune, pârâta a depășit limitele libertății de exprimare, aducând atingere demnității și reputației reclamantului.
Instanța nu poate avea în vedere apărările pârâtei cu privire la lipsa calității de reprezentant al reclamantului în raport de Asociația de Proprietari ori afirmațiile privind pretinsele abuzuri sau neglijențe efectuate în activitatea de administrator, cât timp aceasta nu face dovada prin nici un mijloc de probă asupra veridicității susținerilor sale.
Sesizările formulate către anumite instituții ale statului (ANAF, ITM, parchet) nu pot conduce la concluzia că afirmațiile acesteia sunt întemeiate. Mai mult depunerea unor înscrisuri ce țin de activitatea Asociației de Proprietari și pe care pârâta le contestă nu acreditează ideea că activitatea administratorului este una nelegală, pârâta având mijloacele prevăzute de lege pentru sancționarea pretinselor abuzuri ori contestarea înscrisurilor care atestă debitele sale restante.
Totodată, reclamantul a făcut dovada că deține în mod legal calitatea de administrator prin relațiile depuse de către ITM C., din care rezultă că, contractul individual de muncă încheiat între acesta și Asociația de Proprietari a fost înregistrat în Registrul General de Evidență a Salariaților din data de 01.04.2011. Totodată, legalitatea Hotărârii Adunării Generale a Asociației de Proprietari prin care reclamantul a fost ales administrator al Asociației de Proprietari nr. 4 C. poate fi contestată prin mijloacele și în termenele prevăzute de Legea nr. 230/2007, însă legalitatea acesteia nu poate fi analizată în prezenta cauză.
În ceea ce privește atașarea procesului verbal de contravenție din data de 05.01.2010 și procesul verbal de control din data de 05.01.2010, depuse la dosar de către pârâtă și aflate la filele 148-149, instanța reține că respectivul control a avut ca obiect activitatea Asociației de Proprietari nr. 4 C. și nu activitatea reclamantului. Mai mult, controlul a avut loc înaintea angajării reclamantului în calitate de administrator.
De asemenea, nu are relevanță în prezenta cauză faptul că pârâta a deținut sau deține funcția de cenzor în cadrul Asociației de Proprietari.
Instanța retine că, astfel cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la liberă exprimare nu este absolut, exercițiul său putând fi restrâns în măsura în care limitarea este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică Libertatea de exprimare nu poate leza valori ocrotite de lege, cum ar fi demnitatea, onorarea, dreptul la propria imagine fiind necesar a fi identificat echilibrul între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte și protejarea drepturilor altor persoane, printre care și dreptul la demnitate și onoare.
Instanța constată că pârâta nu a făcut dovada nici unei minime baze factuale de natură să susțină afirmațiile sale ce pot fi catalogate drept judecăți de valoare, ci s-a limitat în a formula noi acuzații, depunând în probațiune sesizări formulate către alte instituții ale statului ulterior introducerii acțiunii, în exercitarea dreptului său de petiționare, de înscrisuri care privesc activitatea Asociației de proprietari de recuperare a creanțelor proprietarilor imobilelor, sau ale pârâtei debitoare, creanțe care însă fac obiectul unor alte litigii ori doar contestând înscrisurile depuse de către reclamant apreciind că sunt falsuri sau sunt obținute prin mijloace nelegale.
Un alt factor ce trebuie avut în vedere în analiza necesității îngrădirii dreptului la liberă exprimare, astfel cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza B. împotriva României, îl constituie atitudinea procesuală a pârâtei.
Astfel, instanța are în vedere că din cuprinsul întâmpinării și al celorlalte cereri depuse de către pârâtă, instanța reține că pârâta înțelege să formuleze în continuare afirmații fără suport probator și cu un caracter pur insultător la adresa reclamantului cum ar fi, cu titlu de exemplu „falsul administrator” (cererea depusă la data de 27.03.2014- f.67), „ G. M. nu avea decât de învățat de la mine. A ales calea imposturii, furtului, fals și uz de fals împotriva proprietarilor care i-au plătit un salariu mai mult decât decent” ( cererea depusă la data de 25.04.2014- f.76).
Mai mult, pârâta deși a fost citată cu mențiunea de a se prezenta personal în vederea administrării probei cu interogatoriu pentru două termene de judecată, nu s-a prezentat în vederea administrării acestei probe.
Față de cele prezentate anterior, instanța reține că, prin acțiunea pârâtei de a formula sesizări la locul de muncă al reclamantului și la lipirea unor afișe cuprinzând afirmații denigratoare cu privire la reclamant pe ușa imobilului unde are sediul Asociația de Proprietari la care reclamantul este angajat, pârâta a depășit limitele libertății de exprimare, aducând grave atingeri demnității unei persoane, astfel cum aceasta este protejată de art.30 alin. 6 din Constituția României. În aceste împrejurări, instanța constată că există o faptă ilicită ca urmare a acțiunilor pârâtei menționate anterior.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de către reclamant ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtei, instanța apreciază că acesta există, fiind legat de lezarea dreptului la demnitate.
Dreptul fiecărei persoane la demnitate, astfel cum este acesta protejat atât de Constituție cât și de art. 252 Cod Civil din 2009 prezintă atât o componentă subiectivă, constând în sentimentul de onoare pe care fiecare om îl are față de el însuși cât și una obiectivă, prin raportare la prestigiul, la reputația de care se bucură un om în cadrul unei colectivități
Instanța apreciază că ambele componente ale acestui drept au fost atinse prin acuzațiile formulate de către pârâtă la adresa reclamantului și care au constat în afectarea imaginii reclamantului atât la locul de muncă de la S.N.T.G.N. TRANSGAZ cât și în raport de ceilalți membri ai Asociației de Proprietari, motiv pentru care acordarea de compensații materiale pentru daunele morale este justificată
Cu toate acestea, deși existența acestei daune este evidentă, dificultatea privește modalitatea de evaluare a întinderii acesteia din cauza lipsei unui criteriu legislativ pentru cuantificarea unui asemenea prejudiciu, urmând a fi avute în vedere circumstanțele fiecărei spețe.
Criteriul general reținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținut și în Cauza Tolstoy Miloslavsky este cel al gradului de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Despăgubirile trebuie să respecte un criteriu al proporționalității cu prejudiciul constatat precum și un principiu al echității urmând ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii fără însă ca aceasta să constituie o sancțiune excesivă pentru autorul faptei ilicite sau o îmbogățire nejustificată pentru victimă.
Cu toate acestea, instanța constată că aspectele invocate în cererea de chemare în judecată de către reclamant, referitoare la afectarea programului său de lucru, nu au fost dovedite în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că suma de 2.000 lei este proporțională cu gradul de lezare al dreptului nepatrimonial la demnitate al reclamantului și cu gravitatea acțiunilor ilicite ale pârâtei, astfel cum au fost reținute de către instanță, și în consecință va stabili această sumă cu titlu de daune morale.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral suferit de reclamant rezultă din însăși faptele ilicite, astfel, urmare a acestora, reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu moral constând în lezarea dreptului la demnitate.
Cu privire la vinovăție, instanța reține că pârâta este autoarea faptelor ilicite expuse anterior iar aceasta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de vinovăție.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea formulată de către reclamant, astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța are în vedere dispozițiile art. 453 Cod Proc. Civ. conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța apreciază că onorariul de avocat solicitat de către reclamant, respectiv suma de 500 lei este proporțional cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de către avocat, constând în redactare cerere de chemare în judecată și prezentare la 8 termene de judecată iar achitarea taxei de timbru este dovedită prin chitanța depusă la dosar la fila 38, valoarea acesteia fiind stabilită raportat la natura obiectului cererii și nu la cuantumul pretențiilor solicitate, motiv pentru care nu se impune acordarea în parte a acesteia.
În consecință, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat și suma de 100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul G. M. ( CNP –_) domiciliat în Năvodari, ., ..303,jud.C. cu domiciliul procesual ales în oraș Murfatlar, ., nr.1-3,jud.C. în contradictoriu cu pârâta F. C. domiciliată în C., Al.Timonei, nr.2, ., jud.C. având ca obiect pretenții.
Obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
Obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat și suma de 100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
L. Focsa Selma Z.
Red.jud.L.F./23.04.2015
Tehnoredact./S.Z.08.04.2015
Emis 2 comunicări azi,…………………
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4035/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3962/2015.... → |
|---|
